La un păhărel de… vorbă

În ziua în care m-am născut, cel mai fericit a fost tata. În primul rând, pentru că m-am născut. Şi în al doilea rând, pentru că m-am născut fată şi astfel i s-a împlinit visul. Pentru că am avut un moment de nehotărâre şi am vrut să nu mai vin, mama s-a putut bucura abia după mai multe ore, când şi-a revenit. Au fost deci două bucurii distincte şi cam la fel de mari care cereau a fi marcate aşa cum se cuvine. Şi cum aşa cum se cuvine are de obicei un singur înţeles bine împământenit încă din vremea strămoşilor noştri, a împărtăşit bucuriile astea cu vecinul de la ultimul etaj. Din relatările de peste ani, vecinul s-a bucurat puţin mai mult dacă ţinem cont de numărul paharelor băute. Atât de mult, încât a doua zi, având capul plin de bucurie, i-a spus cuiva că mă simt rău, am băut ieri că a născut vecinul o fetiţă sănătoasă.

Când fiul unui alt vecin a intrat la liceu, bucuria a fost împărţită cu tot blocul. În doze constând în mililitri, apoi în litri şi apoi… cine să mai ţină măsura? Vecinul a şi anunţat că se îmbată de bucurie şi mândrie. Când acelaşi fiu al aceluiaş vecin a picat la facultate, iar s-a îmbătat. Fiul de data asta. Nu de bucurie, de necaz. Care necaz s-a transformat pe parcursul sticlelor într-o imensă bucurie că ş-aşa, noi să fim sănătoşi, n-a fost să fie, şi la anu’ se dă examen. Vecinul n-a mai cinstit pe nimeni, a suduit sistemul şi a desfăcut o sticlă de bere. Rece, să nu se strice la burtă.

La nunta fiicei unor consăteni de-ai bunicilor mei, socrul mare s-a bucurat atât de mult că fiul lui s-a aşezat la casa lui, încât a fost dus pe braţe acasă, înainte să se servească sarmalele, să doarmă liniştit în pat, nu sub masă cum se pare că ar fi avut de gând. Ginerele, băiat finuţ, nu s-a atins de băutură în noaptea aia. Gurile rele au chicotit că n-ar fi foarte fericit că se însoară. Le-a dovedit că s-au înşelat şi cam de a doua zi după nuntă şi până-n zilele noastre, arată zi de zi fericirea imensă şi se bucură practic permanent.

Cele mai picante poveşti în sensul ăsta vin tot de pe uliţele satului. Şi tot pe acolo se întâlnesc şi cele mai multe cazuri de fericiri sau necazuri foarte mari care numai stropite sau înecate-n băutură pot fi marcate în suflet sau şterse din acelaşi suflet. Şi din mintea puţin aburindă care, în zorii următoarei zile, nu prea mai poate reda exact motivul care-a dus spre butoaiele rămase fără cep.
De pildă, la o înmormântare, unul dintre cantori, rămas fără puteri de la atâta patos pus în cântat, a căzut în groapa în care deja era aşezat coşciugul cu adormitul. Supărat tare de pierderea suferită de sat, în cădere, încercând să se prindă de ceva, a apucat braţul preotului care, şi el la fel de supărat, nu a mai suportat povara şi s-au prăvălit în duet, în ţipetele femeilor şi râsetele celor mai tineri care au înţeles repede că supărarea şi ameţeala lor au la bază nişte mărgele cu grade multe. Şi nu de grade celsius era vorba, deşi era o zi de vară.

Avem în folclor mai multe păhărele-n versuri decât avem ler prin colinde. Pentru că de la naştere la moarte, la sărbători sau la zile pe care vrem noi să le transformăm în sărbătoare, vinişorul şi pălinca au fost un fel de aliat al momentelor demne de marcat.
Suntem un popor pătimaş. Iubim cu aceeaşi patimă cu care putem urî. Trăim fericirile cu la fel de mare patos cu care ne suspinăm eşecurile sau tristeţile. Şi toate astea, lângă câte un păhărel de ce s-o nimeri.
În cazul ăsta, cred că ar fi interesant de modificat mesajul de interes public potrivit căruia „pentru sănătatea dumneavoastră, evitaţi consumul excesiv de alcool” în unul care ne îndeamnă să ne dozăm fericirea sau amarul. Altfel, ar fi şi ăsta un motiv de supărare şi de înecat furia în nişte păhărele, cu sau fără cobzar, undeva la umbră de codru des. Că nu-i aşa, şi supărarea merită punctată aşa cum se cuvine.

Foto

Reclame
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

41 de răspunsuri la La un păhărel de… vorbă

  1. Mona zice:

    M-am distrat și am și zâmbit amar. Nu îmi voi îneca amarul, promit! 🙂
    Totuși, vorba maestrului: „Jur c-am să las băutura, Numa când îmi coase gura”, cu măsură (mică), bineînțeles.
    Noapte liniștită, Potecuță!

    Apreciază

  2. ane zice:

    Ai scris o comedie nostima, adevărată, plina de haz si talent scriitoricesc. M-am amuzat. Mulțumesc,Potecuță! 🙂

    Apreciază

  3. Ana zice:

    Din absolut orice se poate face motiv de a bea un pahar, doua, trei…nshpe!

    Apreciază

  4. Ella zice:

    Am ras cu poftă … și tare am mai ras! 😀 Eu am scăpat de „canoanele” astea! Nu tu nunți, nu tu înmormantari … nu tu „grade și mărgeluțe” … că aici nu sunt obiceiuri din astea! La o înmormantare, după … se servește o cafea și un pișcot 😀 și la nuntă … îți oferă un sandwish cu ceva și o sticla de bere … după aceea trebuie să-ti cumperi dacă mai vrei! Dar și „darul” este pe măsură … adică spre nihil! 😀
    Weekend placut draga mea!

    Apreciază

  5. Liana zice:

    Stii cantecul ala de-l canta Gica Petrescu : ” Si-uite-asa as vrea sa moooor/ Cu paharul langa mine… ” Potecuta draga paharul – si alcoolul din el – au fost prietenii romanului si pe soare si pe ploaie. Din vremuri imemoriale. Si nu cred ca se va schimba asta prea curand.

    Apreciază

  6. CARMEN zice:

    ce bine ar fi daca am putea sa ne dozam emotiile, fericirea sau necazurile… Ar fi PERFECT! dar…cine e perfect pe lumea asta?! Toti am trecut prin necazuri si bucurii pe parcursul vietii si pe masura ce înaintam în vârsta, lista este tot mai lunga. Ca vorba aceia „Viața aceasta este una dintre cele mai dificile!” ☺
    Un weekend senin iti doresc, Potecuta draga!

    Apreciază

  7. Mare figură ești, potecuță! ”Vaaaaiii di capu mieo!” Mi-a plăcut ce ai scris! Cu atât mai mult cu cât am o imaginație atât de vie încât îți vedeam toți protagoniștii, de la mic la mare, inclusiv pe cei care au picat în groapă peste adormitul! Cam morbid, dar n-ai cum să nu râzi!(mai ales dacă adormitul e un ilustru necunoscut!)
    Numai bine, Potecuță!
    Weekend plăcut!

    Apreciază

  8. Eu mai port un nume de care s-a întrebat mama de unde l-o fi scos taica-meu când m-a înregistrat la Sfatul Popular de atunci. Hai, nu fi rea, că nu sunt făcută la beţie, doar numele, ăla al doilea, a fost amestecat cu ţuică.

    Apreciază

  9. Potecuță, nu cumva e ziua ta? Zi repede ce sărbătorim, că vin și eu cu ceva linciurici pe aici! 🙂

    Apreciază

  10. anasylvi zice:

    Sa nu uitam cand ne luam ceva nou, ai mei ziceau ca trebuie „udate” ca sa tina! 🙂 Ocazii se gasesc, nu-i problema.

    Apreciază

  11. A băut și a fumat,
    S-a simțit chiar foarte bine,
    Dar „examenul” e dat
    În dimineața ce vine. 🙂

    Apreciază

  12. Iosif Strasbourg zice:

    Indiferent ca naratiunea expusa de tine este obiectiva sau subiectiva, tu adaugi acestora un farmec aparte, cu un specific caracteristic, personal, original, natural, care confera gust si savoare articolelor tale. Super ! 🙂
    O zi minunata, draga Potecuta !

    Apreciază

  13. „a căzut în groapa în care deja era aşezat coşciugul cu adormitul. Supărat tare de pierderea suferită de sat, în cădere, încercând să se prindă de ceva, a apucat braţul preotului care, şi el la fel de supărat, nu a mai suportat povara şi s-au prăvălit în duet,”

    Asta e geniala. Parca este o scena de film de Kusturica…
    Am renuntat de ceva timp la sportul asta cu „sarbatoritul” dar cred ca fiecare dintre noi avem o nefacuta pe tema asta :))

    Apreciază

  14. Dora zice:

    Chiar dacă nu mă simt prea bine, tu ajuți prin cele scrise foarte mult!
    Trec durerile cu tine Potecuță dragă!
    Mi-a plăcut, am râs și am uitat de tot ce e urât!
    Felicitări!
    Duminică plăcută, pupici ☕🍰💐😘

    Apreciază

  15. Un păhărel e binevenit. Și unul e ca niciunul, așa că merg și două, ca să fie ca unul. Curgerea-i lină, pe șoseaua gâtului, dezleagă limbile și apropie oamenii… Și la bucurie, și la necaz. N-am să aduc în discuție ideea de cumpătare, din punctul meu de vedere fiecare decide ce, cum și cât… 😊 Seară frumoasă, Potecuță! 🍷

    Apreciază

  16. Beta zice:

    Harul tau nu-l dezmintim si cu-n paharel de vin il cinstim. Sanatate si mult , mult bine Potecuta asa cum ne aduci si tu cu minunatele tale scrieri ❤

    Apreciază

  17. Alex zice:

    Tare faină și nostimă abordarea ta, dragă Potecuță! Este în tradiția și în firea românilor să puncteze toate evenimentele vieții cu ceva… „tare” și înveselitor. Cum să stăm așa, degeaba, „pe uscat”? Nici la bucurie, nici la necaz sau supărare, nu se poate fără un pahar… două… trei… ș.a.m.d….. 😀 Vorba aceea: „c-așa-i românul!”

    Apreciază

    • Alex zice:

      Am uitat să-ți spun, dar desenul din articol este mortal. Ăsta a fost sigur bifat pe un colț de masă, la cârciumă! 😀

      Apreciază

      • E foarte adevărat că aşa, pe uscat, parcă n-are farmec nicio bucurie şi nu simţim nici tristeţea cum trebuie. E nevoie de un stimulent natural 😀
        M-a amuzat şi pe mine desenul ăla şi mi s-a părut potrivit pentru textul ăsta. Mă bucur că ţi-a plăcut!
        Îţi mulţumesc, Alex! Îşi doresc o săptămână cu multe motive de sărbătoare!

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s