Vorba lu’… ăla

Încerc să nu mă lungesc prea mult cu postarea asta. Nu pentru că mi-ar fi lene să scriu, că uneori scriu cum vorbesc (de la foarte mult în sus), nu pentru că mi-ar fi milă de voi şi aş vrea să vă scap de chin 😛 , nu pentru că din alt motiv, ci pentru că mă grăbesc, pentru că nu mai am răbdare, pentru că mă macină curiozitatea.
Am observat că, odată cu venirea verii, mi s-au acutizat cumva simţurile matinale. Dacă-n dimineţile de iarnă mă trezesc abia după o oră de muncă şi de multe ori nu văd şi nu aud nimic în jurul meu şi nu ştiu cum am ajuns la locul de muncă, acum parcă s-a ridicat ceaţa şi nu mai dorm în timp ce merg, din contră, chiar realizez ce se întâmplă-n jurul meu. Văd oameni, aud oameni, înţeleg lucruri.

Azi dimineaţă, ora 6:40. Eram în staţie, aşteptam autobuzul. Tot în staţie, pe bancă, doi domni. După îmbrăcăminte şi „instrumente”, mergeau la pescuit. Sau veneau. Dar aş zice că mergeau. Cizme de cauciuc, haine verzi, raniţe-n spate, undiţe. Acestea fiind consemnate, doar nu se duceau să culeagă panseluţe.
Când am ajuns lângă bancă, ei tăceau. Probabil se rugau îngeraşului pescarilor, să aibă baftă, pardon, noroc, pardon, succes, pardon, fir întins şi să aducă material măcar pentru o plachie. Şi-o saramură. Şi ceva la cuptor. Şi unul tras în tigaie cu mujdei. Şi gata, că-mi plouă în cavitatea bucală şi fabulez. Eu la peşte rezist greu, mă scuzaţi! Revin.
Dintr-o dată, unul dintre ei a strivit nemilos liniştea din jur şi a exclamat: ce lună frumoasă! Vorba poetului, luna ca o mămăligă.
Mă rog, cred că a pus semnul exclamării, mie aşa mi s-a părut, de aia l-am pus şi eu. Dacă el a pus punct, asta e, înseamnă că n-am dat citatul corect.
De acolo, gândurile mele au fost deviate spre poet. Nici măcar n-am mai avut inspiraţia să mă uit după lună, să văd şi eu mămăliga aia. Că mie mi se părea oricum că e soare, nu ştiu unde era luna la ora aia.

În capul meu, lucrurile stau aşa: când te foloseşti de „vorba” unui poet, faci asta în cazul în care vorba aia e celebră şi nu mai e cazul să spui numele poetului pentru că se presupune că orice mediocru, adică io, ştie ce spui. Tot în capul meu, e în regulă să spui „vorba poetului, mânânc şi plâng, mănânc” sau „vorba poetului, cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei, să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei” sau… aţi prins ideea. Că na, tăt omu’ ştie cine-i poetul din propoziţie.
Şi gândind aşa, am fost convinsă că-i vorba de ceva ce ştie toată lumea, numai eu nu, şi ar trebui să-mi fie ruşine şi e musai să repar cât mai repede eroarea asta.
Că tot în capul meu, când faci referire la un poet nu foarte „uzual”, spui vorba lu’ x, luna-i ca o mămăligă. Dar el n-a zis. A zis vorba poetului, ca şi cum poetul ăla e cineva de care numai cei născuţi ieri n-au auzit. Adică, nu e ca şi cum ai zice „vorba ardeleanului: mno”.

Şi am intrat în panică. Nu numai că nu ştiam poetul, dar nici măcar versul nu-mi era cunoscut. M-am gândit la Blaga deşi ştiam că la el luna bătea-n geam cu razele, nu se pregătea să devină bulz. La Labiş m-am gândit. Dar parcă n-ar fi el. Cin’ să fie?
Am ajuns într-un suflet la muncă şi cât încă bolborosea cafeaua-n filtru, eu gugăleam aşa: poezie luna ca o mămăligă. Şi gugălu nu a vrut să zică nimic.
Vă rog eu frumos, lămuriţi o potecuţă nelămurită! Vă rog io! Cine-a zis asta? Şi, mai ales, unde? 😳

P.S Alooo, domnii de la capitală sau din ţări ţivilizate, sper că aţi înţeles că oamenii din provincie, dimineaţa pe răcoare, au discuţii ‘teligente, da? 😀

Foto

Reclame
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

75 de răspunsuri la Vorba lu’… ăla

  1. Îți zic eu, luna era la cules de panseluțe!
    Ia ce am găsit eu:
    ,,Labuş latră furios.
    Ies afară curios
    Şi pe vârfuri mă cocoţ
    Să văd dacă e vreun hoţ.

    Da de unde! E doar luna
    Şi Lăbuş o latră-ntr-una,
    Că fiind de mămăligă,
    O să cadă şi-o să-l frigă.”

    Sursa: http://aurorageorgescu.ro/2010/02/10/labus-si-luna/

    Apreciat de 3 persoane

  2. Ella zice:

    Eu nu cunosc niciun poet „classic” care „rimeaza” cu ….mamaliga! Stii ce cred?! Cred ca o fi un „poet al pescarilor” la care noi nu avem acces! Adica e pitit de gugal! Doar pescari dau la peste si cu mamaliga, din cate stiu eu .. Sau nu? 😀
    p.s. daca ar stii Aurora (o cunosc de ceva anil) ca a ajuns sa fie „citata” de pescari …:D 😀 😀
    Ea scrie poezii pentru copii, asa ca … cine stie? 😀

    Apreciază

    • E foarte posibil să fie cum spui tu. Cineva din „clubul” lor exclusivist. Sau o fi vreun limbaj codat, cine ştie? 😀
      Poezia doamnei Georgescu e prima care apare la căutarea-n gugăl. Mi-a apărut şi mie. Dar nu am considerat că la acel vers făcea referire.

      Apreciază

  3. Fabiola Ion zice:

    Mdeci… azi e vineri, creierul meu e deja pârjolit, nu poci să te ajut, nu conta pe neuronu’ meu că e deja la reanimare. În rest, ti pup dulşi di tăt şi să ai un weekend minunat!

    Apreciază

  4. Mona zice:

    Este vorba despre o epigramă de-a lui Pastorel Teodorescu. Apăreau în „Rebus”, dacă nu mă înșel. Cică ar fost replică la o poezie de Mihail Beniuc. Expresia era foarte cunoscută printre amatorii de epigrame. Asta e părerea mea 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  5. Ana zice:

    Gizăz, ce probleme existențiale ai cu noaptea-n cap! 🤣🤣🤣🤣🤣🤣

    Apreciază

  6. lucillette zice:

    Eu stiu foarte bine cum vine mamaliga cu ostropel de pui, mamaliga cu varza calita,, mamaliga cu ciorba de pasare de curte . De regula mananc fierbine. Stiu si mamaliga fierbinte cu ciorba de fasole boabe, rece. Mamaliga cu carne de la garnita si varza murata. Pffff. Sunt mancator de mamaliga.
    Fierbinte!
    Despre mamaliga de pe cer, nu stiu nimic.

    Apreciază

  7. Potecut, ce ai cu mine? Ca mi-ai trezit piticu taman cand tre` sa dau o fuga taman la Brasov si acum nu ma lasa sa ma pregatesc. Numa` luna ca o mamaliga bolborosea in capul meu si eu nu stiam cum sa il fac sa taca! Chiar ma batea gandul sa pun de o mamaliga , cand am dat
    de o replica a lui Pastorel

    „De pe-un deal răsare luna
    Mare cât o mămăligă”
    (M. Beniuc)

    Iar acum, eroii noştri
    La culcare toţi se duc;
    De pe deal încet răsare
    Mămăliga lui Beniuc!

    Dar cand si unde a zis Beniuc de mamaliga, nu ma intreba, io sunt multumita ca am facut piticu sa taca
    Hai ca-s buna, acum pot sa ma intorc la bagaje ca acus vine ora de plecare :)))
    Pupici!

    Apreciat de 1 persoană

    • Da’ nenea pescaru’ ce a avut cu mine? 😀
      Sper că piticul tău nu mă blagosloveşte acum! Că eu m-am liniştit cu mămăliga.
      Drum bun să ai şi iartă-mă! Dar şi pe mine m-a chinuit! 😀
      Îți mulțumesc frumos! Pupici!

      Apreciat de 1 persoană

      • Sunt pe drum, cu o colega, care e la volan. Cred ca ajungem pana mâine când am sedinta pentru care am plecat la Brasov🙊
        Piticul meu e liniștit. Cred ca a adormit, ca e întuneric și nu mai poate admira peisajul 😁

        Apreciază

        • Sper că aţi ajuns, că a fost suportabilă şedinţa şi că admiraţi peisajul braşovean măcar la întoarcere 😀

          Apreciază

          • Suportabila e un cuvant relativ, dar hai sa zicem ca a fost 😀
            Brasovul… l-am revazut cu aceeasi placere si am ratacit iar cu mare drag pe stradutele lui. Plus o seara petrecuta in oras cu fetele 🙂 6 ore? ce naiba ati putut face 6 ore?! – a intrebat mirat sotul uneia dintre noi. Bine ca am pus piciorul in prag si am ramas la hotel a concluzionat, in timp ce noi ne uitam la el razand cu privire aia „ce stii tu” pe care o stapanim uneori la perfectie. Era undeva spre miezul noptii, dar mai conta ? I-am pus in brate o pizza si o bere pe care ne indurasem totusi sa i le aducem si ne-am continuat netulburate povestile 😀
            Ziua buna si cu spor, Potecut, ca eu inca nu am intrat in starea necesara unei zile de inceput de saptamana, chit ca in jumatate de ora voi fi la cabinet!

            Apreciază

  8. Beta zice:

    De pe-un deal rasare luna/Mare cat o mamaliga – M. Beniuc si Pastorel i-a servit :
    De pe-un deal rasare luna
    Mare cat o mamaliga” (Mihai Beniuc)
    Iar acum, eroii nostri
    La culcare toti se duc;
    De pe deal incet rasare
    Mamaliga lui Beniuc!
    Te pupic draga mea, cred ca am fost de ajutor dragi mele Potecute nelamurita, ha, ha, ha ❗ ❤

    Apreciază

  9. Mona zice:

    Se pare că asta era varianta până la urmă 😉

    Apreciază

  10. Diana zice:

    „Luna ca o mamaliga” s-a gasit. 🙂 Dar… sunt multe „ziceri” care n-au legatura cu vreun scriitor/poet etc., fiind doar „de forma”: „Sunt un papagal – vorba poetului!” In ideea, probabil, ca undeva, candva, un poet o fi afirmat ceva de genu’. 🙂
    Weekend frumos iti doresc! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Aşa e, Diana! Multe vorbe au fost atribuite unui poet fictiv. Din fericire, acum n-a fost cazul şi am dormit şi eu liniştită 😀
      Îţi mulţumesc! Şi eu îţi doresc un weekend frumos!

      Apreciază

  11. anasylvi zice:

    Ce bine ca ne-am lamurit cu totii cum e treaba cu mamaliga si poetul. Uite, suna bine ca titlu de poezie „Mamaliga si poetul” sau viceversa. O seara frumoasa si…atentie la luna!

    Apreciat de 1 persoană

  12. Potecuță! Uite aici: ”E doar luna
    Şi Lăbuş o latră-ntr-una,
    Că fiind de mămăligă,
    O să cadă şi-o să-l frigă.” Pescarul tău a citat din amintire, esențialul. Din poezia Stropi de suflet de Aurora Georgescu. Și dacă mă-ntrebi cine e? Uite: ”Nimic spectaculos. Sant o bunicuta nonconformista care a facut cunostinta cu Socrate (un calculator primit in dar) si internetul in ianuarie 2008.
    Imi place sa scriu, in special versificari pentru copii. Iubesc artele, comunicarea prin orice mijloace, calatoriile, dar… prea putin timp pentru ele, mult prea multe obligatii familiale acaparatoare. Internetul este o solutie oricand la indemana.” Cu alte cuvinte blogger!

    Apreciază

    • Erika, draga mea! Îţi mulţumesc din suflet pentru efortul de a mă ajuta! Apreciez mult asta.
      Însă în comentarii am reuşit să ajungem la un răspuns. S-a găsit epigrama lui Păstorel. Am mai spus-o: cu tot respectul pentru doamna Georgescu, mintea mea spune că acel domn mai degrabă a citat din Păstorel. Epigrama e în mai multe comentarii, o găseşti acolo.
      Îţi mulţumesc încă o dată! Să ai o zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  13. eu tot nu am inteles, cat peste ai spus ca au prins pescarii? :)))
    Un weekend minunat, potecute…

    Apreciază

  14. Vezi dacă nu ești pescar, deci nu folosești mămăliga ca momeală? Pe malul apei nu mai e nevoie de google pentru a-ți aminti toate versurile care au tangență cu această pasiune. Chiar și a compune altele, noi. 😉

    Apreciază

  15. meddartis zice:

    No, eu am căutat mămăliga și luna șiiii am găsit două poezii și eram mândră de mine nevoie-mare. Și iaca, unde să le mai pun și eu acuma, că deja sunt înșirate aici de alții, mai harnici și mai rapizi. Eu am să îți spun doar că mă identific cu învârtitul ăsta excesiv de rotițe din minte. Mi se întâmplă frecvent să aud informații trunchiate în jur și să mă roadă că nu știu ce și cum toaaată ziulica. MAI RĂU, eu vreau să deslușesc misterul pe cont propriu ca să fiu satisfăcută, nu folosesc gugălul. Normal că tot la el ajung, dar dupa mai mult chin și rotițe aburinde.
    Zi frumoasă! 🙂

    Apreciază

  16. Iosif Strasbourg zice:

    Nu orice „peste” este atras de „luna ca o mamaliga” ! Doar crapul si carasul sunt „mamaligari” !Pescarii profesionisti stiu de ce ! 🙂
    O zi faina, si draguta, draga Potecuta

    Apreciază

  17. Suzana zice:

    http://aurorageorgescu.ro/tag/luna-ca-o-mamaliga/
    Ce zici? S-ar asorta cu personajele?

    Seara buna, Potecuta!

    Apreciază

    • Mulțumesc, Suzana!
      Am ajuns la concluzia că e Păstorel. Mona a spus de asta şi pe urmă şi unii dintre cei care mi-au scris. Însă la fel de mulți au spus şi de această poezie a doamnei Georgescu. E drept, şi mie mi-a apărut prima în google, dar ceva-mi spunea că parcă nu. Şi cum altceva nu am găsit, am apelat la voi.
      Ținând cont de vârsta omului şi de context, tind să cred că la epigramă se referea.
      Mulțumesc frumos!
      Seară frumoasă şi ție!

      Apreciază

  18. gelu gelu zice:

    Offf!🙈 cât de romantica, esti potecuta😎…
    M-ai binedispus.👍
    😚😚😚

    Apreciază

  19. Am citit şi comentariile şi ştiu că ai dezlegat misterul. Acum ţi-e liber gândul pentru altă temă. Şi eu mă perpelesc uneori cu teme de astea de-mi vine să strig pe stradă după ajutor.

    Apreciază

  20. Ileana zice:

    Toate ca toate dar eu am raman cu gandul la peste si mamaliga.
    Misterul e dezvaluit, dar pestele cu mamaliga e un mister ce are un gust….hmm…, e o bunatate, face bine si la sanatate 😉
    Seara faina draga Potecuta! 🍰☕🍀😘

    Apreciază

  21. Roximoronica zice:

    Adorabil mai scrii, Potecuță! Am trăit împreună cu tine nedumerirea și filologul din mine voia să se ascundă de rușine că nu știe de această vorbă a poetului. Apoi m-am gândit la altă mămăligă livrescă, din titlul cărții „De ce fierbe copilul în mămăligă”. Și la final mi-am amintit de o replică dintr-un film italian, „Guarda la luna! ”Și aș adăuga eu „la luna come una polenta!”. Hai că am bătut câmpii destul. Eu am insomnii, e 2.30 și nu dorm și mă gândesc să-ți doresc o zi minunată atunci când te vei trezi. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s