Eu tot cred că-i de la febră

Dacă joi m-a izghit norocul şi-am fost la concert, vineri m-a izghit alt noroc ş-am fost la farmacie. Mă rog, m-a izghit mai mult ideea de a merge, că motivul oricum era dus. Dar m-a lovit iluminarea că în săptămâna aia am avut febră. Nu ştiu câtă, nu ştiu cât, dar cred c-am avut. Şi mă măcina gândul c-am avut şi nu ştiu cât şi aş avea nevoie de ceva cu care s-o măsor.
În farmacie, ca de obicei, coadă. În spatele meu, s-a postat un domn căruia, după nici 10 secunde, i-a sunat telefonul. A răspuns. Acolo. Vorbea normal. Adică, tonul vocii era la nivelul normal al unei conversaţii la telefon. Ce conta că nu era singur acolo? Numai că nu auzea bine şi s-a gândit că doi paşi mai spre uşă vor rezolva problema. Şi a început să urle: „Aloooo! Aloooo, mă auzi? Mă, mă auzi? Io te aud bine. Tu mă auzi? Aloooo. Daa! Spune. Te aud, mă”. Asta în farmacie, lângă uşă.

Mi-am muşcat buza o dată, am muşcat şi a doua oară şi apoi am făcut o mare greşeală şi m-am uitat fix în ochii tipei de după tejghea care exact în secunda aia s-a sincronizat cu mine şi avea atâta disperare-n ochi încât n-am mai putut şi am izbucnit în râs. Nu ca prostu’, nu în gura mare, dar s-a întâmplat. Am băgat ochii-n pământ şi gura-n eşarfă şi râdeam pe înfundate.
La domnul de după tejghea s-a eliberat şi mi-a făcut semn să mă duc eu. Am trecut de saluturile politicoase, am cerut politicos termometrul, am dat cardul de farmacie şi pe ăla cu care urma să plătesc. Îmi spune că are doi ani garanţie dar „vă rog frumos să păstraţi bonul, neaparat. Că numai pe baza lui aveţi garanţie. Bine?” Bine, am înţeles, i-am răspuns. Dar încă mă gâdilea râsul şi abia mă abţineam.

Mă ţinteşte cu privirea şi mă întreabă dacă am un minut liber. Am îngheţat. Am crezut că-mi va ţine o lecţie de bună conduită-n farmacie, că mă crede neam prost c-am râs ca tuta, că nu se face, nu se cade, nu-i frumos. Ştiu asta. N-am făcut şcoala la „pension” dar ştiu, ştiu că nu se face. Norocul meu că domnul n-a prelungit prea mult chinul meu şi a zis că trebuie actualizate datele de pe card din cauza lu’ feisbuc. No, hai să le actualizăm. Le-am actualizat.
Îi înmânez cardul. Zice: oare ce doriţi? Mă scuzaţi, am uitat! Zic ce doresc, mă bucur în gând că nu-s singura, se duce la raft, ia una bucată termometru, zice că mă roagă să păstrez bonul şi că ar trebui să-l probeze.
Îl pune aşa, de schemă, pe halat şi începe să-mi spună cum se foloseşte. Că face bip, că afişează ultima măsurare, că… în timpul ăsta eu ziceam în gând doar „Doamne, te rog eu frumos, fă să nu i se pară după faţa mea că aş avea nevoie să-mi spună în câte moduri poate fi folosit! Fă cumva, Doamne, să pară că după faţă m-aş descurca, că eu nu rezist să-mi spună toate alea şi mă fac de râs de tot”. N-a zis. Am mulţumit, tot în gând, că n-a zis.
A arătat că ar avea 35,2. A zis că aşa, pe halat, e normal şi m-a asigurat că e funcţional. Mi-a dat bonul şi m-a rugat să îl păstrez, că pe baza lui am garanţia.

Mulţumesc frumos şi plec. Ce credeţi că fac la nici 5 paşi de farmacie? Ce fac de obicei când ies din magazine: mototolesc bonurile şi le arunc.
După vreo 20 de paşi îmi amintesc. Băi, fată, de trei ori te-a rugat omul ăla. De trei ori. Am crezut că ăsta e semn clar de dileală sau de febră mare. Am sperat până-n ultima clipă că e a doua variantă, că eu am simţit că am febră în săptămâna aia.
Am ajuns acasă, am scos instrumentul din cutie, l-am aşezat corespunzător, am stat până a ticăit şi am privit: 36,7. La naiba! Cred că e defect din fabrică.

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

33 de răspunsuri la Eu tot cred că-i de la febră

  1. Simona Prilogan zice:

    Nah, nici poveste… Este de la feisbuc, ca s-au incurcat datele in baza. Hahaha, Potecut, am ras iar cu lacrimi. Si nenea ala cu Alo, cred ca are un frate ratacit pe-acilea, ca tot vineri, in busul 35, orange line, vorbea unul cu varu-su’ din Patagonia, si li se cam intrerupea linia, pardon semnalul, pana cand norocul norocului dupa douazesienspe statii, o coborat omul cu tot cu Alooo, ma auzi, nu te mai aud… Io am ras ce am ras in barba, dar tanti de langa mine boscorodea deja in rime hip-hop. O seara de poveste, draga mea! 🙂

    Apreciază

  2. Ella zice:

    Ok! Am ras, I-am zis lui nenea ala sa nu mai vorbeasca asa tare ca nu e frumos … dar acum lamureste-ma si pe mine! Ce are cardul de la farmacie cu feisbucul? I don’t get it! 😀
    O saptamana fara febra, ca oricum termometrul este stricat! Sau nu? 😀

    Apreciază

    • I-ai zis? Braaavooo! Sper că a înţeles 😀
      Deci: când am fost prima dată la farmacia aia, m-a întrebat dacă vreau card. Am zis da, fără să mă gândesc dacă chiar am nevoie de el. Acum, de câte ori merg acolo îl dau din instinct. E de fapt un fel de reducere de care beneficiezi pe baza lui. Nu e mare lucru dar când cer ceva, mă întreabă dacă am card şi eu îl dau. No. Pe ăla sunt stocate date personale: nume, prenume, număr telefon, dată naştere, mail. Şi cred că adresă dar nu mai ştiu sigur.
      De când a escaladat scandalul cu FB-ul şi cu accesul şi folosirea de date personale culese de pe FB, sunt obligaţi toţi ăştia cu acces la anumite date să ceară permisiune de a le accesa şi a fost nevoie de actualizarea lor, de a cere din nou acceptul, de a mă întreba iar dacă aia-s eu, dacă am schimbat adresă de mail, telefon şi etc.
      Îţi mulţumesc, Ella! Săptămână frumoasă îţi doresc şi eu!
      Dacă e stricat înseamnă că-s dilită. Deci da, e stricat 😀 😀

      Apreciază

  3. Alex zice:

    Ha, ha! Amuzantă întâmplare. Lumea asta românească, atât de pestriță. Pentru unii e atât de greu să priceapă că din bun simț nu urli la telefon când stai la coadă, cu mulți oameni prin preajmă…
    Cu păstratul bonurilor, mai treacă-meargă. Dar când mi se spune să păstrez și ambalajul unor lucruri mari, că altfel nu mai beneficiez de garanție…. asta e tare aiurea. Am prin balcon niște cutii cam mari, pe care nu le arunc, de teama că voi avea vreodată nevoie de garanția electrocasnicelor cumparate și… de unde cutie?
    Numai bine și multă sănătate, dragă Potecuță! 🙂

    Apreciază

    • Oooh, daaa. E tare, tare aiurea treaba asta. Şi eu am cutii şi cutiuţe. Am tot zis că nu le mai ţin, mai ales că am observat că sunt cam programate şi nu se strică în perioada de garanţie decât foarte rar. În schimb, cam după maxim 6 luni de când expiră garanţia… te poţi aştepta la asta 😀
      Îţi mulţumesc tare mult, Alex! Şi eu îţi doresc numai bine!

      Apreciază

  4. Uite cum poți să pierzi un premiu de 10.000 de lei, aruncând bonurile de la cumpărături. Mai ales că te știu norocoasă și nu ți-ar strica o vacanță în Hawai. 😉

    Apreciază

    • Răsuceşte, răsuceşte 😀 😀
      Cred că zici bine. Dacă adun toate bonurile vreo doi ani şi le duc la maculatură, scot bani de-o excursie. Şansele aşa sunt mai mari decât să câştig la loteria lor 😀

      Apreciază

  5. Monik zice:

    Haha, Potecuta, te asigur eu ca nu-i defect. De ani buni tot cumpar termometre. Nu stiu cum fac, dar uit unde le pun si ies si mai cumpar unul si tot asa. Niciunul nu a avut probleme, in afara de ratacitul prin sertarele casei. Au viata lunga, deci nu-i bai de bon.
    Dar ce are feisbucul cu cardul de la farmacie?! Sunt si eu curioasa, pe la noi n-au legatura :).

    Apreciază

    • Nici nu mi-am făcut probleme în sensul ăsta. Oricum, la cât a costat, mi-ar fi fost jenă să merg să cer garanţia. Dar ideea că omul a zis de trei ori şi am ţinut minte fix 5 minute m-a speriat puţin. Oare e grav tare? 😀

      La modul direct nu are. Dar pe acel card primit de la farmacie sunt stocate nişte date personale: nume, prenume, data naşterii, număr de telefon, mail. Şi de când cu scandalul cu FB-ul şi expunerea datelor, se pare că sunt obligaţi să ceară permisiunea de a accesa datele de pe card, să le actualizeze.
      E card dat de farmacie, nu card bancar.

      Apreciat de 1 persoană

  6. lucillette zice:

    Da’ io zic că omul a trăit cum a simțit. Că așa suntem îndemnați din toate părțile, după noile canoane ale psihologiei., ale timpurilor prezente, in genere…

    Deci, fiind ca in povestea de demult cu „iarna car si vara sanie”, rezultă că ești cool! Mai ales ca stii si sa folosesti instrumentul.
    Cred ca era mișto viața de Pension. Sau, mai degrabă, cea care te propulsa spre acolo. Timpurile și poziția socială, zic.
    ( am timp și chef de glume, 😎)

    Apreciază

    • Da, omul a acţionat după instinct. Cine suntem noi să spunem că nu-i frumos? Nu suntem. Deci nu zicem 😀
      Nu ştiu cum era pe atunci, sincer. Dar cred că nici chiar atâta disciplină nu mi-ar fi plăcut. Sau? 🙄
      Na, mi-ai dat de gândit!

      Apreciat de 1 persoană

  7. Figură ce ești! Da, ai febră? Dar fb? 🙂

    Apreciază

    • Mulţumesc mult!
      Se pare că n-am febră, aşa zicea „instrumentul”. 😀
      Nu, potecuţele nu au Fb şi nici nu cred că vor avea vreodată. Nu am înţeles de ce le-aş face când eu pot comunica liniştită aici cu voi. Şi cum ele-s mici, sunt mai în siguranţă fără expunere.

      Apreciat de 1 persoană

  8. adrianport zice:

    Si sa nu le fi aruncat, probabilitatea sa le gasesti in caz de nevoie era oarecum aceeasi. Deci n-ai pierdut nimic, tu sa fii sanatoasa!

    Apreciază

    • Cââââtă dreptate ai!! Am pe undeva un plic cu bonuri-garanţii. Ba un telefon, ba un TV, ba una, ba alta. Nu mă întreba unde-i plicul 😯
      Deci da, mai bine aşa. Măcar ştiu sigur unde-i: la gunoi 😀
      Mulţumesc mult! Sănătate îţi doresc şi eu!

      Apreciat de 1 persoană

  9. Ana zice:

    Haaaa….pai astia nesimti-tori la nevoia de bun simt a celorlalti ar trebui admonestati…cat ar putea intelege din ce li s-ar spune, nu imi dau seama.
    Am si io termometru cu beep. Cica nu e foarte acurat…dar e p-acolo…arata cu +sau- 1 grad…chiar 1 grad jumate. Dar sa il pastrezi sanatoasa, sa nu fie nevoie de folosinta lui!

    Apreciază

  10. Termomentrul era pe benzina sau pe gaz, ca nu toate functioneaza la fel.
    Iar bonul era util. Poate castigai la loteria vizelor cu el.
    Sper ca te-ai intors inapoi sa-l ei….

    Apreciază

    • Cred că merge cu kerosen, că prea repede ticăie 😀
      Şi acum spui? Nu, nu m-am întors. Acu’ numai groapa de gunoi a oraşului mă mai poate salva 🙄

      Apreciat de 1 persoană

      • Stai linistita ca nu a ajuns la groapa :))) L-a luat cineva sa-l bage la tombola. AI uitat ca romanul aduna tot ce prinde ?
        PS: Nu o spun cu rautate, dar cumva caldura de afara e de la tine? De la febra ta? Bine ca nu ai racit de revelion ca faceam anul nou in tricou….

        Apreciază

        • Voi urmări cu atenţie. Dacă aud de vreun câştigător, vă iau martori că a câştigat pe febra mea 😀
          Nu ştiu ce să zic, eu n-am dat chiar atât de mult. Cred că mai sunt vreo doi care şi-au cumpărat termometre şi ne-am unit temperaturili 😀 😀

          Apreciat de 1 persoană

  11. clipederaidiniadulmeu zice:

    M-am amuzat de felul în care redai întâmplarea. Domnul cu telefonul m-ar fi scos din toţi dracii. Mi se întâmplă ca în birou să se mai desfăşoare cate unul/una, dar de gura mea nu scapă. Şi eu nu râd…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s