Nici nu e nevoie de cuvinte…

Publicat pe 18/04/2018 de Poteci de dor

Sursă foto: 1, 2
Tăceri găzduite de Carmen

…pentru că poveştile lor se şoptesc singure!

Acest articol a fost publicat în Miercurea fără cuvinte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

64 de răspunsuri la Nici nu e nevoie de cuvinte…

  1. Poteci de dor zice:
    18/04/2018 la 11:58

    Şi dacă una vă inspiră în vreun fel, vă aştept cu drag povestea, poezia, gândul… orice. Aici sau pe blogul vostru 😉

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  2. Ella zice:
    18/04/2018 la 12:31

    Cred ca acel copilasi care se uita la bec, a stigat: EVRICA! si sa aprins becul! 😀
    Zi placuta, Potecuta!

    Apreciază

    Răspunde
  3. Invisible zice:
    18/04/2018 la 12:32

    Copacul care sta pe bancuta mi s-a lipit de suflet: golit, garbovit, obosit si totusi cu radacinile bine infipte in pamant.

    Apreciază

    Răspunde
  4. La capatul curcubeului zice:
    18/04/2018 la 12:35

    Chiar nu e nevoie de prea multe cuvinte, ele, imaginile, fiind foarte grăitoare. Mă prind în jocul tău cu câteva versuri ivite ad-hoc. Să ai o zi de poveste, Potecuță! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  5. anna c. ronescu zice:
    18/04/2018 la 12:59

    Așa cum ai spus, „poveştile lor se şoptesc singure”. Impresionant colaj, Potecuță! Toate mi-au plăcut, dar dacă ar fi să aleg una singură, ar fi aceea cu omul și câinele învăluiți de iederă, în crepuscul.

    Apreciază

    Răspunde
  6. Roximoronica zice:
    18/04/2018 la 13:04

    Extraordinare! Cea cu bătrânul și câinele și cea cu ouăle și colivia m-au înduioșat în mod deosebit. O zi minunată! ❤

    Apreciază

    Răspunde
  7. Beta zice:
    18/04/2018 la 14:30

    Ce nevoie de cuvinte sa mai fie cand aceste imagini sunt atat de inspirate incat poti scrie o carte de povesti. Frumoase si pline de substrat imaginile, te imbratisez ❗ ❤

    Apreciază

    Răspunde
  8. sweet & salty zice:
    18/04/2018 la 14:40

    Deosebite. Toate-s cu poveste.

    Apreciază

    Răspunde
  9. gelu gelu zice:
    18/04/2018 la 14:50

    Toate au o conotatie aparte. Sunt speciale.
    Copacul ce sta pe bancuta asteapta o noua sansa de la viata.
    Cel putin asa cred eu. Important este ca si-a gasit speranta.

    Apreciază

    Răspunde
  10. sâmbure de mai zice:
    18/04/2018 la 15:05

    Cel mai mult m-a impresionat prima…tălpiță de copil pe una părintească…

    Apreciază

    Răspunde
  11. ane zice:
    18/04/2018 la 15:13

    Interesante si amuzante imagini. 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  12. Suflet zice:
    18/04/2018 la 15:30

    Pe mine m-au impresionat cel mai mult bătrânul și câinele care au prins rădăcini de când așteaptă lumina, dar și ursul care are un ursulet de pluș… cam toate pozele sunt pline de nostalgie, tristețe.

    Apreciază

    Răspunde
  13. Ana G. zice:
    18/04/2018 la 15:57

    Copacul obosit îmi place cel mai mult, dar și luna în cuib.

    Apreciază

    Răspunde
  14. ileana-carmen zice:
    18/04/2018 la 16:42

    Am vazut tablouri facute din pietricele. Toate fotografiile sunt interesante. O saptamana frumoasa plina de flori si soare iti doresc.

    Apreciază

    Răspunde
  15. Rux Copilarim zice:
    18/04/2018 la 16:43

    De fiecare data cand infloreste o idee, in urma pasilor nostri, urmele capata forma si se transforma in „amprente de piatra”. Caci, adaptand, vremea trece, pietrele raman…
    Amprentele pietroase de pasi mi-au placut cel mai mult.
    Dar am sentimente confuze legate de imaginea cu ursul…. sa fie tristete, duiosie, bucurie…. sau poate ca sunt toate si ceva mai mult?!

    Happy WW 🙂

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      19/04/2018 la 9:52

      Foarte, foarte frumos ai spus, Rux!
      Şi mie-mi place ideea. Am şi eu ceva-n căpşor, când voi avea ocazia, cred că voi încerca. Poate ajung undeva, la râu, la „cules” de pietre. 😀
      Nu ştiu exact, poate că nici nu există o singură idee care s-a vrut transmisă prin acea imagine. Cred că o putem interpreta oricum. Că ursuleţul de pluş e parte din copilăria multora, că era jucăria preferată a multor copii. Merge şi aşa? Şi ursul mare are şi el jucăria lui? Hmm.. 🙄
      O zi frumoasă să ai!
      Îţi mulţumesc!

      Apreciază

      Răspunde
  16. tcbianca zice:
    18/04/2018 la 17:30

    Pozele acestea pot spune foarte multe, lasand loc la interpretari nostalgice. M-au impresionat. Sa ai o zi frumoasa!

    Apreciază

    Răspunde
  17. Suzana zice:
    18/04/2018 la 17:56

    Ce-mi plac fanteziile astea! La cate povesti te poti gandi!
    Mi-am ales doua: cea cu baietelul langa becul urias si cea cu barbatul si cainele care se uita pierduti la astru
    Multumesc, draga Potecuta! O seara minunata sa ai! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  18. CARMEN zice:
    18/04/2018 la 22:05

    cat de frumos! cata inpiratie si talent! minunate imagini!
    Ideea cu pietrele o sa incerc sa o pun si eu in practica – imi place grozav!
    Multumesc ♥ Happy WW, Potecuta draga!

    Apreciază

    Răspunde
  19. Iosif Strasbourg zice:
    18/04/2018 la 23:42

    Toate sunt rezultatul combinatiilor dintre lumini si umbre ! Superbe si profunde taceri !

    Apreciază

    Răspunde
  20. Albert Ai Conty zice:
    19/04/2018 la 7:27

    Copacul acela pe banca este sublim ….

    Apreciază

    Răspunde
  21. anasylvi zice:
    19/04/2018 la 10:13

    Minunat! ❤

    Apreciază

    Răspunde
  22. Zina zice:
    19/04/2018 la 11:03

    Impresionant! Fiecare fotografie este o poveste. M-a impresionat până la lacrimi cea a bătrânului care duce după el în lesă … un coteț de câine. 😦 Am eu motivele mele…

    Apreciază

    Răspunde
  23. racoltapetru6 zice:
    19/04/2018 la 17:33

    Wooow! Nu e un cuvânt, ci doar o expresie. Deci n-am încălcat recomandarea, deși mi-aș fi exprimat preferința pentru simbolul vieții: ouăle.

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      20/04/2018 la 9:51

      Petru, în postare nu e voie cu cuvinte, nu în comentarii. Poţi exprima orice, oricât. Eu din contră, v-am rugat să-mi scrieţi care vă inspiră, nu v-am recomanadat să… şşştttt! 😀
      Aha, ouăle. Bună alegere.
      Zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  24. clipederaidiniadulmeu zice:
    19/04/2018 la 18:39

    Toate sunt deosebite. Ouăle înafara coliviei îmi dau senzaţia de libertate. Tot ce e viu iubeşte libertatea, nu constrângerea.

    Apreciază

    Răspunde
  25. Ana zice:
    19/04/2018 la 20:33

    Absolut geniale pozele…Preferatele mele sunt pietrele si ursul si ursuletul de plus…

    Apreciază

    Răspunde
  26. gandurideoclipa zice:
    19/04/2018 la 23:53

    Chiar nu e nevoie de cuvinte. Privirea ursoaiceio(nu stiu de ce, presupun ca este o ea) spune mai mult decat as putea spune eu vreodata. Iar pietrele talpi…

    Apreciază

    Răspunde

  27. Pingback: Joc – La capatul curcubeului

  28. noradamian zice:
    20/04/2018 la 16:24

    Minunate, una mai frumoasă ca alta!

    Apreciază

    Răspunde

  29. Pingback: Chiar îmbrățișare…/ Cute bear hug | doar nicole...

  30. doar nicole zice:
    20/04/2018 la 22:16

    M-am jucat puțin și eu, cu drag, mulțumesc pentru imagini. Și invitație! 🙂 Weekend plăcut!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu