Să vină sondaju’!

De fapt, mai bine să nu mai vină, c-a venit. Mai exact, a revenit. Că au tot fost. Nu ştiu ce-am făcut, nu ştiu pe unde zburdă nestingherit numărul meu de telefon, cert e că am noroc de sondaje dintre cele mai ciudate. Pe lângă ăla cu „căscata” din linkul de mai sus, au mai fost câteva. Dar nu-s chiar demne de menţionat. Cel mai recent a fost undeva prin toamna anului trecut. Îmi amintesc că eram aproape de casă, vreme superbă, telefonul pe acorduri de pian, din astea. Era o doamnă de la ING care mi-a spus că nu va dura mult şi că mă roagă să îi răspund la câteva întrebări şi apoi să-mi prezinte nu ştiu ce oferte. Am profitat de asta şi n-am mai intrat în bloc, m-am aşezat pe o băncuţă şi am mai „savurat” vremea. A avut dreptate, sondajul în sine a durat cam 7 minute. Dar prezentarea serviciului şi încercarea ei de a mă convinge să-l accept, cam 20. Eu nu mă pot enerva şi nu pot ţipa în faţa omului. Încerc elegant să zic nu, mai încerc o dată şi încă o dată, dar pe urmă cedez şi nu mă mai stresez să fiu politicoasă, pun nu pe repeat şi asta e. Îmi place totuşi să nu se întindă coarda.

Mno, de atunci, nimic. Niciun sondaj, nicio ofertă, nicio invitaţie. Că deja începeam să intru la bănuieli că am căzut în caznaua uitării.
Azi dimineaţă, telefonul meu brr, brr, că era pe vibraţii şi când e pe vibraţii face numai brr, brr, nu cântă, nu mă strigă, nu face nimic.
Şi aud o voce suavă care-mi spune că „bună dimineaţa, sunt blablabla de la firma blablabla (nu ţin morţiş să protejez identitatea dar am uitat imediat după ce s-a prezentat cine şi de unde e) şi mă întreabă dacă am cinci minute libere pentru un sondaj legat de obiceiurile mele legate de cumpărături. Şi mă trezesc eu să mă dau cocoş, eu, aia care greu de tot e în stare să dea cuiva peste nas intenţionat, trebuie să mă scoţi din pepeni serios să fac asta, zic ţăfnoasă: mda, dacă promiteţi că 5 minute vor fi cinci minute, da, sigur. Adevărul e că eram la muncă şi na, e de preferat să nu se lungească prea mult o convorbire, mai ales când n-am chef 😀
Dar mi se părea interesant şi promitea distracţie. Că am nişte obiceuri de numa râd când mi le amintesc, apăi să mă şi aud rostindu-le.
Prima întrebare: în ce oraş locuiţi? În ăla. Pe ce stradă? Pe aia.
Ce vârstă aveţi? Atât. Mulţi înainte. Mulţumesc, asemenea. Aveţi în locuinţa dvs. un animal de companie? Nu. Sondajul nostru se opreşte aici, vă mulţumesc!

Nuuuuu, vă rog, nu se poate încheia aici, vă rooog, îmi retrag tâfneala de la început, poate dura şi 10 minute, nu mă lăsaţi aşa, curioasă, mă gândeam eu în timp de doamna deja cred că vorbea cu altcineva, că a-nchis.
Aş fi putut spune că-s eu propriul meu animal de companie, aş fi mieunat, aş fi lătrat că ham-ham, numai să mă întrebe mai departe. Aş fi putut spune că am avut ieri, preţ de câteva minute, o furnicuţă drept animal de companie. Dar s-a petrecut o tragedie şi a vrut să facă scufundări în cana mea de cafea, am găsit-o plutind în derivă. Culpă prin neglijenţă, ştiu. Am lăsat cana în balcon şi aia a fost. Dar se pune, puteam deci continua.

Şi de atunci mă tot gândesc oare care-ar fi fost următoarea întrebare şi de ce eu nu contez la sondajul lor?
Dacă aveţi animale şi vă sună, vă rog eu, nu mă lăsaţi nedumerită, că eu nu mă descurc bine-n ceaţă.

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

61 de răspunsuri la Să vină sondaju’!

  1. Hahahaha, am ras cu pofta… Iarasi intra la banuieli vecinii de birou. Animale nu am, dar mi-am ratacit si io numarul de telefon prin nu stiu ce sondaje. Pe mine ma tot suna unul sa ma intrebe daca am avut accident de masina… No, baiui ca nici masina nu am, daramite accident. Doamne fere!
    O zi faina de tot, draga Potecuta! 🙂

    Apreciază

  2. firdeiarbainbataiavantului zice:

    Pe mine pe mobil nu m-au prea căutat pentru sondaje, doar pe fixul pe care îl ţin mai mult din obişnuinţă şi pentru că îl folosesc pentru a vorbi cu fix două persoane. Dar după multe abordări din partea lor, când mă jenam să le zic că mă deranjează inutil, mi-am făcut anticorpii necesari şi acum le spun scurt „Mulţumesc frumos, dar nu mă interesează”. Şi gata.

    Apreciază

    • Apăi asta e şi cea mai sănătoasă abordare. Că, fie vorba-ntre noi, nici pe mine nu mă interesează ce-mi turuie ei. Dar mă gândesc că au şi fătuțele alea un target de bifat şi na… mai renunț la lene şi mai zic că accept. Dar tu procedezi foarte bine, măcar stai liniştit.
      Seară bună îți doresc!

      Apreciază

  3. Potecuț, am râs. Mai ales la ultima frază…mi-am imaginat-o chiar așa: dacă aveți animale și (acestea) vă sună… 🙂

    Apreciază

  4. tcbianca zice:

    Dar ce simpatica esti tu cand faci haz de necazul cotidian. 🙂 Sa ai o zi placuta!

    Apreciază

  5. Foarte amuzantă poți fi! 😀 Adică ești (să nu mi-o iau). 😀

    Apreciază

  6. anasylvi zice:

    Cel mai cumplit sondaj a fost unul in care am fost intrebata despre bauturi: le-a luat pe rand, de la cafea si apa si pana la bere si vin, cate pahare/cesti din fiecare pe zi, daca beau suc la 0.5l, 1L, 1.5L, 2l etc, daca la pet sau la carton sau la sticla si tot asa cu toate tipurile de bauturi. A fost o experienta naucitoare.

    Apreciază

  7. Ella zice:

    Asa cum tu ai scris m-ar distra si pe mine, dar … 😀
    Numerele mele de telefon sunt înregistrate „într-un dosar” si nu ma suna nimeni! Yes! 😀
    O saptamana perfecta îti doresc!

    Apreciază

    • E la secret, nu? Ce-ți pasă 😀
      Săptămână frumoasă îți doresc şi eu, Ella! Mulţumesc!

      Apreciază

      • Ella zice:

        Nu, nu este la secret! Avem posibilitatea sa ne înregistram la asa numitul „call me not”!
        Si nu mai au voie sa sune, daca o fac iau amenda! Si înca ceva, bancile nu suna niciodata ca sa-ti faca „oferte”! De unde stiu eu ca este banca?

        Apreciază

        • Oooo, ce metodă bună!
          Tanti care m-a sunat mi-a ştiut numele, ştia că am card la ei, nu mi-a cerut niciun număr de cont, nicio dată personală, m-a întrebat ceva despre serviciile lor, ce părere am şi mi-a prezentat o ofertă de a-mi trece salariul la ei, că am nu ştiu ce beneficii. Deci şi dacă nu era banca deşi ştiu sigur că era, nu a prezentat niciun pericol oricum.
          Dar da, sunt de acord că nu ar trebui să circule numerele aşa de uşor. Să sperăm că legea care va intra-n vigoare-n mai ne va mai scăpa de asta.

          Apreciază

  8. Ana G. zice:

    Pe mine, mai nou, mă caută unul de la nu știu care centru medical și mă poftește la oareșce analize. O ști el ceva? Că eu refuz invitația că am ceva probleme și nu am timp, că-s la muncă și nu am timp, că plec undeva și iar nu am timp. Poate s-o plictisi băiatul, dar el tot revine.

    Apreciază

  9. CARMEN zice:

    eu mi-am trecut numarul de telefon (fix si mobil) la „secret” … nu imi place sa ma sune necunoscuti!
    Dar sondajele de opinie sunt bune pentru cei care intocmesc statistici si cum spui tu, daca nu dureaza prea mult si mai ales daca nu mascheaza o oferta cu insistente, atunci sunt de acord sa iau parte anonim.
    Sondajul despre care ai scri sici e ciudat ☺☺☺ si amuzant, bineinteles, pentru ca tu esti simpatica foc.
    In Germania, in urma cu multi ani, introducerea impozitului pe catel asa a inceput – prin sondaje de opinie. Au aflat cate familii detin catel si au hotarât ca este o sursa buna de imbogatire a sectoarelor (a cartierelor). Impozitul pe catel nu este o suma fixa pe intreaga Germanie… Variaza intre 300 euro si 25 de euro pe an, de la oras la oras. La noi este 84 de euro pentru primul catel; pentru fiecare al doilea sau al treilea catel, impozitul este de 120 euro pe an (asta nu am inteles niciodata! ce diferenta este sa ai doi catei sau un catel… de ce este mai scump al doilea?!). În zonele care au mai multi catei inregistrati, se deschid imediat si magazine Fressnapf (cu articole pentru catei – de la mancare pana la jucarii si custi speciale). Nimic nu este întâplator cum deasemenea, nimic nu e gratis! ☺☺☺
    O saptamana placuta sa ai, Potecuta draga!

    Apreciază

    • Sunt convinsă că nu sunt întâmplătoare sondajele astea şi că sunt „construite” în aşa fel încât ele să dezvăluie ceea ce se caută. Sau pot evidenţia o anume nevoie a populaţiei. Şi că mai devreme sau mai târziu, efectele lor se vor vedea, aşa cum ai dat exemplul cu magazinul cu articole pentru animale.
      Ciudată treaba cu impozitul! Tare ciudată! În cazul ăsta, normal ar fi ca şi al doilea copil să beneficieze de „alocaţie” mai mare decât primul, nu? 😀
      Ce bine de tine că ai numărul la secret, poţi sta liniştită! 😉
      Îţi mulţumesc mult, draga mea! O săptămână frumoasă îţi doresc!

      Apreciază

  10. Monik zice:

    :)) Eu am abordat metoda Seinfeld. Le cer numarul si le spun ca ii sun eu cand am timp. Ma enerveaza insistenta lor, incat am trecut de partea celalalta cand nu raspundeam deloc.

    Apreciază

  11. Of, pe mine mă întreabă de 3 ani dacă sunt consumator de plante medicinale. Atât!
    Anul trecut, prin decembrie să fi fost, am fost nevoită să particip la un sondaj de opinie. Adică ne-o trimis șefu’ în parc, ningea în draci, nu era nimeni acolo, completează 20 chestionare, na.
    O tanti a fost de treabă, n-a vrut să ne zică câți ani are, că să ghicim noi. Degeaba i-am spus că n-avem timp, s-a enervat și a spus că a luat-o frigu’ la călcâi. Și dusă a fost!
    De atunci, fie ele 10 minute, stau cuminte, zic da sau nu, că știu cât de urât e să nu te bage oamenii în seamă dacă ai o foaie în mână și le dai binețe brusc.

    Apreciază

  12. psi zice:

    sunt curioasă cum vor mai face sondaje din 25 mai. sau dacă vor mai întreba stradă, vârstă, etc… chiar sunt curioasă. 😀

    Apreciază

  13. Ana zice:

    Bre Potecuta, asta ca ai sau nu animal de companie mai e cum e, dar cand te intreaba daca mergi la shopping des, daca cumperi Always si p-orma te intreaba varsta, zic cat e si zice cum ti-a facut tie, ca se opreste sondaju’? M-am simtit ditai ma’m-mare…de credeam ca-s deja octogenara…
    Esti cumsecade ca raspunzi…io il iau pe nu in brate si daca e obraznicie inchid telefonu’.

    Apreciază

  14. tink3rbe11 zice:

    Chiar îmi era dor de porția de veselie de la tine.
    Mă sună și pe mine uneori dar mi se spune repede să răspund doar cu da sau nu. Mai adaug uneori dar, ” Doar cu da sau nu”.

    Apreciază

    • Prea restrictiv, nu-mi place. Eu trebuie să mă desfăşor. Că există un „da, dar numai când…” sau un „nu, însă…” 😀
      Îţi mulţumesc tare mult!
      Să ai o zi veselă!

      Apreciază

  15. Și pe mine mă sună doar pe fix. Dar scap repede de doamnele drăguțe (de obicei din Satu Mare, care-mi oferă ceaiuri și alte remedii naturale), spunându-le că sunt sănătos tun, ba chiar mă ocup și eu de vânzarea unor astfel de leacuri. O minciună nevinovată prin care o salvez și pe domniță de o pledoarie inutilă.

    Apreciază

  16. ane zice:

    Resping acest gen de telefon; ma bucur ca ai împărțit cafeaua cu furnicuța 🙂

    Apreciază

  17. gelu gelu zice:

    Esti sublima!🤗
    Si eu am patit cam asa ceva☺
    Pe mine m-au intrebat de oras…si mi s-a spus ca nu fac parte din zona lor…asta este😎

    Apreciază

  18. Si pe mine ma mai suna din cand in cand. Eu le mai fac pe plac desi nu raspund corect la chestionarele acelea stufoase.De cele mai multe ori uit ce vor sa spuna variantele de raspuns pana ajunge sa le citeasca domnisoara pe toate. Eu am avut in derulare proiecte cu finantare europeana si stiu cum erau platiti tinerii care aplicau chestionare. Aveau termene in care sa le dea gata si daca gaseau doar plictisiti la celalalt capat al firului, nu era o bucurie.

    Apreciază

  19. Hmmm, sigur nu ai trecut prin gandurile mele? Nu, nu cred ca la mine se opresc de obicei dupa ce intreaba in ce grupa de varsta ma incadrez 😀
    Adevarul e ca de cele mai multe ori, le raspund, ca imi imaginez ca nu le e nici lor usor sa puna de 100 de ori pe zi aceleasi intrebari si probabil au si operatoarele(ca de obicei sunt nista fatuci la celalalt capat al firului) nervii lor, nu au nevoie si de ai mei. Le refuz politicos doar cand sunt la cabinet si in sala de asteptare mai ca se pune de o revolutie. O singura data mi-am iesit din fire cand am intrebat politicos daca dureaza mult si mi s-a raspuns prompt, nu doar 20-25 minute. Evident am spus nu, la care vocea de la capatul celalalt a crescut brusc cu 2 octave in timp ce ma intreba cum nu am eu o jumatate de ora libera sa raspund la cateva intrebari… Cred ca octavele mele, ce au insotit cea mai politicoasa forma de exprimare, ce-i drept, au castigat, ca nu m-a mai deranjat 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s