Se-ntorc zăpezi din drumul lor…

Publicat pe 22/01/2018 de Poteci de dor

Îmi viscolesc păreri de rău
ce-şi fac culcuş în gândul meu, iubire
şi vise despre un a fost
îşi caută un adăpost, prin mine.

Cum să mai sper la primăveri
când mi-a nins gerul peste ieri şi-i iarnă?
Cum să mă pierd în câmp cu maci
când vântul -suflet de copaci- răstoarnă?

Se-ntorc zăpezi din drumul lor,
ş-ascund, în alb strălucitor, uitarea
şi peste toate s-a lăsat
adânc, tăios şi apăsat, ‘nserarea.

Cum să alerg printre salcâmi
când flori de gheaţă îmi aduni, iubire?
Şi cum să simt parfum de crin
când parcă ninge cu suspin, spre mâine?

E totul alb, e totul mut, şi-i bine
nu mai culeg ninsori din gând, din mine
îmbobocind, un vis lăsat în ieri
renaşte-n zori şi-n primăveri… revine.

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

58 de răspunsuri la Se-ntorc zăpezi din drumul lor…

  1. mozaicul zice:
    22/01/2018 la 22:30

    Suav moment….ca întotdeauna…. TU!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  2. firdeiarbainbataiavantului zice:
    22/01/2018 la 22:30

    Frumoasă şi tristă poezie, dar sfârşitul lasă parcă un pic de loc speranţei. Felicitări, Potecuţă! Way to go!

    Apreciază

    Răspunde
  4. Mugur zice:
    22/01/2018 la 22:36

    Iertare, cei de la WordPress nu mai acceptă imagini decât într-un anumit format, asa că prima dată m-am păcălit si nu a apărut nimic.

    Apreciază

    Răspunde
  5. Iosif zice:
    22/01/2018 la 22:40

    Nu mai e multa vreme pâna în april,
    pamântul iar va înverzi, va fi fertil,
    iar Soarele mai luminos, mai mult va încalzi,
    Potecile de dor, din nou vor înflori si straluci …

    O seara superba, draga Potrcuta !

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  6. clipederaidiniadulmeu zice:
    22/01/2018 la 23:01

    E cam tristă poezia, dar minunată. Cred că ţi se întâmplă şi ţie ca poeziile să iasă mai triste decât vrei. Şi ale mele scot lacrimi şi din piatră seacă, dar dacă vreau să înviorez versul, îmi iese un soi de poezie epigramistică. Versurile tale sunt foarte faine!

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      23/01/2018 la 7:51

      Nu ştiu, poate am eu o înclinaţie spre asta. Poate, dacă aş fi avut 17 ani, s-ar fi spus că-s EMO. Sau nu mai e la modă curentul ăsta? 🙄
      Dar nu-s. Că ieri, de pildă, pe drum spre casă când mă chinuia ascunsul ăla-n câmpul cu maci şi încercam să-i dau un sens, de nervi că nu-mi ieşea, am zis doar pentru mine „… şi tu, în rima mea, te… 😳 ” şi am izbucnit în râs în plină stradă. Deci nu cred că-s atât de gri pe interior cum pare uneori că scriu prin versuri.
      Dar, cum ai zis, tu înţelegi perfect.
      Îţi mulţumesc frumos, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  7. bloguluicre zice:
    22/01/2018 la 23:22

    În ciudat textului ușor trist, am simţit o căldură nefirească în comparaţie cu titlul. Frumos, felicitări!

    Apreciază

    Răspunde
  8. nicolepredulea zice:
    23/01/2018 la 7:35

    Tristuta poezia, dar sensibila ca de obicei 🙂🙂🙂! Felicitari Potecuta! Esti in ton cu vremea de afara, vine ea primavara 🙂🙂🙂

    Apreciază

    Răspunde
  9. gelu gelu zice:
    23/01/2018 la 8:29

    Superb!…iubire☺
    O zi minunata! OM minunat!☺

    Apreciază

    Răspunde
  10. racoltapetru6 zice:
    23/01/2018 la 9:12

    O poezie care mă îndeamnă la hibernare și în acest an. Să trec anesteziat peste vânturi aprige, polei și ger și să mă trezesc taman de 1 Martie. 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  11. HopeLess zice:
    23/01/2018 la 10:00

    Doamne, ce versuri… de eterne ierni. In suflet. Mi-au mers direct la inima! 😍

    Apreciază

    Răspunde
  12. scriitordenoapte zice:
    23/01/2018 la 11:14

    Imi place foarte mult ultima strofa!

    Apreciază

    Răspunde
  13. Ella zice:
    23/01/2018 la 11:42

    Sa-ti fie visul primavara iar iarna si gerul doar … un gand trecator!
    Penultima strofa este asa de frumoasa! La … cat de multa inspiratie îti doresc! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  14. psi zice:
    23/01/2018 la 11:54

    o singură observație am și e tehnică (dacă îngădui): eu aș fi văzut ultimul vers al primei strofe așa: își caută scut în nemurire.

    Apreciază

    Răspunde
  15. ane zice:
    23/01/2018 la 13:16

    Suuperb!

    Apreciază

    Răspunde
  16. Alissu zice:
    23/01/2018 la 13:25

    Dacă vreodată scoți un volum, te rog, să fiu prima care-l cumpără. Bine?

    Scrii minunat. 😊

    Apreciază

    Răspunde
  17. doar verde zice:
    23/01/2018 la 15:11

    Dsigur, nu o gasesc nici tristă, nici gri. Este doar vie!
    Și, da, „revine”! Sistematic, meticulos, lent.

    Mulțumesc pentru „întoarcere”!

    Apreciază

    Răspunde
  18. ganduriledintrepagini zice:
    23/01/2018 la 17:29

    A venit iarna adevărată în sfârșit și la noi in țară. Frumoase versuri, mi-ai adus aminte de Bacovia prin versurile tale.

    Apreciază

    Răspunde
  19. Ştefania zice:
    23/01/2018 la 19:31

    Triste, profunde , emoționante și absolut minunate sunt versurile tale potrecută dragă.
    Îmbrățișări❤~~~~

    Apreciază

    Răspunde
  20. Calator printre "Astrii virtuali" zice:
    23/01/2018 la 20:02

    No’păi,chiar frumos,le mai spui! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  21. Cristian Lisandru zice:
    24/01/2018 la 12:48

    Împrimăvărarea va face ca toate acele ninsori ale părerilor de rău – ele sunt inevitabile, orice am face, orice am spune – să dispară ca şi nu ar fi fost. 🙂 Sunt sigur de asta. 🙂

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu