Sunt… cuvânt de început de Jurnal

… şi asta cred că voi rămâne. Până la urmă, tot e ceva. Ba chiar, de ce să mint, e CEVA. Şi acest ceva nu-i chiar orice. Amestecate sentimentele, recunosc. Dar ăla care primează e, poate ciudat, unul de un soi de mândrie, mai degrabă decât unul de mâhnire, revoltă, supărare. În fond… la ce bun? Şi de ce m-aş mai revolta? Cumva, poate exagerând, partea aia plină de pahar zice că e un fel de apreciere. Chiar dacă nu-i „pe faţă”.
Azi… amăgire. Final de săptămână „lucrătoare”, început de weekend. Cum ar fi sunat început de sfârşit de săptămână? Curg streşini, se plâng zăpezi care se reîntorc în pământ şi se topesc oameni de zăpadă plămădiţi de mâini mici, mângâiaţi de ochii cei mari, înfriguraţi de amintirea iernilor… de altătată.

Afară…  se ţes războaie. Oameni cu oameni se ceartă, oameni pe oameni acuză, oameni în oameni lovesc. Ştirile zilei au împărţit (a câta oara?) oameni în tabere, i-au aşezat în categorii, le-au dat motiv de încărcat arme letale: cuvintele. De la politică la profesori de religie, de la străzi necurăţate de zăpadă la părinţi care refuză vaccinurile. Câmpul de lupă: propriile noastre vieţi.

Mă gândesc… să vă întreb ceva. E printre cei care-mi trec pragul cineva care ştie ceva de o revistă şcolară din Braşov? Care are legătură cu Palatul Copiilor de acolo? Mai exact „Palatul Copiilor Braşov Revista activităţilor educative interdisciplinare”? Ştiţi ceva? Apar foarte mulţi profesori în colectivul de redacţie şi asta mă face să cred că e ca un fel de colecţie, cu articole scrise de mai multe persoane. Dacă ştiţi, vă rog să-mi daţi un semn.
Să fii cuvânt de început într-o revistă semnată de atâţia profesori e măgulitor. Pentru mine, ştiind că eu sunt. Chiar dacă nu e nicio legătură cu mine acolo, e totuşi prima dată când apar într-o revistă şcolară. De fapt, e prima dată când apar într-o revistă. Şi sentimentele-s, aşa cum spuneam, amestecate. Serios. Parcă nici nu contează că nu e nicio legătură cu potecuţa. Dacă cineva, un profesor, a considerat versurile mele potrivite pentru o astfel de publicaţie, mândria trece dincolo de bariera sursei. Nu pun link. Dar vă rog mult, dacă ştiţi ceva, dacă unul dintre voi se ocupă de asta, să îmi spuneţi. Pe cuvânt de… început că vreau să mulţumesc. Parol!

Citesc… printre amintiri. Filă cu filă, dor cu dor, gând cu gând. Le ating uşor cu podul palmei, adulmec mirosul fin de început şi şterg urmele de uşoară îngălbenire. Timpul trecut peste ele nu le-a estompat. Doar le-a aşezat frumos, pe nuanţe.

O imagine pe care vreau să o împărtăşesc:

Foto