Permiteţi să raportez: ieri, cam juma de zi, am răscolit printre gândurile sub formă de versuri scrise de mine de la începuturi până în prezent. Pentru că a fost nevoie să fac asta, să le sortez puţin. Nu vă pot spune acum de ce, vă spun doar că nu e vorba de o carte, vă rog să-mi ţineţi pumnii pentru că am emoţii deşi nu e vorba nici de un concurs şi vă promit că dacă va fi să fie ceva, vă voi spune atunci. Ideea e că tot citind şi sortând, mi-a zburat orice urmă de inspiraţie deşi ieri dimineaţă parcă-mi dădea târcoale un început de ceva. S-a dus cum a venit. Aşa că nu am ce face, e musai să mă laud. Că cine să mă laude dacă nu ştie nimeni ce ştiu eu să fac? Nu? De aia vă spun, să mă lăudaţi voi. 😀
Nu ştiu cum sunteţi voi dar eu, când am un pitic nelămurit pe creier, parcă nu pot face nimic până nu-l lămuresc cu problema care-l face să se zbată. Exemplu: dacă mă uit liniştită la un film şi apare un actor care-mi spune ceva dar nu chiar tot ce vreau să ştiu, cum ar fi nume sau filmul în care l-am mai văzut, s-a terminat cu liniştea şi cu filmul, nu mă mai pot concentra până nu mă lămuresc. Degeaba încerc să amân, să urmăresc filmul pe ideea că după am timp să caut, nu merge şi gata. Şi dacă filmul e la TV deci nu pot pune pauză, e pa. Şi aflu numele, aflu şi filmul în care l-am văzut şi mă loveşte altă zbenguială-n cap: oare despre ce era filmul ăla? Nu e uşor să trăieşti aşa, vă spune unul păţât.
Pe de altă parte, nu mă las până nu aflu. Că-s căpoasă când vreau. Când nu, flori de măr scrie pe mine. Dar când sunt căpoasă, scot informaţia din nimic. Dacă aud o melodie şi înţeleg numai un vers, în 8 cazuri din zece, o găsesc.
Aşa. Şi ştiind eu cât de greu e să lupţi cu piticii ăia, normal că mă sensibilizează suferinţele altora în acest domeniu şi mă dau peste cap să aflu. Nu c-aş fi eu vreo maică Tereză, că nu-s. Dar odată expusă problema, ea devine a mea. Că dacă mă întreabă cineva oare cum era melodia aia, cu ăla care… şi eu nu ştiu, apăi mă calcă dacă nu aflu. Deci fac efortul şi pentru mine.
Sună telefonul: ştii, am o problemă de azi dimineaţă. Era o poezie scrisă de Radu Gyr. Nu ştiu titlu, nu ştiu nimic, am căutat, nu am găsit nimic. Ştiu că era ca un fel de scrisoare scrisă din închisoare iubitei. Şi ceva cu te aştept, parcă.
No, a spune că e o poezie cu închisoare scrisă de Radu Gyr, e ca şi cum ai spune că vrei să cauţi o colindă de-a lui Hruşcă. Nu ştii nume, nu ştii niciun vers dar ştii sigur că e colindă.
Am răscolit poeziile lui Gyr dar ceva-mi spunea că nu fac bine. Şi… o oră mai târziu sun: Auzi, ia ascultă, asta e? Daaaa!
Problema e că nu era Gyr, era Andrei Ciurunga dar ce ne mai încurcăm în amănunte? 😀
Ce mândră am fost de mine, nu vă spun. Am găsit? Am găsit. Din nimic. Că de la ceva cu închisoarea scrisă de Gyr până la Ciurunga e… cale de nervi tociţi.
Exemplul doi: oare cum se numea filmul cu ăia plecaţi în vacanţă şi ajung prizonieri şi se iscă un fel de revoluţie? Blank. Beznă. Nimic nu mai ştiam. Nici măcar numele actorului principal. Dar evident, a început să mă macine. Aici vă pot dezvălui trucul meu că nu mi-e ruşine. Şi dacă mi-e, e mai uşor să trăiesc cu ruşinea asta, plus ruşinea în faţa lui google, decât cu tropăiturile piticului.
Cum nu puteam să scriu pe google rezumatul filmului, am scris ce ştiam eu: actor blond. Taaa-daaam. Mare filosofia asta. Am dat pe images, am găsit actorul, click pe el, aflat nume, căutat filmele-n care-a jucat, găsit film. 5 minute a durat. Frământarea ar fi durat 3 zile. Nu mai bine îmi asum bătaia de joc a lui google când a văzut ce caut eu? 😀
Vă mai spun ceva şi gata. Când am chestia aia cu numele, unui actor sau unui cunoscut, dar aia-n care ştii dar nu-l poţi spune, e pe limbă, cum se spune, eu iau alfabetul la rând. Şi spun R…r… ra… re… ri.. ramona, rodica… re.. ree… rebeca! Asta e. Gata!
Şi voi faceţi aşa sau sunt numai eu dilaila?
Cred că îmi deschid birou de obiecte pierdute 😀
Mi se întâmplă de foarte multe ori. Mă leg de orice amănunt și caut, caut, caut. mai ales din domeniile carte, muzica, film. Și sport, uneori.
ApreciazăApreciază
Pfuu, e greu, aşa-i?
Naşpa e că mă apucă seara, după ce mă aşez în pat. Şi mie-mi ia mult până mă aşez, asta ca o paranteză fără sens. Şi mă apucă: oare cum îl cheamă pe autorul ăla? Şi după minute de chin, mă ridic, mă duc în sufragerie la bibliotecă să mă lămuresc. Şi după aia-mi vine altă idee şi tot aşa 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Mai ales”… 😂 Pierdusem din vedere punctul. 😉
ApreciazăApreciază
Îl găsesc eu, nu-i problemă 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Că iei alfabetul la rând…m-ai omorât…metoda asta o aplic și eu, iar piticul meu e la fel de încăpățânat și nu-mi dă pace până nu dau de cap problemei! Mă întreb o fi și vârsta de mă bântuie atât de des piticul?😋😸
ApreciazăApreciază
Dar pare eficientă metoda. Bine, se întâmplă şi să intru-n panică atunci când ajung la V şi nu îmi vine numele dar o iau de la capăt 😀
Nu e vârsta, e piticul. el e vinovat de toate 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cred ca toți suntem asa. Tocmai tu sa nu găsești acul in carul cu fan. C’est ne pas possible 🙂
ApreciazăApreciază
Aşa-i? Ar fi fost culmea ca tocmai eu… 😀
Seară bună, Ane!
ApreciazăApreciază
Sear dulce ai, Potecuta! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am râs cu poftă! Piticul meu e antrenat. Cel puțin în domeniul muzicii. Îi sare fisa cât si zice pește. Noah…să nu crezi acu că el nu întâmpină dificultăți dar nu se lasă păgubaș veac! Fix ca al tău 🤣🤣
ApreciazăApreciază
Cum l-ai antrenat? Tare mi-ar fi de folos să-l dresez şi pe al meu 😀
Mă bucur mult că te-ai distrat! 😉
ApreciazăApreciază
Dar nu l-am antrenat io! E căpos nevoie mare! A prins, vezi experiență, tooot scotocind și scotocind pe ici pe colo. 😁
ApreciazăApreciază
Aaa, deci nu ai o reţetă.
Piticii ăştia parcă-s toţi făcuţi de-o singură pitică, aşa seamănă-ntre ei 😀
ApreciazăApreciază
Îhî 🤣😅 Fix așa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În vremurile bune, când aveam benzi de magnetofon (vreo 70), ştiam absolut tot ce aveam pe ele – asta însemnând acum vreo 30 de ani şi mai bine. Acum am câteva mii de cântece (mi-e frică să rostesc „zeci de mii”, dar poate n-aş exagera) şi 30 de ani în plus, dar habar nu mai am ce deţin şi unde să caut. Nici memoria mea nu mai e ce era, dar nici să reţii atât nu prea mai e posibil. Am un program cu care fac fotografii de pe desktop ale hard-discurilor externe, ca să am măcar o idee despre ce am şi unde să caut. La fel şi cu filmele. Înainte vreme, când mă preocupau mai mult, reţineam fără efort actorii şi pe unde mai jucaseră. Între timp, preocuparea asta m-a mai lăsat pentru că mi-am dat seama că priorităţile sunt altele. Şi, vorba ta, goagălul pentru ce mai e?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Spre amintire. Nu articolul ci piesa.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu mulţumesc şi pentru articol. Chiar dacă era pentru Viorel, am tras şi eu cu ochiul şi e cât se poate de… la temă şi a fost o plăcere să-l recitesc.
ApreciazăApreciază
Aşa cum i-am spus şi lui fosile, te admir pentru tot ce ştii cel puţin în domeniul ăsta şi te rog să ne mai dezvălui şi nouă dintre comorile ascunse!
Îţi mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mare drag! Dacă te referi la cunoştinţele mele muzicale, ai văzut că încerc să le împărtăşesc oamenilor unele dintre lucrurile care îmi plac mie. Nu risc să propun mai multe piese deodată pentru că mi-e teamă să nu devină plictisitor. Dar nu sunt sigur că la asta te-ai referit. Ar fi bine să-mi precizezi la ce te-ai gândit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, şi la asta! Foarte bună şi utilă ideea de a împărtăşi din ele, eu de multe de la tine am aflat şi sunt sigură că nu numai eu. 😉
ApreciazăApreciază
Mi se întâmplă de nenumărate ori, da’ cum zici tu, până nu găsesc, nu mă las, oricum nu pot face nimic nici măcar să dorm, până nu rezolv.
O noapte liniștită îți doresc potecuță dragă. ❤🤗
ApreciazăApreciază
Ăsta era secretul: nu suntem noi conştiincioase, sunt piticii prea insistenţi 😀
O zi bună, Ştefania!
Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Deci… așadar și prin urmare. Dacă vreodată, cine știe cum, am un lapsus da’ unu așa care să mă roadă rău de tot, știu soluția. Apelez la tine. Ești mortală! Ti pup!
ApreciazăApreciază
Apelează cu încredere, până termin alfabetul, ai timp să uiţi ce te rodea 😀 😀
Te pup! Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daaa :)))) că io și-așa stau bine la capitolul ăsta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eşti profesoară! Eu nu găsesc nici carul, darmite acul… 😆
La mine Corina e Irina, Claudia e Loredana ş.a.m.d.
Cât despre actori, sunt sugură că dacă mi-aş aminti prima literă aş şti numele întreg.
Să fie de vină neamțu’ ăla… ?!? 😂
ApreciazăApreciază
Pfuai, cu numele am probleme atunci când îl aud prima dată. Fac cunoştinţă cu cineva şi peste 7 minute habar nu am cum a zis că se numeşte 😳
Nu e neamţ, e memorie selectivă 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact așa fac și eu. 😂 nu pot sa cred!
Când ai pitici pe creier… tre să-i scoți la plimbare, nu-i încontro 🙈
ApreciazăApreciază
Da?? Mă bucur, facem echipă faină! 😉
Nu prea ai, aşa e. Că degeaba te opui, ei sunt mai tari 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La mine-i mai simplu.
Cum îl cheamă pe ăla… Las’ că până mâine îmi vine el în minte.
Și chiar îmi vine, poate chiar mai repede, nu chiar până mâine. Cel mai adesea, după cam 30 de minute de „liniște” în cap, îmi amintesc. Dar trebuie neapărat să fie „liniște”, adică să nu mă mai gândesc deloc la acel subiect. Așa am pățit, spre exemplu, cu o poezie a lui Păunescu, despre care nici măcar nu-mi aminteam că este a lui, din care nu-mi aminteam decât un singur vers în primă instanță, dar de care mi-am amintit cu lux de amănunte în chiar jumătatea de oră următoare.
ApreciazăApreciază
Hmmm, tare bun pontul tău. Cu prima ocazie, aşa voi face. Sper să şi pot. Să nu mă mai gândesc la asta şi poate-poate funcţionează şi la mine. 😉
Mulţumesc, Mugur!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pfoai, de-aș reuși și eu să fac asta!
ApreciazăApreciază
Nu mere? No, când ai o dilemă, apelează la dilaila. Io-s aci! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
OK! O să țin cont 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oo, parcă mă văd pe mine. Aşa fac si eu. Nu ştiu un nume, încep în gând alfabetul. Îl spun, până aflu. Pe vremea când nu-l cunoşteam pe google, într-o seară târzie cam pe la unsprezece mi-a fulgerat prin creier numele Găitan. Nu mi-aminteam prenumele. Ne culcasem deja. M-am sucit, m-am învârtit nu, şi pace! Pe la ora unu, îl strezesc pe soţul meu. Nu vă pot descrie mutra săracului om. Norocul meu a fost că i-a trebuit la baie. Pe când s-a întors, eu repetam printre rugăciunea de noapte Vladimir, Vladimir! Acum, îl chinui pe google.Norocul me e că ăsta nu bârfeşte. La ce motoare de căutare-i dau când nu ştiu ceva, ar putea participa cu succes la emisiunea iUmor
ApreciazăApreciază
Acum că mi-ai amintit, trebuie să-ţi spun că eu am avut nopţi în copilăria mea în care, dacă ar fi existat telefonul copilului, i-aş fi putut reclama pe ai mei pentru tulburarea somnului meu. Ei dormeau în dormitor, eu în sufragerie. Ei, fiecare cu câte o carte, se trezeau cu câte o dilemă. Ori ceva ce reieşea din ce citeau, ori, cum ai zis tu, îi apuca aşa, din senin ceva. Şi se chinuiau şi se contraziceau până nu se mai putea şi apelau la ceea ce zic eu că e strămoşul lui google, enciclopedia de la A la Z. Cărţoaia aia stătea-n bibliotecă, în sufragerie. Nu-ţi spun de câte ori m-au trezit că, oricât de mult se străduiau să intre încet, tot auzeam uşa. Mami, scuze, dar nu putem dormi până nu aflăm cum îl chema pe ăla de a inventat… nu ştiu ce.
Cred că de acolo mi se trage 😀
Şi aşa zici, Găitan nu te lăsa să dormi? Şi pare aşa om fain, nu aş fi crezut că face din astea 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Io personal, inca de cativa ani in urma, am zis ca printez o foaie cu Google, colorat, o infoliez si inramez si o pun pe peretele de la rasarit…si cumpar si niste aghiasma si o stropesc si cand o veni popa cu Boboteaza , la anu, ii cer si o ramurea de busuioc uscat sa o pun in coltul din dreapta jos a tabloului. Si-n fiecare seara si dimineata voi spune „Ingerasu” privind cu evlavie catre noua mea icoana. 😜
Dumnezeu sa ne ajute cu Sfantu si Preafericitu Goagăl! 🕇🕇🕇
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😀 😀 😀
Eşti… durereeee. Doamne, cât am râs! La asta nu m-aş fi gândit veci!
Hai să ti pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😙😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuţa, cum zice şi ( lung nume are) Firedeiarbainbataiavîntului,aveam 400 de benzi,casete, discuri şi ştiam tot ce am.Si acum, cînd aud o melodie îmi amintesc pe ce bandă era şi ce era înaintea ei şi după.Dar…, căci întotdeauna apare un dar, îmi suna ceva în cap, o fredonam în gînd,dar nu mai ştiam ce piesă, ce formaţie, în ce împrejurări mai speciale am ascultat-o, dacă mi-o amintesc aşa de cu drag.N-am cum să pun întrebări sonor pe google şi telefoanele deştepte ale colegilor mei mi-au dat o grămadă de aberaţii muzicale după ce am fredonat-o şi fluierat-o.După o lună sau două am găsit-o.Căci , amintirile mi-au jucat feste.Am făcut două greşeli şi s-a ars youtubul de cîtă muzică am ascultat, pe ani.Am şi scris un articol pe tema asta.În rest, nu mă sfarm dacă nu-mi amintesc ceva.Caut dacă am unde sau aştept să se liniştească neuronul şi să fac ordine în arhivă.
ApreciazăApreciază
Vă admir pe amândoi pentru memorie şi pentru bagajul consistent de informaţie, cel puţin în domeniul muzical.
Da, aplicaţia aia care găseşte melodiile nu prea nimereşte când cineva îi fredonează. E tare mofturoasă, nici mie nu-mi acceptă vocea 🙂
Eu, de obicei, nu mă pot linişti când e vorba de o melodie dar când nu am ce face, o las baltă. Cum am păţit cu o melodie despre care am şi scris şi deşi a trecut mult timp, nici acum nu ştiu cu ce seamănă. E mai nouă melodia dar mie-mi sună a ceva vechi tare. Mihail – Mă ucide ea. Refrenul îmi pare 1 la 1 cu o alta dar nicium nu am găsit.
Ştiţi ceva? Vă sună cunoscut? 🙄
Mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Sorry, cu toată „vasta” mea cultură muzicală, nu găsesc nicio asemănare cu ce ştiu eu. Dar nici eu nu ştiu totul şi orice. Dacă ulterior îmi sună vreun clopoţel, îţi spun.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc. Nu e problemă, de un an sau mai mult tot caut deci mai pot aştepta 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Piesa e cîntată de Mihail și se numește Mă ucide ea.
ApreciazăApreciază
Da. Dar nu seamănă cu nimic? Mie aşa mi se pare dar atât… mi se pare. Că nu găsesc cu ce seamănă.
ApreciazăApreciază
A fost numele folosit iniţial, între timp am trecut la numele meu, Viorel Cotinghiu, dar WP ăsta nu face schimbarea că nu „vrea muşchii lui”.
ApreciazăApreciază
Ai încercat să schimbi şi din contul de gravatar?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pare-mi-se că ăla implică o parolă, pe care e posibil s-o fi uitat. Voi încerca totuşi, mulţumesc pentru idee.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag. Atât ştiu şi eu, atât spun 😀
ApreciazăApreciază
Cred că așa e firea umană, deci nu ești dilaila. Iar Google e obișnuit să fie folosit de cele mai trăsnite căutări, după cum am văzut recent o statistică la TV. De pildă, anul trecut, pe primul loc a fost întrebarea „ce este un pangolin?”
ApreciazăApreciază
M-am liniştit. Ştiu şi eu nişte căutări care le bat de departe pe ale mele.
Ca să nu contribui şi eu la clasamentul ăla, te întreb pe tine: ce-i ăla un pangolin? 😳
Zi bună, Petru!
ApreciazăApreciază
Nu știu decât că e un animal interesant. Mi-e suficient, că oricum nu-l voi întâlni.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că mi-a intrat comentariul în spam sau a fost cenzurat de Google. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu e nimic la mine-n spam. A fost un singur comentariu în engleză şi nu erai tu. 🙄
ApreciazăApreciază
In primul rind ia aminte, numai cine n-are cu ce se lauda, nu se lauda 😉
In rest, eu ma stiu c-o memorie chioara, asa ca, sa nu-mi aduc aminte un ceva, e o chestiune care face parte din cotidianul meu si nu ma mai strofoc sa-l descopar. Ca vorba aia, „time is money” si de ce mi-as da banii pe nimicuri? 😆
ApreciazăApreciază
Nu-i frumos dar măcar sunt sinceră: te invidiez. Cum faci să ignori acel ceva de care nu-ţi aduci aminte?
Atât am avut de scos la tarabă ieri. Când mai găsesc marfă, mă mai laud. Că e gratis 😀
ApreciazăApreciază
Ma simt bine, invidiat. De ce spui ca nu-i frumos? 😆
Nu pentru ca-i gratis, pentru ca merita 😉
ApreciazăApreciază
Parcă aşa scria prin codul manierelor, pe undeva, că nu-i fain să fii invidios. De aia ziceam. 😀
Mulţumesc, papa!
ApreciazăApreciază
…stii, e ca în bancul acela cu ” întreab-o pe nevasta-mea, ca ea stie tot” .. referitor la Google! 😀
Dar ce ma fac eu atunci cand ma duc în camara si ma înteb: – de ce am venit aici? 😀
ApreciazăApreciază
😀 😀 😀
La problema aia cu cămara, nici mama lu’ google nu poate răspunde. Crede-mă, am încercat.
Te pup, Ella! M-am amuzat tare!
ApreciazăApreciază
Esti unicitate in lume! Mi-ai facut ziua mai buna.
Am ras cu pofta. Iei alfabetul la rand😁😀
Te pup 😙😚 din inima cu iubire🤗🤗🤗🤗☺😚😙
Ufff, Doamne…muuuua..uite asa! 😚Sa simti simti pupiciul meu🤗
ApreciazăApreciază
Cred că te dezamăgesc, nu vreau să-ţi frâng inima dar, dacă citeşti comentariile, vezi că nu-s deloc unicitate, suntem mai multe deci… asta e, nici măcar cu alfabetul nu-s unicat 😀
Mă bucur că te-ai distrat! O zi veselă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-aș înscrie și eu pe lista celor care vor apela la tine pe viitor, dar (mereu există un dar) mie îmi place maxim să stresez pe nea gugăl ca să mă înțeleagă. Nici nu îți imaginezi cât pot să râd când mă sună al meu (el, care îmi spune că mereu caut numai prostii pe gugăl) și-mi spune disperat: auzi, tu te pricepi mereu, nu știu cum cauți, da mereu găsești.. filmul cu echipa aia de jefuia bănci și alte alea ..etc). Și deschis frumos și scriu așa băbește .. filme cu hoți de bănci și nea Gugăl îmi șoptește :)) Sau când vreau să pun câte o poză la vreun articol el îmi caută în engleză (nu înțeleg de ce face asta mereu). Găsește ceva, mno, nu-mi place, mă apuc și scriu: poze căsătorie amuzante. Și pac :)) Nici nu vreau să știu istoricul căutărilor mele de-a lungul timpului 😀
ApreciazăApreciază
Hehehehe, hai că eşti mai tare ca mine cu actorul blond. Că eu parcă am o reţinere să scriu aşa, băbeşte, ce-aş vrea deşi nici eu nu aş vrea să-mi văd toate căutările 😀 😀
Şi cum zici că se numeşte filmul cu echipa aia? 😀
ApreciazăApreciază
Now you see me. Sunt vreo 2 părți 😀 Dar faine rău, deși cam SF-uri așa.. dacă toți hoții ar fi ca ăia… :)) Fără rețineri Potecuț 😀 (era și înainte introdusă asta cu moderarea, sau m-am ramolit eu? adică trebuia să aștept să-mi accepți tu comentariul?)
ApreciazăApreciază
Îmi sună cunoscut. Ori am mai auzit de el, ori l-am văzut dar acum nu procesez. Deci… e clar că trebuie să caut să mă lămuresc. 😀
Nu era înainte şi nu e nici acum, eu nu am pus moderare dar văd că i se pune pata şi ia la nimereală pe cineva şi-l pune la aşteptare. Nu ştiu de ce. Sper să îşi revină.
ApreciazăApreciază
Aha, interesant wordpressul tău. Are personalitate, nu glumă 😀
ApreciazăApreciază
Aşa, laudă-l, poate-şi revine 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
https://s20.postimg.org/mqqtpjhq5/step0001_100. gif
ApreciazăApreciază
Seară bună, Beta!
ApreciazăApreciază
Prieten bun, google, știe multe și-i răbdător, până la urmă pricepe ce cauți 🙂
ApreciazăApreciază
E răbdător, e drept. Numai că nu prea abuzez de răbdarea lui. Cumva, am o jenă să scriu aşa cum ştiu eu ceva legat de o melodie, de exemplu. Când căutam eu demult o colindă, ştiam doar ram-pam-pam din ea. Că aşa e la refren. Nu am îndrăznit să scriu aşa 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si eu am făcut de-astea, îmi aminteam vag o frântură de melodie, o vorbă, un vers, și nu mă lăsam până nu dădeam de ea 😀
ApreciazăApreciază
E clar, suntem mulţi! Suferim la unison 🙂
ApreciazăApreciază
Esti o neobosita cautatoare de „ace” ! Mult succes în cautari pâna mai exista „care”,caci carele sunt cam pe cale de disparitie din peisajul mioritic. ïn curând le vom admira doar în tablourile lui N.Grigorescu.
O seara frumoasa, draga Potecuta !
ApreciazăApreciază
😀 😀
Mulţumesc, Iosif!
Şi când mă gândesc cât costă un Grigorescu… văleu!
Noapte bună!
ApreciazăApreciază
Pai nu-i musai sa le cumparam, cel mai ieftin e sa le schitam pe coli de hârtie, sa nu uitam, noi si generatiile urmatoare, de unde provine aceasta zicatoare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai mereu caut ace, in special seara, si, uite asa ma apuca dimineata 😉 , dar nu ma las pan ce nu gasesc ce acul 😁
Noapte buna suflet frumos! 🌺🍀🍵☃😘
ApreciazăApreciază
Uaii, atât de mult te chinui? E important acul, nu zic dar şi odihna ta, Ileana…
Îţi mulţumesc mult! Seară frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ești bună la casa omului. 😀
Sigur că-mi apare ceva care și tortură mă cheamă. Autotortură.
Baftă la ce-o fi șa abia aștept să ne spui. 🙂
ApreciazăApreciază
Ca animal de companie, nu? 😀 😀 😀
Nu te mai tortura, cere ajutor. Aci suntem.
Abia aştept şi eu să vă spun dacă şi când va fi să… 😉
Pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine de știut! Pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La fel ca tine Potecuto, când vreau să aflu ceva, răscolește Goagalul în fel și chip, numa’ să găsesc acel ceva. La melodii este simplu, la filme este puțin mai complex.
Nu mă mai pot gândi la altceva până nu imi amintesc acel nume, acel lucru, și o zi mă frământă.
Deci, nu ești singură pe lume. Încă funcționam în parametri normali. Zic eu!
ApreciazăApreciază
E bine să ştiu că suntem mai mulţi, asta mă va ajuta la următoarea frământare 😀
Şi eu cred că suntem în grafic, nu-i cazul să ne facem probleme 😉
Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Ce-am râs la faza cu actor blond! 🙂
ApreciazăApreciază
Atât am putut atunci 🙄
Zi frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O zi frumoasă și ție! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ha, ha! Esti tare de tot, dragă Potecuță. Mai ales cum te încăpățânezi tu să afli degrab răspunsuri. Eu recunosc că am ajuns să „dau în cap piticilor”, atunci când mă chinuie curiozitățile. Dacă mi-e la îndemână în clipa aceea dl Google, încerc să caut, dacă nu… altă dată. Mi s-a mai tocit încăpățânarea! 😀
Numai bine!
ApreciazăApreciază
Mai bine ca tine. Că e rău ca mine 😀
Că şi dacă am google la îndemână şi nu găsesc… piticul nu mă lasă-n pace şi numai la aia mă gândesc 🙄
O zi frumoasă, Alex! Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Doamne cat am ras! Si am rasuflat usurata: nu sunt singura cu piticii astia care, nu stiu de ce incep sa zburde printre neuronii mei numa seara, mai spre noapte asa, ca doara somnul e pentru copii, nu pentru d-alde astea ca mine care vor sa stie ele te miri ce, ca uneori am senzatia ca si domnul Google isi pune mainile in cap!
Seara buna si tie, ca pe a mea sigur ai facut-o mai frumoasa!
ApreciazăApreciază
Hehehe, oare-s pitici setati după un fus greşit?
Exemplu recent: mă uitam, ca tăt omul liniştit în seara de duminică, la Piraţii din Caraibe. Mai mult prin televizor mă uitam dar şi aşa am ochit un actor şi au început împieliţaţii ăia mici din capul meu: ăsta-i ăla, cum îl cheamă, ăla de-a jucat în filmul ăla făcut după cartea Nu te mişca, scrisă de tipa aia, aia… margaret şi mai cum era?
Şi de aici s-a tăiat tot. M-am ridicat, m-am dus la bibliotecă, am luat cartea, am găsit actorul, am căutat distribuţia filmului, nu era el dar semăna puţin. Ok, m-am liniştit. Dar oare ăla, ăla de nu era ăla de credeam eu, în ce a mai jucat? Deci… nu mai am şanse 😀
Ce atâta somn, vorba ta? Avem treabă, nu-i timp de relaxare 😀
Şi eu mă bucur că am găsit multe surori şi fraţi de „suferinţă”.
Bun venit pe potecuţe!
ApreciazăApreciază
😂😂😂
Știi cum e sa te pună sa cauți o poezie din care iți amintești doua cuvinte dintr-un vers? Fără titlu, autor sau măcar unde ai auzit-o? Știi doar ca ea, informația, este acolo, ascunsa de năzdrăvane astia care iți rad în nas, ca uite nu poti sa o găsești. Dar cum nu te pui cu încăpățânarea moștenită de la noua neamuri, cine rade la urma rade mai bine. Te trezești dimineața cu cearcăne de un metru, dar cu un zambet la fel de mare ca uite, informația aia ( care, intre noi fie spus, nu avea nici o relevanta la momentul ala) e bine stocata intr-un sertaras
Dimineata buna, Potecuta!
ApreciazăApreciază
Baaate palma! Cum am păţit eu cu Gyr şi.. ceva cu închisoarea. Care nici măcar nu era Gyr.
Of, grea viaţă mai avem 😀
Dar oricum, ştiind cum e, te felicit! Au meritat şi cearcănele pentru clipa aia de glorie când găseşti. Aia e priceless.
Bună dimineaţa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană