Marea demascare

Am văzut astăzi un filmuleţ tare dulce (dacă nu uit, îl pun la final) care mi-a amintit de mine mică şi de momentul ăla al descoperirii magiei din spatele magiei. Vă povestesc pe scurt despre experienţa mea legată de moşul cel crăciun şi pe urmă vă las pe voi să-mi spuneţi cum şi când v-aţi dat seama că moşul nu era aşa cum îl credeaţi voi. Să ne înţelegem de la început: sigur că Moşul există, nici nu vreau să aud că nu. Dar vine o vârstă la care afli că el nu e chiar moşul ăla aşa cum îl ştiam sau îl imaginam noi, ci e poate mai mult de atât. Despre momentul ăla aş vrea să povestim şi vă rog să nu-mi aud vorbe la proces, că moşii au apărut prin oraşe de prin 5 noiembrie aşa că nu-mi spuneţi că e prea devreme să vorbim de el. Cum spuneam, eu azi am văzut filmuleţul, azi vă-ntreb. Că după aia uit.

Aşa. Eu îmi amintesc perfect că în ziua-n care se colinda, venea bunicul meu, care pe atunci locuia la oraş, mă lua pe săniuţa cu spătar şi făcea ture cu mine, înfofolită-n salopetă de fâş, prin parc, prin oraş, pe peste tot. Din fericire, pe atunci iarna încă ştia să fie iarnă aşa că era zăpadă din belşug. Din nefericire, nu existau mobile aşa că numai intuiţia lui a făcut ca niciodată să nu fie stricată surpriza de a găsi la întoarcere bradul împodobit. Dap, în 24, Moş Crăciun îmi împodobea bradul şi aşa a rămas. Bine, azi îl împodobesc eu, îl scutesc pe moş de acest efort. Dar tot în 24. Seara, venea să mă întrebe dacă-mi place ce-a făcut şi-mi lăsa şi cadouri. Venea în carne şi oase. An de an.
Tot din fericire(doar din acest punct de vedere), pe atunci nu aveam ocazia să-l vedem cum îl văd copiii acum, peste tot, încă din noiembrie. Zic din fericire pentru că eram scutiţi de întrebări existenţiale în genul oare de ce moşul din reclama asta nu seamănă deloc cu ăla din emisiunea aia şi nici cu ăla din magazinul ăla sau de la serbarea aia?
Mno, noi nu am avut străfulgerări din astea şi aveam timp să uităm că anul trecut moşul a avut cu 30 de kile mai mult sau mai puţin decât anul ăsta. Că se poate spune orice, dar capacitatea copiilor de a acorda atenţie detaliilor e cu mult peste cât putem noi, adulţii, înţelege. De pildă, copilul vecinilor a observat imediat verigheta moşului care semăna izbitor cu cea a vecinului şi apoi, în alt an, cel în care s-a terminat magia, că moşul avea papucii de casă ai tatălui lui. Tztzt, fatală greşeala.

La mine, moşul a făcut într-un an o astfel de gafă dar, datorită talentului la îmbârligătură deţinut de mama mea, nu ăla a fost anul demascării moşului, ci unul mai târziu.
Gafa a fost cam aşa: a venit, cam pe două cărări (mama a zis că-i obosit 😀 ), am prestat poezia, am primit darurile şi când să mă bucur de ce-am primit, îl aud pe moş: fata lu’ moşu’, nu vrei tu să vii cu moşul până la A., că nu ştie moşul să meargă. Eu-debusolată. A. era o vecină care locuia două etaje mai sus. Mama: du-te cu moşul, că nu ştie unde stă A. Şi copil-copil, dar tot am fost în stare să întreb la întoarcere: mama, dar moşul nu stă la geam să vadă dacă suntem cuminiţi? Cum de nu ştie unde stă?
Mama a zis că ştia. Dar a vrut să vadă dacă eu sunt aşa cuminte ca să-l ajut să urce. Paam-paaam. Da, am crezut. Cum să nu cred? Credeam tot ce zicea mama.

Un an mai târziu însă, berbeacă cum mă ştiu, am reuşit să-l scot din pepeni pe un băiat de la bloc, un coleg de joacă mai mare care s-a enervat atât de tare încât a considerat că cea mai mare răzbunare e aia de a-mi destrăma universul. Aşa că tot ce a spus a fost: şi să ştii că nici nu există Moş Crăciun.
Ăvaaai, cât a durut asta! A durut mai ales că eu nu aveam voie să fiu pârâcioasă. Nu aveam voie să merg acasă cu maaamaaa, să ştii că ăla a zis aia. Exclus. Aşa că mi-am pus mintea la lucru şi am întors-o să fie bine: mama, e adevărat că nu există? Hai că am fost tare! Mama nu a zis nici da, nici nu. A băgat o poveste de m-am înceţoşat şi mai tare. Am înţeles că e un spirit al bunătăţii, că ceva, nu mai ştiu. Dar misterul a fost dat pe faţă când, de Sf. Nicolae, ai mei fiind la un vecin să-l sărbătorească şi eu cu chef de escaladat mobila, am deschis cel mai de sus dulap din casă şi am găsit cutiile pe care apoi le-am regăsit sub brad. Că din anul ăla n-a mai venit în carne şi oase ci doar aşa… în spirit.

La voi cum a fost? A făcut moşul vreo gafă care l-a demascat?
Filmuleţul e ăsta şi tare-mi place! Chiar că s-a creat magie pură cu urmele, plăcinta, morcovul etc. Şi mie mi-ar plăcea chiar şi acum să găsesc aşa urme-n casă 😀

Foto

P.S da, am memorie scurtă… 😳

Reclame
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

81 de răspunsuri la Marea demascare

  1. 9 zice:

    Descoperisem bradul bine ascuns în grajdul vechi. Dar mi-a fost greu să ascund că Moşul e doar aşaa un… spirit bun, fratelui şi sorei cu patru- cinci ani mai mici ca mine.

    Apreciază

  2. Roximoronica zice:

    Când eram în clasa I tatăl meu s-a deghizat în Moș Crăciun și l-am recunoscut după voce. Îmi amintesc că m-a întrebat ce note am la școală și eu mi-am spus în sinea mea „de ce mă întreabă de note, dacă știe deja de ele.?” 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  3. Roximoronica zice:

    fără punct înainte de semnul întrebării

    Apreciat de 1 persoană

  4. Copilului meu i-am spus eu însămi cum vine treaba. Am greșit și am pus-o să facă listă pentru Moșul. Scria precum Dostoievski.

    Apreciază

  5. doar nicole zice:

    Moș, ne-moș… tu ești nostimă tare, cum ne-ai obișnuit, iar spiritul și gafele sunt nelipsite și dragi, mai ales cu și de la cei mici, fără ele pe lângă brad… oare ce ne-am face de sărbători?! 😀

    Apreciază

  6. Irina zice:

    Eu, la fel ca tine, am găsit cadourile în „camera de la față”, care nu era încălzită iarna, deci nu prea aveam ce căuta acolo. Numai că eu, curioasă din fire, am intrat 🙂 . Aveam doar cinci ani. Și așa magia s-a destrămat.

    Apreciază

  7. papagigli zice:

    La mine a venit mai intii moasa si mult mai tirziu, mosu. Cred ca erau intelesi.
    Dar sincer, de niciunul nu mi-a placut, ca moasa m-a tras de cap si daca n-as fi fost asa mic, cred c-as fi tras-o si eu de tite. Mosul in schimb ma plictisea de moarte. Avea ala niste curiozitati de-mi venea sa-i dau cu carnetul de note-n cap. Cred ca era si putin obsedat muzical, ca de cite ori ma prindea, trebuia sa-i cint, de parca eu eram vreun Gica Petrescu. Cind si cum am descoperit ca era vrajeala, am mai povestit, asa ca nu mai reiau ca m-as plictisi eu, d-apoi tu.

    Apreciat de 1 persoană

  8. ladyniculina zice:

    Buna Seara! Nu stiu cu ce sa incep.Interesant articol! Foarte simpatic copilasul din video.emotionant !!
    Eu in primul an de scola cand a venit Mosul m-a luat in brate ca sa spun poezia ca el de la departare zicea nu ma aude.de teama ca nu o sa zic bn am fct pe mine de emotii.
    🙈😊Pe dumneavostra Vă plimba cu sania je iar pe mine si fratele meu ne trimitea la culcare.mergand la culcare auzeam cum mama ii zicea tatalui meu cum facem sa punem cadourile o sa ne vada? Si asa a fost ne- a Trimis in dormitor iar noi am iesit de acolo mergand in genunchi pana in sufragerie si am zis aaa uite Mosul voi erati ???! ❤️😂😂😂 O seara frumoasa vă doresc!!❤️

    Apreciat de 1 persoană

    • Mă bucur că ți-a plăcut filmulețul!
      Şi comentariul tău e la fel de emoționant cu aceste amintiri de preț. Îmi imaginez cum două mogâldețe trăgeau cu urechea la discuțiile părinților şi pândeau fiecare mişcare 😀
      O rugăminte mare: se poate fără dumneavoastră? 😉
      Mulțumesc frumos!

      Apreciat de 1 persoană

  9. Ana zice:

    😄😄😄😄😄 filmuletul este de nota 100…exceptionala si delicioasa bucuria lui pustiulica! 😄😄😄😄
    Recunosc, mea culpa, ca exact cam asa, cu fursec, de fapt, si pahar de lapte, mi-am „fraierit” si eu copiii referitor la Mos Craciun…imi amintesc, cu drag si lacrimi in ochi de emotie, de mutrele lor stupefiate si fericite…si de dezamagirea descoperirii ca Mosul sunt eu&comp.
    Personal , parca, imi amintesc ca am aflat de inexostenta Mosului cam tot in felul in care ai patit tu : colegi de clasa, colegi de joaca la bloc ( aveam un vecin tatar care mi-a zis, mai in gluma, mai in serios, ca Mosul asta e un fel de bullshit cu care ne prostesc parintii ca sa ii ascultam) si cu cadouri gasite bine indesate in spatele teancului de bluze ale mamei.
    Nu-mi amintesc sa fi suferit prea tare afland ca Mosul e doar o poveste…cu atat mai bine! 😄😄😄
    Oare postarea ta a fost inspirata de Mosul cu batul de la stiri? 😔 Pe deghizatul ala l-as trimite sa isi duca restul vietii pe malul lacului Baykal…cu doar o bricheta in buzunar…am zis.😈

    Apreciază

    • Eu nu am ştiut de lapte şi fursec. Cred că moşii mei erau la cură de slăbire 😀
      Cum am spus, la mine venea în carne şi oase deci nu lăsam peste noapte ceva pentru el. Cât stătea, lua o prăjitură şi atât. După aia am aflat că se întorcea sub formă de… om şi bea cu tata vin şi bere şi iar vin 😀

      Filmulețul e chiar frumos. Pe lângă bucuria copilului care eclipsează tot, mă fascinează atenția părinților la detalii. Au mărunțit până şi morcovul, să pară că a păpat Rudolf. Şi urmele lăsate… minunat. Mă bucur că îți place şi ție! 😉

      Ufff. Nu. Am scris înainte să văd coşmarul ăla. E de nevăzut aşa ceva. Copilul ăla mi-a rupt sufletul. Dar pe părinți i-aş face vinovați în primul rând. Nu ştiu dacă ăla cu bățu era neam cu el dar ai lui ce făceau? Râdeau.
      Tac. Că mă enervez dacă nu 😦

      Deci şi tu ca mine? Ce colegi de joacă insensibili am avut noi… 😀
      Te puup!

      Apreciat de 1 persoană

      • Ana zice:

        Te pup si eu! 😚😚😚
        P.S. Cand gorobetii mei au crescut, fiecare la randul lui, ei suplimentau portiile…adica nu un fursec, ci vreo cinci, ca Mosul e flamand.Si nu, nu puteam pune inapoi fursecurile ca nu stiu cum isi dadeau seama ca erau mai multe iar si orice spuneam declansam crize de tantrum. Si cine crezi ca se indopa cu fursecuri si cate juma de litru de lapte? 😜

        Apreciază

  10. Mosul era stirb si cand mi-a zambit bunicul s-a rupt iremediabil vraja. Si-am plans si eu si el pentru asta.

    Apreciat de 1 persoană

    • Ooooooff, Roxana! 😦
      Dar să ştii că unul dintre moşii care au trecut pe la mine era un vecin pe care nu îl agream deloc. Am fost dezamăgită când am aflat că şi el a fost. Nu se potrivea deloc cu ce avem eu în minte.
      Deci bunicul e altceva… 😉

      Apreciat de 1 persoană

  11. illusion zice:

    Foarte haioasă întâmplarea ta. Pe lângă cadouri, Moșul îmi aducea dulciuri.. Doar că dulciurile alea erau dulciurile pe care ai mei le primeau de la sindicat și, când eram pe clasa a doua (cam târziu?!), mama a uitat să arunce punga pe care scria Sindicatul Automobile Dacia :)) Deschid eu frumos cutiuța și când am văzut punga aia (am citit cam greoi), am știut… Contrar firii mele, am păstrat secretul până când sora mea a mers la magazin cu tata și apoi i-am reproșat mamei trădarea capitală.

    Apreciază

  12. ecaleopi zice:

    Eram tineri şi soţul a fost ,,moş Crăciun” pentru fetiţa unor prieteni. Eu doar l-am insoţit, o iubeam pe fetiţă, şi reciproc.
    Vara, am întâlnit-o la plajă. Ea, care altădată îmi sărea direct în braţe, acum nici nu vorbea cu mine. Am avut explicaţia, atunci când a întrebat-o pe maică-sa: ,,mami, tanti R, asta, dacă este nevasta lui Moş Crăciun, de ce umblă cu X ?”…
    Ce frumos ne-ai trezit amintiri!

    Apreciat de 1 persoană

    • Ăvaaai! Exact ce spuneam: îţi dai seama ce se întâmplă în minţişoara lor? Şi ce asocieri fac ei?
      Draga de ea, ce supărată o fi fost ea că îl trădezi pe moş 🙄
      Simpatică tare povestioara ta! Îţi mulţumesc mult că ai împărţit-o cu mine!

      Apreciat de 1 persoană

  13. Eu niciodata nu am stat pe genunchiul unui mos. Am crescut la un camin si mosul venea si statea doar langa bradul impodobit. Poezii am spus, pe rand, in fiecare an, doar cei mici de gradinita si primele doua clase. Magia Mosului inca o pastrez pentru copiii si nepotii mei, care trebuie sa creada in ea, pana traiesc eu.

    Apreciază

  14. Tare drăguț filmulețul! 🙂
    Pentru mine, vraja Moșului a fost destrămată de fratele meu, mai mare cu opt ani decât mine. Pe când aveam doar cinci ani.

    Apreciază

  15. Vero zice:

    Noi împodobeam bradul in ajunul Craciunului in timp ce colindatorii cantau . O vreme am facut si eu asa, dar mi-e imposibil sa termin la timp mancarea, curatenia, baia si sa astept colindatorii. Frumoasă copilaria ta. Frumoase vremuri

    Apreciază

  16. anasylvi zice:

    La noi la gradi venea Mos Gerila. Acasa venea Mos Craciun cu portocale de la santier si alte minunatii. Eu,de fapt, nu credeam in niciunul propriu-zis, din cate imi amintesc dar ma bucuram mereu de prezenta lor. A fost amuzant cand mama s-a deghizat in Mos Craciun intr-un an ( ea fiind miniona si foarte subtire).

    Apreciază

  17. Ella zice:

    Ce pustiulica simpatico în acel filmulet! ♥
    Nepotul meu mai crede înca î Mos Nicolae! Aici nu se prea serbeaza cu asa voga Mos Craciun!
    Cand vine la mine trebuie sa spun ca mosul a fost si el crede ca este din Romania Mosul! 🙂
    Si eu amintiri multe din perioada Craciunului, de cand eram mica … cele mai frumoase de fapt!
    Pupici, weekend placut!

    Apreciază

    • Seriooos? Aşa crede nepoţelul? Ce drăguţ! Sper doar că nu asociază România cu Polul Nord 😀
      Te cred, Ella! Dar uite că acum le retrăieşti alături de nepotul tău şi cred că aşa cântăresc şi mai mult! Să vă trăiască!
      O zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciază

  18. Iosif zice:

    Eu n-am avut un mos nicicînd
    Nu-mi amintesc nici chiar de moase
    Dintotdeauna am trait crezând, sperând, visând,
    La vremuri de povesti, mai luminoase !

    Apreciază

    • Nu e târziu nici acum, Iosif! 😉
      Nu ştiu dacă ai pe lângă tine copii (ai tăi sau ai prietenilor sau nepoţei) dar se poate trăi şi acum magia aia cu moşul alături de ei. Ai văzut filmuleţul pus de mine? Părinţii acelui copil s-au jucat până au creat toată povestea aia cu urmele, cu morcovul… aşa că se poate.
      Zi frumoasă!

      Apreciază

      • Iosif zice:

        Dintotdeauna am iubit povestile nemuritoare. Le-am crezut, le-am visat, le-am trait si înca le traiesc cu o si mai profunda implicare, fizic, sufleteste si spiritual; caci ce ar fi viata fara frumusetea gândului, Cuvântului, imaginatiei, visurilor, Sperantei si Iubirii de Fumusetile Absolute ?
        „Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar si gândul vesniciei, macar ca omul nu poate cuprinde, de la început pâna la sfârsit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu.” – Eclesiastul 3:11 –
        O duminica sublima tuturor copilasilor lumii !

        Apreciază

  19. Suflet zice:

    Chiar prin articolul tãu, urmãresti sã tii vie magia. Asta e adorabil, Potecutã!
    Foarte simpatic copilul din filmulet, am trãit si eu ceva asemãnãtor, când tata a mutat câinele în altã parte a curtii si eu m-am bucurat. Am zis singurã cã sigur sunt urmele mosului si ale renului.
    Cu demascarea…a fost mai simplu, am auzit la scoalã, dar mã certam cu colegii prntru asta… pânã la vreo 9-10 ani am crezut, când mi-a zis si tata cã nu existã. :))

    Apreciază

  20. Ştefania zice:

    Filmuleţul este super!
    La mine acasă, moşul a venit doar, în spirit şi doar pentru că auzeam la alţi copii că vine moşul şi aduce copiilor cuminţi daruri, iar mama ne mai bucura când eram foarte mici şi ne punea de moş Nicolae în ghete dulciuri. Ăsta a fost singurul moş. Nu am nicio amintire legată de moş. La şcoală, prin generală, la serbări îl vedeam pe moşul cel mascat, dar nu eram fascinaţi de venirea lui…. Eram diferiti, eram crescuti în spiritul creştin.
    O seară superbă îţi doresc, potecuţă şi o nouă săptămână excelentă! ❤ ~~~~~~~~~~~~~~~

    Apreciază

    • Că tot ai adus vorba, mie mi se pare că ăia de la grădiniţă erau urâţei 🙄 nu ştiu de ce nu găseau nişte măşti mai prietenoase…
      Te îmbrăţişez şi îţi mulţumesc mult! Şi tu să ai o săptămână frumoasă!

      Apreciază

  21. Alex zice:

    Ce filmuleț frumos! Câtă bucurie în suflețelul micuțului! Cum să-i strici magia acelor clipe cu „dezvăluiri” fără niciun farmec? Sara a fost în culmea încântării, când am aranjat cu un coleg să se deghizeze în Moș. Era așa de emoționată, că abia a șoptit poezia. Acum n-am mai aranjat cu nimeni întâlnirea, căci se prinde repede de figură. În schimb, la grădiniță, la serbarea de Crăciun, vine un Moș tare simpatic, pe care piticii l-au dibuit că… are cercei și voce de femeie! 😀
    Eram în primele clase, când am descoperit în șifonierul din camera din față cadorile ascunse de părinți și… tare m-am mâhnit de așa o descoperire. E mai frumos când chiar crezi în magia acelor clipe unice. Mi-ar plăcea și acum să-i zic poezii Moșului și să mai fiu de-o șchioapă…
    Numai bine, dragă Potecuță și zile minunate! 🙂

    Apreciază

    • Ai mare dreptate, Alex! Sunt minunate clipele alea-n care magia ne înconjoară peste tot. Şi ne face bine să mai credem şi acum, chiar dacă la un alt nivel.
      Ah, deja se prinde? Înseamnă că va veni şi le va lăsa sub brad doar. E bine şi aşa, e mai sigur.
      Aştept să ne povesteşti cum a fost 😉
      Îţi mulţumesc! O zi bună să ai!

      Apreciat de 1 persoană

  22. April zice:

    Cred că nu voi înțelege niciodată efortul părinților de a-i face pe copii să creadă în Moș Crăciun, ca apoi să facă față dramei când aceștia află că de fapt nu există. N-ar fi mai simplu și mai frumos să le spună că vin cadourile din partea Pruncului născut în iesle?
    Eu n-am copilărit cu Moș Crăciun și le sunt recunoscătoare părinților pentru asta. 🙂

    Apreciază

  23. Nu mai stiu cum am aflat oficial. Cred ca banuiam de mult, dar nu imi venea sa cred. Nici nu stiu ce vârstă aveam. Am aflat clar cand am vazut o pe bunica cum punea sub brad

    Apreciază

  24. la noi era cu mos gerila si nu era nici brad nici magie si nici scrisori. stiu inca ca am gasit cadourile in sifonier dar nu tin minte sa fi fost dezamagita sau traumatizata, doar asteptam sa le si primesc.
    acum copiii sunt inconjurati de mosi dar se incapataneaza sa creada pentru ca stiu ca vor primi multe cadouri, multe jucarii pe care si le doresc pentru ca apoi sa ramana uitate prin cosurile cu jucarii :))). dar e clipa aia de surpriza care pe mine de cativa ani incoace ma bucura enorm.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s