Ştii oraşul acela de poveste pe care-l credeai imens dar care s-a făcut mic atunci când tu te-ai făcut mare? Oraşul acela care te cunoaşte cu toate ale tale, la fel cum tu îi cunoşti fiecare arteră spre inimă. Artere ce poartă nume de străzi. Îţi ştie primii paşi, primul cuvânt, primul vis, prima dorinţă, prima iubire şi prima dezamăgire. Îţi cunoaşte tainele lăsate la umbră de castan pe aleea parcului ce ştia să păstreze secretele şoptite la ceas de seară, şi îşi aminteşte fiecare bucurie pe care obişnuiai să o exprimi sărindu-i, într-un picior, în braţe.
Ţi-a însoţit paşii, zi de zi, ceas de ceas, pe acelaşi drum. Mereu acelaşi. Nu te abăteai niciodată de la el, dar nici el nu te îndepărta niciodată, chiar dacă uneori, paşii-ţi erau prea apăsaţi de câte o grijă puerilă sau prea vioi pentru anii lui.
Şi apoi… ţi-a însoţit şi plecarea. Tăcut şi bâtrân. Şi a-nvăţat să aştepte.
Şi te-ai întors. I te-ai întors. Efervescent, cu viaţa toată-n bagaje, cu vise şi mai mari decât cele cu care s-a obişnuit şi cu imaginea altor oraşe. Mai ales cu asta. A unora mai mari, mai luminoase, mai tinere, poate, şi mai atractive.
Aşa credeai şi aşa-i spuneai. Cumva, îl certai că între timp s-a gârbovit de ani şi a stins lumini, să nu-l deranjeze seara prea devreme când se duce la culcare.
Îi povesteai de altele-n care lumea forfoteşte zi şi noapte, de tinerii pe care el pare că nu-i mai are, de străzile largi şi pline de culoare. Iar el, la fel de tăcut, asculta şi mai stingea câte o lumină, ca şi cum ştia că pentru el e prea târziu. Priveai vechii castani cu milă şi îţi păreau prea aplecaţi ca să mai poată păstra secretele primelor iubiri.
Şi-apoi, când venea din nou timpul plecării, te conducea ca un bunic care-şi duce nepoţii până-n poartă. Şi te ierta.
Şi-ntr-o zi, aveai să constaţi că drumurile spre el sunt tot mai greu de atins, că timpul e prea scurt şi venirile-ţi prea rare. Şi dorul prea acut.
Şi când în sfârşit i-ai revenit, cu toate ale vieţii pe umeri, l-ai regăsit parcă mai frumos ca niciodată, mai luminos decât toate cele pe care le-ai văzut, şi mai cald decât o casă-n care lemnele trosnesc în foc. Iar luminile-i de sărbătoare, chiar dacă mai puţine decât cele pe lângă care treci zilnic, par rupte din basmele cu troiene pân’ la ferestre. Şi îi ceri iertare. Şi el nu-şi aminteşte să-l fi supărat.
Ştii oraşul acela? Nu-l căuta pe nicio hartă, nu-l vei găsi acolo. Caută-l în inimă sau prin dor. Şi dacă mă întrebi care-i numele lui, îţi spun că e… Acasă.
Şi Doamne, cât e de frumos!
Iar mie mi s-au umplut ochii de lacrimi pentru ca orasul meu este doar în inima mea, dar tare îmi mai este dor de … acasa! Dar nu mai e! Mama mea a plecat si atunci acasa … e doar un vis!
pupici pentru scriitoarea mea preferata! ♥
ApreciazăApreciază
Te îmbrăţişez, Ella!
Îmi pare rău că ţi-au adus lacrimi în ochi rândurile astea…! Te rog să mă ierţi!
Din suflet îţi mulţumesc pentru ce mi-ai zis! Te pup!
ApreciazăApreciază
Te citesc cu cea mai mare placer, Potecuta draga!
Uneori face bine sa ne reamintim de acasa … chiar daca trebuie sa plangem!
Seara faina, draga mea!
ApreciazăApreciază
Te pup, Ella! Mulţumesc!
Să ai şi tu o seară minunată!
ApreciazăApreciază
„Doamne, cât e de frumos” !
Doamne, cât de minunat ai deschis potecuța către inimile noastre! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur mult că e aşa, draga mea!
Îţi mulţumesc tare mult! Pe potecuţa ast spre inimile voastre aş vrea să pot păşi mai des…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, e acasă. Şi mai ales dacă „Home is where your heart is” cum se spunea undeva. Ca de obicei, sensibilă şi plină de trăire scrierea ta. Mi-a turnat căldură în suflet, nu multă lume reuşeşte şi îţi mulţumesc pentru asta. O seară frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu trebuie să îţi mulţumesc ţie! Căldura aia se întoarce la mine înzecit prin ceea ce-mi spuneţi voi!
Seară frumoasă îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-au mangaiat sufletul cuvintele tale. Cel mai frumos loc este intotdeauna „acasa”, pentru ca acolo ne ramane inima.
ApreciazăApreciază
Exact aşa e, cum ai spus!
Îţi mulţumesc mult! Să ai o seară liniştită!
ApreciazăApreciază
Tare frumos. Nu știu, rătăcire, revenire.. acea ajungere curată și liniștitoare, care parcă nu poate exista fără plecare. Cumva o numim căutare și tu ai desris-o minunat!
O săptămână cu mult spor! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos ai definit-o! Aşa e: o căutare fără de care nu poate exista o devenire.
Îţi mulţumesc mult, Nicole!
Săptămână cu bucurie să ai şi tu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos scris, sensibil, direct din suflet…
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc tare mult şi bun venit pe potecuţele mele!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine te-am gasit 🙂🙂🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Haidi bre…ca mi-ai facut dor de acasa!
ApreciazăApreciază
Io? Io n-am făcut mimic! 🙄
Îţi mulţumesc, Ana, draga mea!
Dau halva să treacă? 😉
ApreciazăApreciază
Da, da halva…😙
ApreciazăApreciat de 1 persoană
”my heart is my home” n-o spun eu, louise l hay obișnuia s-o zică. și într-o zi am înțeles și eu. 🙂
ApreciazăApreciază
A zis-o cu inima, se simte…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai scris cu pana înmuiată în inimă şi-ai răsturnat călimara peste sufletele noastre. Acum şi ele simt acel „acasă” descris de tine cu atâta sensibilitate. O caldă îmbrăţişare.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mă bucur mult că s-a simţit sufletul dintre rânduri şi că l-aţi primit în casele voastre!
Îţi mulţumesc tare mult, draga mea!
Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciază
Frumoasa personificarea asta romantata a orasului natal. Problema e ca daca orasul n-ar fi populat, chiar daca ar reprezenta acel „acasa”, nu mi-ar da ghes inima sa-l revad. Asta ma face sa cred ca nu orasul in sine ma atrage, ci atmosfera lui creata de cine-l locuieste.
De aceea multi romani plecati, revin cu un gust amar cind se reintorc din orasele lor natale. Orasele nu mai sunt ce-au fost, dar nu din cauza lor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur că e aşa cum spui. Oraşele, satele, ţara… toate devin cernite şi goale fără de cei care ne sunt dragi.
Zi bună, papa!
ApreciazăApreciază
Cat de frumos ai scris despre orasul natal ! ❤ Adevarul este ca nicaieri nu-i ca acasa , nu degeaba sunt multe cantece cu "casa, dulce casa". Este un subiect sensibil mai ales pentru cei plecati.
O luna decembrie plina de multe si frumoase daruri si o saptamana cu bucurii si reusite ❤
ApreciazăApreciază
Aşa şi e. Acasă va rămâne acasă şi implicit cel mai cald şi mai frumos loc, indiferent spre ce zări minunate ne poartă paşii vieţii.
Mulţumesc mult, Beta! Şi tu să ai numai zile bune, pline de bucurie!
ApreciazăApreciază
Uff! Orașul… I m-aș întoarce. 😦
ApreciazăApreciază
Te cred, Em… 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O astfel de pledoarie pentru localitatea natală face să ni se deschidă ochii și să privim mai cu suflet locul pe care îl vom numi mereu „acasă”. Să-i înțelegem și să fim îngăduitori cu schimbările, așa cum și el ni le acceptă.
ApreciazăApreciază
Ar fi bine dacă-am putea face asta. Să-i răsplătim îngăduinţa prin îngăduinţă.
Mulţumesc, Petru!
Zi frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu știam că-mi cunoști orașul meu natal. L-ai descris cu o precizie extraordinară.
Dar, uneori am impresia că am mai multe orașe natale, căci unul este cel în care am copilărit, un altul mi-a adus în față minunile adolescentului, pentru ca apoi să trec din nou în copilăria maturului, care s-ar întoarce definitiv în orașul acela, cu nume de povești și amintiri, cu primele parfumuri de cozonaci și gutui așezate-n geam.
Ești minunată, Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciază
Şi fiecare a păstrat ceva din tine, fiecare poartă amprenta ta şi tu, la rândul tău, le porţi în suflet.
L-am descris cu sufletul. Şi dacă a fost citit cu suflet, e normal să pară cunoscut…
Îţi mulţumesc mult, Mugur!
O zi bună îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-ai emoționat…mi-e dor de Fălticeni…orășelul meu drag…mi-e tare dor de copilărie, de acasă….
ApreciazăApreciază
Uf… dorul ăsta nu trece cu nimic.
Vă mulţumesc frumos! O zi cât mai bună!
ApreciazăApreciază
Acasă însemnând acea liniște pură și acea bucurie adevărată pe care le simți lângă oamenii tăi de suflet! Să-i prețuim cât mai mult, cât mai putem! Mulțumesc! A fost ceva ce trebuia să citesc astăzi. O zi superbă!
ApreciazăApreciază
Da, acasă e acolo unde cei dragi te aşteaptă-n prag.
Eu îţi mulţumesc ţie! Sper că ţi-a făcut bine dacă spui că e ceea ce aveai nevoie să citeşti.
Să ai o zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Şi Doamne, tare frumos ai mai scris atingând corzi sensibile! Credeam că numai eu mai sunt aşa, ştii tu cum, dar văd că toţi cititorii tăi sunt unul şi unul… Cred că de aceea sunt ai tăi şi tot revin cu drag aici. Seară frumoasă, Potecuţă! 🙂
ApreciazăApreciază
Eu vă numesc prieteni pe toţi cei ce-mi treceţi pragul. Cititori au bloggerii ăia mari, ăia de pe podiumuri. Noi suntem mici şi tocmai de aia ne permitem să ne simţim aproape.
Şi pentru că sunteţi ai mei şi eu a voastră şi pentru că-mi reveniţi… am mereu impresia că nu vă pot mulţumi îndeajuns.
Îţi mulţumesc mult de tot, draga mea!
Şi tu să ai o seară bună şi liniştită!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Prieteni să rămână, chiar dacă numai viruali sau mai ales că… 🙂
ApreciazăApreciază
Da… mai ales că 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acasă,…. uffff ce dor mi-e de acel acasă, unde erau odată toţi cei dragi ai mei, mama, tata, fratele, … acum totu-i pustiu, acolo. Doar uşi închise. Merg cu reţinere, amintirile sunt extrem de frumoase, dar sunt şi extrem de dureroase. Încă nu pot sta foarte mult în casă… doar intru … şi ies….
Noapte bună, potecuţa! ❤ ~~~
ApreciazăApreciază
Of, Ştefania…! 😦
Acasă ne e şi-n inimă, şi-n amintire…
Te îmbrăţişez!
Noapte frumoasă!
ApreciazăApreciază
Am văzut „artere”, m-ai prins și nu am mai plecat 😀 .
Of, of. Acolo sunt și eu cu sufletul, Potecuță. Ce suflet nu-și caută casa? Ce inimă nu se lipește de locurile copilăriei? Ce minte nu se întoarce de mii de ori la bucuria inocenței și a simplității?
Am plecat de 5 ani de acasă, dar fiecare ocazie să mă întorc este una care îmi face inima să facă o tumbă. MARE.
Slavă Domnului că vin sărbătorile, că mă așteaptă toate și toți.
Te îmbrățișez și îți trimit de moș numai gânduri bune și sufletul meu primitor, în care tot ce scrii se instalează ordonat. Mai încape, mai încape! Mai aștept! 🙂
ApreciazăApreciază
Am primit gândul tău bun şi îţi mulţumesc mult pentru el!
Faptul că ceea ce scriu eu îşi găseşte loc în sufletul tău e pentru mine o bucurie foarte mare şi nu ştiu cum să îţi mulţumesc pentru asta.
Îţi doresc că mulţi, mulţi ani de acum încolo, să-i găseşti pe toţi ai tăi sănătoşi şi voioşi de câte ori ajungi acasă!
Îţi mulţumesc tare mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc din suflet! Să ai parte de zile senine și o iarnă ca-n povești, Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi tu să ai parte numai de bine!
Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Acasa este locul de unde vii, este locul unde gasesti lumina când totul în jur este întuneric;” – Pierce Brown –
O zi cu lumina în Suflet !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Zi frumoasă şi ţie!
ApreciazăApreciază
Tare frumoasă plimbarea pe potecuță de azi :). Ca toate, de altfel.
ApreciazăApreciază
Mă bucură mult fiecare plimbare a ta pe aici!
Îţi mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Atât de multi se regãsesc în textul tãu minunat… Asta aratã cât de mult s-au schimbat timpurile si destinele noastre…
ApreciazăApreciază
Nici nu ştiu dacă să mă bucur că se regăsesc atât de mulţi…
Îţi mulţumesc, Suflete!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oricât am rătăci prin toată lumea și oricât vor trece anii peste noi, nu ne vom simți nicăieri mai bine ca acasă.
ApreciazăApreciază
Aşa e şi aşa va rămâne…
Vă mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Mi-am adus aminte de Târgoviște, orașul unde m-am născut, dar eu am locuit la ţară, sunt ţăran. Acasă pentru mine înseamnă familia, suntem tot timpul împreună și asta contează mult. Sunt dezgustat că nu s-au făcut și la noi schimbări mai semnificative, tot timpul văd lume supertristă, și asta mă face să nu-mi doresc neapărat să mai vin curând. Răscolitor subiectul.
ApreciazăApreciază
Asta e foarte important, să îi ai pe cei dragi aproape şi astfel să te simţi mereu acasă.
Îţi mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Foarte frumos scris, mi-a facut placere sa citesc!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc frumos! Mă bucur!
ApreciazăApreciază
Pingback: Nu el e schimbat, ci tu, doar tu… | Poteci de dor