Loc de joacă pentru gând

Aveţi chef să ne jucăm puţin? E vineri, unii sunt deja-n weekend, alţii sunt deja plecaţi şi alţii… nu. No, şi ăia care nu, de ciudă că nu, inventează motive să nu recunoască faptul că le e ciudă. Cine, io? Nu, măi, nu io. Io-s la muncă şi, după cum se observă, muncesc de mă spetesc. Dar gândindu-mă la cei care nu-s în weekend şi ar vrea sau sunt şi au timp, mi-a venit cheful să mă joc. Şi am trecut în revistă jocurile copilăriei şi m-am oprit la telefonul fără fir dar l-am adaptat puţin că ar fi ciudat să scriu un cuvânt şi voi să-l trasmiteţi mai departe 😀
Mă gândeam la un joculeţ în care să depindem de ceilalţi, mai exact de comentariile lor şi să dăm apoi o nouă provocare. Mai exact, întrebare-răspuns-întrebare.

De exemplu, eu spun că… îmi plac cartofii prăjiţi. Şi întrebare: cum ţi-ai petrecut vacanţa de vară? Cel care va răspunde va trebui ca-n răspuns să folosească ultimul cuvânt din afirmaţia mea, respectiv prăjiţi. Va putea spune că… prăjiţi de soare. Şi va pune o altă întrebare. Cel care va răspunde, va începe răspunsul cu soare, chiar dacă întrebarea e din domeniul cărţilor, să zic. Va răspunde scurt şi va pune următoarea întrebare. Şi cuvântul va putea fi folosit în asolut orice formă. Şi tot aşa. Desigur, nu vor fi luate-n considerare comentariile mele, eu poate voi interveni să vă răspund dar pe alea nu le luaţi în seamă. Şi, atât cât se poate, vom folosi termeni accesibili, nu vom depune eforturi să-l blocăm pe cel care va comenta după noi cu termeni din tratatele de specialitate.

E greu? Dacă se vor amesteca răspunsurile şi vor fi două persoane care vor răpunde la acelaşi comentariu, voi încerca să intervin dacă voi fi pe fază. Ideal ar fi să răspundeţi separat, adică nu ca şi reply la comentariul de mai sus.
Am fost suficient de clară sau nici voi nu aţi înţeles ce abia am înţeles eu? 😀

Cum io-s prima, io dau tonul şi zic aşa: Nu am reuşit până acum să mă fac băutoare de ceai. Uită-te în jurul tău şi spune un obiect, unul singur, dintre toate cele pe care le vezi şi spune la care nu ai putea renunţa?
Mno, cel care va răspunde acum va putea folosi şi ce-ai, hai, las de la mine. Şi va putea spune „ce-ai cu mine de mă întrebi asta? Laptopul, desigur”. Şi va veni cu următoarea întrebare, fără legătură cu asta a mea. Dar cum nu se pune răspunsul meu, rămâne valabilă întrebarea puerilă că alta n-am. Deci: Uită-te în jurul tău şi spune un obiect, unul singur, dintre toate cele pe care le vezi şi spune la care nu ai putea renunţa? Cu ceai, da?
Ne jucăm?

Foto