Azi… toamnei nu i s-au potrivit condurii la care a visat câteva zile. Şi s-a răzvrătit şi s-a răzbunat şi s-a ‘ntomnat. Cât a aşteptat cu ruginiu’nsufleţit la poartă, a lăsat locul surorii mai mici, cea caldă şi inocentă. Cum ea n-a ştiut exact ce să facă, cum să îndeplinească toate sarcinile, nici n-a făcut nimic. A deschis doar braţele şi-a stat aşa, cu soarele agăţat de încheietura mâinii stângi. Şi senin în ochi. Câteva adieri abia simţite, asortate cu blândeţea ei, mai mişcau puţinele frunze rămase-n ram. Şi azi a fost la fel. Până când, cu tot visul prăbuşit, neaflându-şi alesul, toamnei a-nceput să-i fie toamnă. În gând şi-n suflet. Şi-a împrăştiat nopţile singuratice, şi-a plâns neîmplinirea, şi-a alungat orice urmă de albastru ca şi cum ar vrea să dea uitării orice urmă de speranţă. Şi tomnanic s-a aşezat peste timp. Şi s-a făcut înserare. Şi frig. Şi nouă.
Afară… din noi, ca-năuntru. Pe alocuri. Ploi parţiale, intensificări ale durutelor şi neavutelor, cu posibile viscoliri ale visatelor şi promiselor. Parţial, căderi de gânduri. În abis. Oameni. Şi toamnă.
Mă gândesc… la cât de uşor pendulăm între haştaguri şi cât de repede aruncăm sentinţe, punem etichete şi tragem la răspundere pe oricine. În afară de noi. Condamnăm generaţii în funcţie de subiectul zilei. Bunicii-că stau la coadă pe oriunde, părinţii-că n-au strigat cât şi când a trebuit, surorile mai mari-că strigă acum, pe sistemul or forever hold your peace, copiii-că au întrecut măsura cu gesturi care pe noi, cei mai morali dintre morali, ne oripilează. Arătăm cu degetul şi dăm din cap profund dezamăgiţi de tot ce se vede din afară, încercând, cu mâna rămasă liberă, să ascundem micile mizerii sub preşul cel mai gros al perfecţiunii sub care credem că ne trec zilele-una după alta.
Citesc… ascult: cămaşa. Rar se întâmplă să-mi placă un new entry, să mă prindă atât de mult un hit încât să-l ascult de mai multe ori. Iar versul ia-mă de mână, să ne aparţinem face cât toată piesa. Dar sigur, e doar o părere. A mea.
O imagine pe care vreau să o împărtăşesc:
Frumos (de fapt ca de obicei) ai potrivit cuvintele. În privinţa piesei de care vorbeşti, ştiu multe despre muzică, dar nu despre cea „actuală”. Poate precizezi un titlu pentru necunoscători…
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult!
Asta e piesa de care vorbesc. Şi abia acum realizez că începutul se „asortează” cu imaginea împărtăşită 🙂
ApreciazăApreciază
Cu muzica românească şi mai nouă nu sunt chiar la curent. Destul de puţine piese merită să fie ascultate. Mulţumesc mult.
ApreciazăApreciază
Nu e rea, doar că nu sunt prea fericit de felul în care frazează cântăreţii din ziua de azi, de parcă ar avea probleme de dicţie. Iartă-mă, eu sunt un perfecţionist şi nu vreau să-ţi stric plăcerea.
ApreciazăApreciază
Nu, stai liniştit. Când ceva se aprinde atunci când ascult o piesă… aprins rămâne, indiferent de. Sigur că putem găsi multe defecte dar na, primul impuls n-a ţinut cont ele.
Seară frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, din păcate. De asta am şi spus că rar se întâmplă să-mi placă o piesă nouă. Asta m-a prins. Destul de mult, aş zice 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O seară frumoasă în continuare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar îmi era dor de o postare de a ta „serioasa”! 🙂
Cata dreptate ai cand „gandesti” … este tare usor sa dai vina pe altul!
Si la mine chiar a venit toamna, soarele a fost, dar cu dinti iar vantul … brrr… chiar venea din nord!
Si chiar asi vrea sa las verii o camasa … ptr ca tare ma simt acasa cand este cald! 🙂
Seara faina îti doresc, draga mea!
ApreciazăApreciază
Uoops, musai să recitesc ultimele postări, sigur am făcut ceva pe-acolo 😀
Îţi mulţumesc, Ella!
Azi a fost o zi superbă, soare din plin, cald tare şi fără pic de vânt. Într-o oră s-au adunat norii, a început să plouă şi e frig de şi sufletul îmi tremură. Într-o oră! 🙄
Lasă cămaşa-n vară, va fi nevoie în serile foarte reci 😉
Seară bună îţi doresc!
ApreciazăApreciază
Frumos 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Gânduri de jurnal, de toamnă… de zi cu zi, și mai ales de suflet, iar imaginea… mi s-a părut că zăresc „Poteci de dor” în dreapta jos, cel puțin așa se vede de la mine, și m-am bucurat cumva… puțin mai mult de poză. 🙂
ApreciazăApreciază
Oribil a ieşit treaba aia cu colţul dar atât mă pricep 😳
Îţi mulţumesc tare mult, Nicole! Mă bucur!
ApreciazăApreciază
Oribil? Nici vorbă. Și… deci nu mi s-a părut?! Pentru mine, „semnătura” a fost doar semn că tu ești autoarea. Și m-am bucurat mult de imagine, pescărușul visător a toamnă. 😊
ApreciazăApreciază
Daaaa, eu am făcut fotografia, cu mânuţele mele, cu telefonul meu. Şi pescăruşul a stat, ca la expoziţie, dragul de el.
Când folosesc imagini de pe net, pun sursa sub text. Acu’ am dat autograf pe ea că mi-am dat voie să o fur eu de la mine 😀
Mă bucur tare mult că îţi place!! Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
(Și încă ceva, dacă poți deschide poza în/cu IrfanView – progrămelul cu motan roșu cu ochi puțin ieșiți din orbite : )) – poți merge la Edit, Insert text, meniul din stânga sus, sau Ctrl +T, și inserezi text cum vrei tu, te poți juca în voie acolo. 😀 )
Mă bucur, e scump tare, poate mai împărtășești și altele. 🙂
ApreciazăApreciază
Sunt la muncă şi nu am instalat aşa ceva. Se instalează ăla, nu? Dar îţi mulţumesc mult, îl voi face acasă, mă ajută mult!
Da, posibil să vă mai arăt 😉
ApreciazăApreciază
La muncă? Spor, atunci! 🙂 Da, se instalează, bineînțeles, deși e posibil să-l ai deja și poate să nu-i dai importanță (să nu fi avut nevoie și să-l ignori pur și simplu, eu așa am mai pățit cu unele programe). O seară frumoasă, și spor, încă o dată!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Nicole!
Acum gata, e cu relaxare, nu mai muncesc 😉
ApreciazăApreciază
Pentru mine poza de final face toata sarea si tot piperul postarii tale. 😚🤗😊
ApreciazăApreciază
E stângaci tare făcută dar contează conţinutul ei de data asta, nu lua-n seamă „ambalajul” 😀
Mulţumesc, draga mea! Te pup!
ApreciazăApreciază
Ai putea sã încerci sã scrii cu alb pe pozã… Tare mult îmi place, ca si întreg textul, de altfel. Searã frumoasã!
ApreciazăApreciază
Aş putea, da. Tehnic, aş putea face orice. Tehnic, e posibil. Dar cuuuuum? Că nu ştiu di ce s-a făcut alb pătrăţelul ăla că pe o altă poză am scris cu alb pe negru. Dar la mine merge pe nimereală şi am zis mulţam că a ieşit şi aşa după ce am paradit două variante. 🙄 Bine că nu-i concurs, aş fi la rubrica „aşa nu” 😀
Mulţumesc, Suflete! Noapte liniştită îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oh, da, tehnologia asta, stiu… când e sã nu meargã ceva, nu merge deloc. :))
ApreciazăApreciază
Şi dacă ai şi răbdare cum am eu adică deloc… e clară treaba 😀
ApreciazăApreciază
😀 😀
ApreciazăApreciază
Două imagini mi-au rămas pe retină: două mâini împreunate și pasărea…singură.
Restul e în suflet.
ApreciazăApreciază
Ai luminat toată postarea cu ce-ai spus!
Mulţumesc, Oana! Mult, mult!
ApreciazăApreciază
Tot e suflet, şi vorbele, şi tăcerile dintre rânduri, şi imaginea, şi melodia. O seară frumoasă
ApreciazăApreciază
Am încercat să redau puţin din el, aşa e…
Îţi mulţumesc, draga mea! Noapte bună!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa este, condamnăm ușor. Dar uneori ne și condamnăm ușor și ne punem la zid pentru cine nu merită. Știu că am divagat… Pescărușul tău pare zburat din pozele mele cu pescăruși. O fi același? O fi făcut atâta drum?
ApreciazăApreciază
Nu ştiu alţii cum sunt dar eu sigur mă condamn uşor. Prea uşor şi prea tare…
Hmm, mi-aş dori să ştiu că e acelaşi. Dar pot crede asta, nu? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu, din păcate. Mi-ar plăcea să am puterea să schimb asta, dar e din fabricație. 🙂
Și eu cred la fel. 🙂 E același.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ştiam eu că mă-nţelegi 🙂
ApreciazăApreciază
Își mai revarsă și toamna ofurile, prin nori mai consistenți și ploi mai persistente, mai ales în aceste zile, de pomenire a morților (Luminația). O fi jelind și ea apusurile din trecut.
ApreciazăApreciază
Cu siguranţă jeleşte ceva. Altfel… de unde atâta ploaie?
Duminică frumoasă, Petru!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E adorabila copila Potecuta în exprimarea gândurilor inocentei infantile, prin cuvinte calde, asternute în jurnale miniaturi.
Un Weekend superb în toate aspectele !
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Iosif!
Noapte liniştită!
ApreciazăApreciază
Frumoase gânduri, prilejuite de toamna de afară. Atunci când frigul și stropii reci de ploaie ne țin în casă, ne vin în minte tot felul de gânduri, de sentimente… Și multă melancolie în culori autumnale!
O duminică frumoasă, dragă Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciază
Da, e cumva un contrast. Deşi în casă e cald, gândul rezonează cu ce-i afară.
Mulțumesc, Alex! O zi bună să ai!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu cred ca viata reala, si viata in general, nu se traieste intre ”haștaguri”. În cazul in care se traieste mai mult acolo, nu poate fi profunda.
ApreciazăApreciază
Ai dreptate. Dar câteodată, între două haştaguri, unii sunt mai reali decât în viața reală în care se mai ascund, se mai prefac, se mai mint…
ApreciazăApreciază
Minunata imaginea. Oare de ce marea majoritate a oamenilor nu au curajul sau nu vor sa-si asume responsabilitatile faptelor, ziselor, etc ❓ Mereu m-am intrebat pentru ca mie mi se pare usor sa o fac si gata se incheie toata vorbaria sau ….. Educaţia emoţională nu se învaţă nici în şcoală, nici la facultate. O înveţi din cărţi sau ţi-o predă viaţa.Nu e deloc uşor să-ţi asumi responsabilitatea, dar cine o face, dovedeşte un caracter puternic, bazat pe integritate. Asa cum ai descris totul este foarte atragator si la obiect cum se manifesta de la o zi toamna noastra. Inclin sa cred ca se apropie Ziua tuturor Sfintilor , si a mortilor, dupa reteta americanilor, irlandezilor si a altora Haloweenul si atunci responsabila cum este , macar toamna noastra s-a gandit sa-si joace bine rolul si sa ne dea fiori pe ici , colo fie ei datorati macar vantului care-si arata maretia puterii.
O frumoasa Duminica Potecuta ❗
ApreciazăApreciază
Ce comentariu frumos, Beta! Ai spus tot ce era de spus. 😉
Îţi mulţumesc frumos!
Zi cât mai bună îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
citisem așa: azi, toamnei i s-a potrivit norocul… și năvăliseră niște imagini în mintea mea! :))
ApreciazăApreciază
😀 uof! Şi când colo…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O saptamana placuta cu mult bine si frumos draga Potecuta ❗ ❤
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Beta! Săptămână cu multe bucurii îţi doresc!
ApreciazăApreciază
Ai dreptate, niciodată nu ne tragem la răspundere pe noi înșine :). O zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Poate ne-ar ajuta dacă am face-o.
Zi frumoasă şi ţie şi îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că ne-ar ajuta, dar se pare că dintr-un motiv oarecare n-o facem, sau o facem foarte rar :).
ApreciazăApreciat de 1 persoană