Nu-i timp de reproşuri, e seară,
Se pierde de frunză bătrânul salcâm,
Din tot ce ne-am spus demult într-o vară
Am luat o fărâmă, s-avem pentru drum.
Nu ştiu spre unde, nu-mi pasă,
Prin lume oricum e tot mai pustiu
Nu-ţi lua tăcerea, las-o acasă,
că-i grea. Hai să plecăm, se face târziu!
N-am luat bilete, e noapte,
Pe străzi numai umbre pierdute în fum
Îmbracă-te gros, e iarna aproape
Şi-n noi viscoleşte cu vise şi scrum.
Hai, ia-mă de mână, mi-e teamă
Să calc prin ruine ce muşcă din paşi
Calcă atent şi nu lua în seamă
Suspinul copacilor tot mai golaşi.
E timpul să mergem, e seară,
Nu-i loc de reproşuri, se face târziu,
Am luat în bagaje o vară
Să nu ni se facă nici frig, nici pustiu.
Poteci de dor 
Tare reuşite versuri. Iartă-mă că te întreb: cum procedezi ca să pui fotografia cum ai făcut tu, ca în ziar sau reviste, cu coloana în stânga sau în dreapta? Eu am reuşit ceva parţial, dar nu chiar controlabil. Probabil nu fac ceva corect.
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc foarte mult!
Deci: îţi spun pas cu pas cum fac eu că numai aşa ştiu 😀
Merg cu cursorul înaintea primului cuvânt, aleg fotografia şi după ce dau dublu click pe cea aleasă, înainte să dau inserează în articol, chiar deasupra de asta am „setări afişare ataşament”
Aliniere – stânga, dreapta, centru
Legătură la –
Dimensiune –
de acolo aleg poziţia şi dimensiunile.
Ai aşa ceva? Trebuie să fie.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulţumesc mult. Eu am o altă versiune, cică mai nouă, care nu are aşa ceva, dar poate dacă intru în acel tablou admin reuşesc ce mi-ai spus. Încă o dată, mulţumesc.
ApreciazăApreciază
Vezi că s-ar putea să fie ascunse. Dacă ai un triunghi invers, un fel de săgeată, dă click pe ea şi se lasă ferestruica-n jos şi poate acolo sunt opţiunile. Dacă nu găseşti, dă de ştire şi facem apel la toţi cei care vin aici şi gând cu gând, sfat cu sfat, o scoatem la capăt până te lămurim. 😉
Cu drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc pentru solicitudine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te informez dacă reuşesc, dar nu chiar acum.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E timpul să mergem! Un nou inceput de saptamana pentru noi. Un nou inceput de saptamana pentru copacii ce devin încet goi … plouă cu frunze pe jos si in noi ( uneori)
Toate bune, Potecuta!
ApreciazăApreciază
Să vă fie începutul de săptămână plin de bine!
Îţi mulţumesc mult!
ApreciazăApreciază
Cu vara în bagaje, nu are cum să-ți fie frig. Iar cu inspirația mereu la purtător, poți oricând să-ți întreții starea de spirit cu versuri adaptate momentului.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc frumos, Petru!
Vară mai e, pe undeva, într-un buzunar închis bine cu fermoar, să nu-l atingă vântul.
De inspiraţie nu ştiu ce să zic…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-au plăcut tare mult aceste versuri Potecuț! Nici măcar nu știu sa spun motivul exact … poate pentru ca e o invitație înspre nou. O noua seara, o noua zi, un nou început …
Oricare ar fi insa motivul meu, tu ai scris cu sufletul! Tot! Mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur mult că ţi-a plăcut! Dar şi mai mult mă bucur că ai găsit motivele tale pentru asta!
Da, e suflet de-al meu pe acolo…
Îţi mulţumesc frumos, Rhea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoase versuri, copilă. Ca tot ce scrii tu…
ApreciazăApreciază
Te îmbrăţişez, Ana! Îţi mulţumesc tare mult!
ApreciazăApreciază
Hai să mai stăm numa’oleaca, mai avem o săptămână de vară 🌞🌴🏄🎇… tare frumos!
ApreciazăApreciază
Da? Eh, atunci mai stăm 🙂
Îţi mulţumesc mult! O zi cu bucurie să ai!
ApreciazăApreciază
Da, e timp prielnic de drumetii si de duca,
Sa lepadam vesmintele de frunze.
Pastrând esenta, miezul, sâmbure de nuca,
Sa trecem peste timpul iernilor lauze,
Spre primavara ce-nverzeste si-nfloreste lunca !
Zi cu Soare-n Suflet, draga Potecuta !
ApreciazăApreciază
E cam lung drumul până-n primăvară.
Mulțumesc, Iosif! Zi bună îți doresc şi eu!
ApreciazăApreciază
Alegerea timpului si anotimpului sufletesc, ne apartine în mod individual. Tine de alegerea noastra, de lupta cu noi însine, cu sinele, cu ego-ul, de modul si capacitatea perceptiei, de raportul nostru la lumea înconjuratoare, dar nu în ultimul rând de puterea de a iubi si accepta absolut tot ce ne înconjoara, neconditionat, judecati si fara prejudecati . 🙂
ApreciazăApreciază
err. *fara…judecati
ApreciazăApreciază
Iosif, e simplu. Suntem în octombrie. Până-n martie e… departe. Eu despre asta spuneam.
Da, tu vorbeai de altceva dar despre judecăţi şi prejudecăţi chiar nu e loc aici.
ApreciazăApreciază
Îmi cer scuze. Eu ma adresam copilei Potecuta, nu adultului ! 🙂
ApreciazăApreciază
Ma gandeam … „Unde pleci, Potecut?” 🙂
Da am inteles acum… Si eu as zice sa mai stam nitel, macar saptamana asta1 🙂
Frumoase versuri, dar triste … asa ca de plecare!
Sa ai o saptamana frumoasa, Potecuta draga!
ApreciazăApreciază
„Nu sunt trăsuri, n-am cum să plec…” deci nu plec 🙂
Mulțumesc mult, Ella! Săptămână cât mai bună să ai!
ApreciazăApreciază
Un poem frumos, pe fond, un poem cald – te caracterizează astfel de poeme.
Îmi permit, totuşi, o sugestie referitoare la formă – cu accent pe punctuație. Aceasta, din punctul meu de vedere, este indispensabilă în poemele cu rimă. Poate lipsi în poemele cu vers alb, deşi nu există o regulă – depinde şi de felul în care construieşte autorul.
Dar poezia cu rimă pretinde punctuația 100%, zic eu, însă am observat că ai omis asta la capăt de vers, unde se impunea, la capăt de strofă, unde se impunea.
Sincer, nu înțeleg motivul (poate că de-a determinat ceva să aplici o astfel de soluție), prezența punctuației doar 50% dăunează poemului. E doar părerea mea, scuze pentru intervenție. 😊 Spor pe mai departe!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îţi mulţumesc mult pentru apreciere şi, mai ales, pentru sfat!
Nu m-a determinat nimic să recurg la asta în afară de teama de a nu o gafa cu un semn nepotrivit 😳
Te referi la virgule şi puncte, nu?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fireşte, parcă nu are „rochia” tiv… 😊 Iar această teamă de a nu gafa ar trebui să dispară, tu ai exercițiul scrisului, al aplicării regulilor gramaticale, al punctuației – spre deosebire de mulți care o aruncă precum ghiulele, pe unde pică… Şi se supără dacă încerci să le oferi un mic sfat, constructiv… Zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Să fim înţeleşi de acum: eu nu mă voi supăra niciodată când voi primi o atenţionare sau un sfat. Ar fi culmea. Îţi mulţumesc încă o dată!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tare mult mi-a placut!
Aceste versuri mi-au dat emotii, amintiri si o gand catre ceva caldut!
O saptamana cu bucurii draga mea!
ApreciazăApreciază
Să-ţi fie mereu gândul cald aproape!
Mulţumesc, Ileana!
Săptămână frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bucurii să primești de la această toamnă!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Oana! Şi toamna ta să fie darnică din acest punct de vedere! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunat! Așa e, nu trebuie să ne luăm tăcerile cu noi.
ApreciazăApreciază
Uneori vin singure. Nu ştiu cum fac dar mereu găsesc drumul.
Mulţumesc mult, Ana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumoase versuri. Tânjeşti după anotimpuri mai calde, simt. Îmi place toamna cu tot coloritul ei, dar mi-e dor de o bucăţică de primăvară. O seară superbă îţi doresc.
ApreciazăApreciază
Da, mi-e dor de primăvară, recunosc. E anotimpul reîntregirii mele.
Îţi mulţumesc mult, draga mea!
Să ai o zi minunată!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ruinele verilor trecute prin noi, scâncesc a dor! M-am visat verde, colindând poteci! Fără reproș ci cu plăcere!
ApreciazăApreciază
M-a bucurat mult faptul că ai colindat verde pe potecuţele mele!
Îţi mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Ne îmbrăcăm gros în special sufletele, învelindu-le cu straturi de versuri.
ApreciazăApreciază
Sper să le fie bine învelite aşa.
Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te „încălzești” din ce în ce, chiar si fără să ai vara ascunsă în bagaje. Versurile tale capătă din ce în ce mai multă fluență si frumusețe, de parcă ai merge pe o spirală ascendentă. Mă bucură asta!
ApreciazăApreciază
Şi pe mine mă bucură mult ce-mi spui şi îţi mulţumesc tare mult, Mugur!
ApreciazăApreciază
Mi-au placut foarte mult versurile !
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult de tot!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte reusite versuri!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult! Mă bucur că îţi plac!
ApreciazăApreciază
superb…
da… niciodata nu0i timp de reprosuri… doar de amintiri impreuna…
trece timpul… si iarna bate l a usa… astazi a fost chiar frig… dar… este inca toamna… minunata toamna… sa ne bucuram de ea… fara planuri… fara bileite… doar cu inimile frumos impodobite de amintirile verii…
superb ia scris… absolut minunat…
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult!
Ai dreptate, e timpul prea scurt ca să-l risipim pe reproşuri, mai bine-l trăim cu suflet plin.
Să ai o zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
„Nu-ţi lua tăcerea, las-o acasă,
că-i grea”
M-ai atins la coarda aia sensibila. Asa e, tacerea e grea caci duce cu ea, tot ceea ce sufletul nu poate pune in cuvinte. Potecuta, versurile tale au parfum, forta si ne ating asa de frumos… Imi plac tare mult.
ApreciazăApreciază
Dacă vă ating aşa cum m-au atins pe mine cuvintele tale… înseamnă enorm pentru mine!
Îţi mulţumesc mult de tot, draga mea!
Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciază
Te imbratisez si eu. :*
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Versuri nostalgice și profunde în care ne regăsim… Îmi plac poeziile tale, Potecuțo.
ApreciazăApreciază
Sunt onorată, copleşită şi tare bucuroasă că e aşa! Mulţumesc mult, mult, mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru poemul superb! Alintă-ne cât mai des cu asemenea lucrări!
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc mult! Mi-aţi înseninat dimineaţa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să-ți curgă seninul în vers deosebit!
ApreciazăApreciază
Vă îmbrăţişez!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: E timpul să mergem… | Ultima singuratate
Ce-mi place cum sună ”nu-i loc de reproșuri” !
… poemul asta e ca o dulce dojană 😉
ApreciazăApreciază
Tare, tare mult mă bucur că îți place! E cum spui. Pe undeva, da. 🙂
Mulțumesc mult!
ApreciazăApreciază
Superbe versuri! As citi la nesfarsit toate poeziile tale, draga potecuta!🤗😘
ApreciazăApreciază
Mă bucur mult, mult să ştiu asta, Roxana dragă! Îţi mulţumesc din suflet!
ApreciazăApreciat de 1 persoană