Cataclism style

Ceea ce veţi citi mai jos poate fi uşor considerat a fi o filă din jurnalul unei fete ce s-a visat cu plete-n vânt. Sau, mai pe scurt, când o păţăşti, o păţăşti. Când am fost mică, mă rog, trebuie să fiu sinceră şi să spun mai mică pentru că mare nu-s nici acum, am avut bucle galbene. Cum sunt puişorii de raţă. Sau de găină? Uatevăr! În primii ani de viaţă am fost blondă. Atât de blondă încât ieşi, copile cu părul bălai afară şi râde la soare, era motto-ul copilăriei mele. Mi-a trecut între timp şi blondul s-a transformat într-un şaten care trecea neobservat. Dar buclele au rămas, semn că gena bate orice fixativ şi coafura rezistă ani întregi fără intervenţia stiliştilor.
Degeaba auzeam eu onomatopee însoţite de complimente care le-ar face invidioase pe toate topmodele lumii cum ar fi aş da orice să am părul tău, ce mişto de tine că nu ai treabă cu aranjatul, ioi, ce faine îs suviţele tale creţe etc., eu o ţineam una şi bună cam de două ori pe lună că eu vreau păr drept, lins şi fără pic de creţ.

Mă apuca aşa, din senin, de parcă cineva apăsa butonul ăla care mă făcea să mă transform, să mă încarnez într-un arici şi să mă zbârlesc la mine în oglindă că nu-s cum trăbă, că cineva mi-a invadat intimitatea şi mă boicotează cu bucle când eu vreau plete perfect drepte şi perfect lipite de cap.
Am făcut cercetări în domeniu şi se pare că e specific fetelor cu păr creţ şi invers.
Sigur că au fost zile-n care plesneam de încântare că e aşa şi nu drept, mai ales când mă prindea câte o ploicică sau în câte o dimineaţă când, cu o singură mână, reuşeam să-l aranjez fără fixativ, placă, spumă şi nervi, mai ales nervi, şi ieşeam val-vârtej din casă deşi părea că am stat ore să încreţesc fiecare suviţă. Sigur că aveam şi momente de luciditate în care admiteam că-s norocoasă, că n-am nevoie de perii, placă şi alte accesorii, dar astea treceau când mergeam la tuns.
Pentru că ce poate fi mai nasol după ce ieşi de la tuns decât să te întrebe cineva „ţi-ai făcut ceva la păr? mi se pare că-i mai scurt dar cum al tău e creţ, cred că mi se pare”. Băi, e nasol, vă jur. Concret, abia se observa diferenţa. La fiecare tuns. Cât să suporte sufleţelul meu?

Şi atunci te apucă cheful de schimbări drastice. Şi ce poate fi mai drastic la păr creţ, în afară de o culoare zbuciumată pe care o excluzi, decât să-l faci drept? Să-l domesticeşti, adică. Să-l faci animal de companie.
Şi mă prezint la coafor. Tuns, vă rog. Mda, mai scurt. Şi întins. Da, cu peria. Bine, bob să fie. Tâgâdâm. Şi se comite tunsul, se comite şi întinsul şi se comite îndrăgosteala. Eu de mine. Narcisistă nu-s dar n-am putut să-mi rezist, zău.
Am plutit până acasă, printre şuviţele mele drepte adia un vânticel călduţ şi eu eram o sole mio, o sooole, ooo soole miooo. Deşi nu petrec multe ore-n oglindă de obicei, acasă n-am ratat nicio ocazie. Mergeam la bucătărie după cana de cafea, pac-3 minute-n oglindă. Mă întorceam în balcon la pipă, pac-alte 2 minute în oglindă. Mai aveam puţin şi-mi propuneam o întâlnire sub clar de lună.
Dacă tot butonam telefonul, am verificat şi prognoza meteo pentru a doua zi pentru că ştiu foarte bine că, de nervi că l-am camuflat, ondulatul meu presimte umiditatea atmosferică mai repede decât Moise Guran cutremurele, şi tare m-am bucurat că se anunţa vreme bună, fără strop de ploaie. Semn bun, dreptul meu va rezista, îmi spun.

Seara, conştientă fiind că freza asta e pentru manechine şi nu suportă mişcări bruşte, ajung la concluzia că singura şansă e să dorm în fund. Şi mi-am dat toată silinţa să fac asta. Dar cumva, în timpul nopţii, spiritul lui Newton mi-a făcut ceva, a ridicat perna spre mine sau pur şi simplu a magnetizat ceva-n podea că m-am trezit deşirată-n pat şi cu freza nicăieri.
No, eram obişnuită să-mi culeg buclele de peste tot că aşa-s ele, năzdrăvane. Acum nu erau nicăieri. Mă duc la baie şi… tot părul meu era ridicat în vârful capului. Tot. Aveam practic un coif. Panică, panică! Încerc să-l mângâi cu mâna. Nu merge. Încerc să trag de el în jos. Ca un elastic, revine violent la unica direcţie – în sus. Tot ce mi-a trecut prin cap a fost să-mi umezesc mâinile, cum fac de obicei când e lăsat natural, şi să-mi trec uşor degetele prin el.
Dintr-o dată, s-a lăsat în jos şi mi-am dat seama automat că freza mea era parte integrantă dintr-un tred nou, cu nume care provine din latinescul curcos plouatus style. Şi m-am felicitat că n-am căzut în plasa îndrăgostelii şi nu m-am scos la întâlnire.

End of story.

Vă rog ceva. Dacă aveţi timp şi chef, aruncaţi o privire-n spam şi dacă nu cer prea mult, mă scoateţi de acolo? Că iar sunt aruncată acolo şi nu ştiu de ce. Oare din cauta frezei? Nu m-o fi recunoscut wepeul.

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

71 de răspunsuri la Cataclism style

  1. Ella zice:

    „ondulatul meu presimte umiditatea atmosferică mai repede decât Moise Guran cutremurele” …. hahahahaha ….. esti grozava! 🙂
    Uite vezi, eu „cand eram mica” ma chinuiam sa-mi încretesc parul, asa ca „bigudiurile” erau angoasa vietii mele, pana am zis „stop”! Nu de alta dar, zau daca puteam sa dorm noaptea si coafura mea carliontata dura numai cateva ore! Ufff, ce ti-e si cu fetele astea… cine are parul drept îl vrea carliontat si … invers! 🙂

    p.s. pana una alta cred ca trebuie sa ma scoti tu efectiv din spam … 🙂

    Apreciază

  2. Iosif zice:

    Eu cred ca nu te-ai identificat cu tine însuti, iar wp-ul nu te mai recunoaste ! 🙂

    Apreciază

  3. adndefemeie zice:

    Mvai ce bine am ras la imaginea pe care o aveam eu in minte…. cu tine, desi nu te cunosc, cu o creasta mare-n cap….. si cu cate o suvita pe ici-colo un plic bleaga…… :))))))))
    Multumesc pentru aceasta portie de zambete. A se intelege ca nu rad de tine, ci cu tine!
    Sper ca ai ras si tu la final! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  4. firdeiarbainbataiavantului zice:

    M-ai făcut să râd. Ai un stil tare haios. Partea nasoală e că şi părul meu (fie-i făraşul uşor) era ondulat. Prin anii 70 îl aveam până pe umeri, inclusiv la facultate. Un singur profesor, un idiot de economie politică (ce să-i ceri?), m-a pus să mă tund. L-am scurtat un pic şi l-am dat după urechi la orele lui, ca să scap de „comunist”. Şi eu ca şi tine tare l-aş fi vrut drept (părul, nu pe profesor, că n-aveam treabă), dar el… nimic. Se ondula cum dorea muşchiul lui. După 1980 s-a săturat de mine şi a emigrat spre sud (adică pe oriunde pe jos), lăsându-mă singur şi neconsolat.

    Apreciat de 2 persoane

  5. Potecuță, dragă Potecuță!Îți mulțumesc pentru aceste rânduri! M-am distrat cum nu prea des am ocazia citind amintiri din copilărie! Și ca de obicei…vine și replica….Stai numai oleacă!

    +

    Apreciază

  6. illusion zice:

    Pfoai, zici că ai descris o bucățică din viața mea! I feel you, sister! 🤗

    Apreciază

  7. Suflet zice:

    Mã bucur cã am aflat despre tine cã ai pãrul cret, nu mi te imaginam asa. 🙂 Ce sã-i faci, pãrul cret are personalitate ( sau niste punti de sulf în structurã, asa ne-a zis o profã de chimie)! :))) Foarte amuzant textul tãu!

    Apreciază

  8. succesulpe zice:

    Niciodata nu suntem multumiti cu ce avem 🙂

    Apreciază

  9. Ana G. zice:

    Ce „m-am râs”!?! Înțeleg că-i nouă freza, de nu te recunoaşte wp-ul? Dar tu eşti frumoasă oricum, chiar şi cu freza răsculată.

    Apreciază

    • Imediat se va remedia problema că e pe cale să fie spălat şi va dispărea orice urmă de drept, sper să-şi revină şi wp. 😀
      Mulţumesc mult, draga mea! O zi minunată îţi doresc!

      Apreciază

  10. Mulțumesc pentru doza de bucurie și mult haz, zgomotos de data aceasta, pe care am primit-o cu tot dragul din scrisul tău minunat! Să ne mai încânți, că știi s-o faci perfect!

    Apreciază

  11. Fetelor, pe o parte va invidiez, macar al vostru e cumva 😆 . Eu sunt intre parul cret si cel drept, am asa numitul par ondulat care nu poate fi indreptat (daca incerc, la primul strat de aer umed, devin un arici 😆 ) iar cret…buclele sunt ok dar volumul scade drastic dupa jumatate de ora de la stilizat :-(…Asa ca, what to do, what to do? Haideti doar sa-l iubim. Important e ca il avem asa „nesuferit” cum e el! Seara faina!

    Apreciat de 1 persoană

  12. Ana zice:

    Asta cu cretu e si povestea vietii mele, desi eu nu mi-s creata ca tine. Insa parca m-am vizualizat pe mine dupa o freza cu stil, in dimineata urmatoare. By the way, daca te ajuta cu ceva, desi cred ca sti asta, exista produse de styling, gen spuma, conditioner si asa mai departe, special pentru a intinde parul cret. Tine o vreme si daca nu ploua e chiar un succes.
    Vrea si subsemnata sa te vaza… 😚😚😚

    Apreciază

    • Pe vremuri, mergeam la salon o dată pe săptămână şi făcea tipa aia o magie, punea un fel de gel care nu era chiar gel şi ţinea o săptămână întins dacă nu era umiditate afară. Vara era o splendoare. La tipa aia nu mai merg că… că unii oameni nu-s oameni şi mie de roboţi mi-e frică.
      De atunci nu am mai găsit pe cineva să-l facă să stea aşa. Acasă, degeaba am produse dacă nu-l pot întinde. Că nu mă pricep.
      Uf… subsemnata nu mai are ce să vază că tocmai stau cu o mască-n păr, cu vitamine, uleiuri, făină de muştar şi alte paradoxuri din astea şi după spălare va fi perfect creţ. Dar facem şi aşa numai că nu azi 😉
      O zi cât mai frumoasă să ai! Te pup, draga mea!

      Apreciază

  13. Maria zice:

    Nu pot decât să….😂😂😂😂

    Apreciază

  14. clipederaidiniadulmeu zice:

    Şi eu m-am amuzat, dar cu un amuzament amar. Şi eu am onduleuri în păr şi pentru că sunt mică de statură,îţi inchipui cum arăt, când se ridică vâlvoi şi am un cap cât o casă. Îl întind cu placa,îl lipesc de cap, când îmi reuşeşte, dar de mă prind trei stropi de ploaie, arăt ca Tina Turner. Îţi promit că de mă va mai apuca plânsul de nervi, voi plânge şi pentru tine,din solidaritate, dacă tot am intrat în Clubul creţelor.

    Apreciază

    • N-am placă şi nici nu vreau pentru că am două mâini stângi când e vorba de mânuit chestia aia şi risc să-mi provoc semne aşa că mai bine stau în loc.
      Aşa! Şi eu mă voi gândi la tine. Când vor cădea câţiva stropi mă voi întreba dacă ai părul întins şi dacă eşti pe-afară. Dar zic să nu fie cu plâns 😉

      Apreciat de 1 persoană

  15. tink3rbe11 zice:

    Frumoasă zi de toamnă dar acu’ e și mai făină că am trecut pe la tine și mi-am luat porția de veselie.
    A mea mândră mică este blondă cu șuvițe diferite și păr întins… un coșmar am cu impletitul că să-l incretesc.

    Apreciat de 1 persoană

  16. Multe necazuri aduce părul fetelor, dar am văzut că nici băieții nu se lasă cu mult mai prejos, mai ales în ultima vreme. Doar că la ei există și moda rasului în cap, pe care o adoptă din ce în ce mai mulți. Hopa, că am uitat de Sinead O’Connor! 🙂

    Apreciază

  17. doar nicole zice:

    Un fel de… good bad hair day, nu? Sau invers. 🙂 Oricum ar fi, este mai ales comic și dulce, cum despici tu firu’ n patru… paragrafe atât de nostime.

    Apreciază

  18. lucillette zice:

    Auzisem eu că dragostea nu ţine mai mult de 3 ani dar că doar 5 minune adunate din 3 plus 2, astea la vedere, declarate, chiar nu-mi închipuiam. Mă consolează gândul că or mai fi fost şi altele, din cele cu atingeri şi alte cele de nu se spun chiar la orice oră. Dar tot sunt revoltată. Pe Newton! Că dacă nu se băga el trăiaţi şi clarul ăla de lună. Aşa, ţi-a rămas plutirea şi o sooole miooo. Să ţii de ele, nu-i puţin lucru.

    Apreciază

    • No, vezi? Eu ce mai pot spune acum? Bine, mi-s dragă câteodată dar chiar să fac pasiune pentru mine nu s-antâmplat. Aşa că poate-i mai bine că s-a băgat Newton. Cine ştie cum aş fi suportat povestea asta 😀
      Zi faină să ai!

      Apreciat de 1 persoană

  19. -X- zice:

    Comentariile cititorilor tai sunt pe masura textului … le-am citit pe toate cu placere 🙂

    Apreciază

  20. Alissu zice:

    Deci nu pot să cred cât m-am regăsit! 90% claaarrr!
    Și eu am părul creț, natural. Bucle frumoase, iar cand e lung îl plac și mai mult.
    Daaar la fel ca tine, aveam o problema( si trebuie sa recunosc ca inca o mai am destul de des) cu faptul ca e cret si nu e drept. Si il indrept de … muuulti ani. Cu toate astea mai am momente rare raisime cand il las cum l-a facut mama natura, dar asta doooar cand nu ploua, nu e umiditate, cel mai des vara :))
    Prima data cand m-am tuns a fost bob, meeega bob. Mi-a placut prima ora pana am ajuns acasa, apoi m-am pus pe plans.
    “ Mama, de ce m-ai lasat sa la tund??? Trebuia sa ma certi, sa ma ti in casa!” Mda.
    Asa fac si acum, dupa ce ma tund dau vina pe cineva, oricine cum ca “ De ce nu mi-ai zis sa nu ma tund? “
    Weird me.

    Apreciază

  21. 9 zice:

    Parcă ai fi fiică-mea! Şi ea e creaţă şi copil fiind era blondă. Fiul meu îi spunea cap de păpădie. 🙂 Şi ea îşi dorea păr drept ca al meu iar eu îi spuneam mereu că e norocoasă cu un păr atât de frumos. 🙂 🙂 Acum s-a cam lămurit că e bine să ai părul cârlionţat.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s