Am câştigat la SB!

Da, ştiu că abia a-nceput dar csf, unii au noroc şi iau premii fără să facă nimic şi câştigă probe care nu există. Para-ram! A ram-zam-zam!
Nici nu ştiu cu ce să încep ca să înţelegeţi voi ce nu înţeleg eu. Am scris anul trecut despre cât de lady sunt în relaţia cu geanta mea care e mai mult paporniţă decât geantă. Nu mai pun link, e destul cât m-am făcut de râs şi oricum, s-au schimbat nişte treburi de atunci. În sensul că nu mai am în gentuţa de fiinţă plăpândă beţişoare de cafea, bomboane cu lapte, mandarine şi coldrex. M-a durut sufletul când am renunţat la ele dar asta e, în viaţă mai şi renunţi. De fapt, am renunţat la geantă cu totul dar unele obiecte au fost transferate cu succes pentru că niciodată nu se ştie când e nevoie. Nu mai fac lista lor, am făcut-o atunci şi prea multe liste dăunează coloanei celei care trebuie să le care zilnic. Dus-întors.

Ca să nu se simtă singure, le-am făcut rost de o companie selectă sub forma unei cutii de pastiluţe de gumă de mestecat. Din aia care de obicei se pune în suportul ăla din maşină. Dar eu n-am suport din ăla. Şi n-am suport pentru că n-am maşină. Ce poate fi mai logic decât atât? Ah, poate fi. Logica mea-mi spune că dacă n-am suport pentru că n-am maşină, cutiuţa aia trebuie să stea în buzunărelul din geantă, primul pe stânga dacă îl cauţi cu mâna dreaptă.
Ei bine, cutia aia e goală. A fost plină dar timpul e necruţător până şi cu nişte banale gume de mestecat. Şi nu m-am îndurat să o arunc. Cutia aia a fost cu mine-n concediu, mi-a fost alături în prima zi de muncă de după concediu, a fost lângă mine când a venit toamna. M-am ataşat de ea, o simt parte din mine, aş simţi că arunc un prieten drag deci nu pot merge cu ea la pubela galbenă care înghite fără milă orice e din plastic.

Şi m-am gândit că dacă nu o arunc, măcar să nu stea goală şi să cumpăr vreo două pachete de gumă, să le golesc în ea, să o car cu motiv. Dar eu nu prea mestec gumă că şi aia s-a golit datorită oamenilor cu suflet cu care m-am tot intersectat de atunci şi care au acceptat să mă scape de povară.
Daaar. Azi noapte s-a umplut! Ştiţi filmul, serialul, telenovela sau ce-o fi cu caramelele? Am văzut reclama dar nu mai ştiu cum se numeşte. Milioane de caramele, sute de caramele? Oricum, foarte multe caramele. Aşa a fost la mine.
Am câştigat, la un fel de gală, un bol din ăla în care oamenii normali ţin de obicei un peşte, plin cu pastile de gumă. Erau verzi. Pastilele. Şi nu cârcotiţi, era gumă! Am zis! Nu ştiu exact ce-am scris dar câştigul ăla era la SB şi habar n-am cum am ajuns eu acolo că nu am participat, nu particip şi nici n-am de gând. Dar dacă-am câştigat fără să am de gând să mă înscriu, vă daţi seama cum ar fi să şi particip? 😀
Ce-am făcut cu ditai bolu’, vă întrebaţi? M-am gândit instant, că-s creativă şi-n vis, că nu încape bolul în cutie şi m-am dus printre oameni şi am împărţit gumele până au rămas mai puţine. Am umplut cutia şi ce-a rămas a fost pus într-o pungă. Urma să pun şi punga-n geantă dar m-am trezit.

Ce vreau eu să zic?
1. Îi rog pe cei care participă la concursul ăsta să mă ierte dar dacă cumva va fi o probă sponsorizată de domnii cu guma, să nu se mai chinuie, proba e deja câştigată fără să fie blat.
2. Aveţi habar dacă e legal să intre cineva aşa în visul omului? Adică, dacă eu n-am treabă cu ei, ei de ce au treabă cu mine?
3. Nu găsesc pe nicăieri hopa-mitică, din ăla cum aveam în copilărie. În afară de site-urile care vând chestii de colecţie şi cer pe o bucată contravaloarea unui rinichi, ştiţi pe unde aş găsi? Da, mie-mi trebuie, pentru mine. Accept şi cadouri dar prima dată îl plătesc. 😉
4. Cine mai vrea gumă?

Foto

Publicitate