Pe cine-ai vrea aproape să-ţi învelească visul
prea brusc şi prea devreme pierdut între păcate
când vântul sau neantul i-or înteţi suspinul
cin’ să-i aline dorul, să-l legene pe pleoape?
Şopteşte-mi, ştii prea bine că n-am să dau de veste
nici lumii şi nici toamnei n-am să le spun nimic
şi-n fond, ce-ar face lumea dacă-ar afla secretul
că undeva, în noapte, un gând e chinuit?
Poartă cu ea iluzii deşarte sau albastre,
se iroseşte-n zile mirându-se că trec
şi prea puţin îi pasă de-i singură şi-amară
secunda celor care-n tăceri se risipesc
Pe cine-ai vrea acolo, să-ţi deseneze-n suflet
tărâmuri de poveste şi-amestecând culori,
să-ţi soarbă de pe buze nuanţe ne-nţelese
de bună dimineaţa, lăsat pe prag în zori?
Bună întrebare… Şi frumoase versuri.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oare se poate spune ceva în fața unor astfel de versuri?
Foarte frumoase!
ApreciazăApreciază
Nu ştiu 😳
Îți mulțumesc frumos, Mugur!
ApreciazăApreciază
Uf, Potecuţă… mă faci să-mi pun niște întrebări serioase…
ApreciazăApreciază
Eu? Lasă, e târziu acum pentru întrebări. Lăsăm pe mâine, bine? 😉
ApreciazăApreciază
Dacă tu zici…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu vreau să insist. Altfel, n-aş fi zis.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ok 🙂
ApreciazăApreciază
Să ai o noapte liniştită! Poate vor apărea şi răspunsurile-n vise. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 La fel
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am cuvinte… 🙂 astă intrebare ma macină de ceva vreme…
ApreciazăApreciază
No, eu la tine, tu la mine. Zic şi aici La mulți ani!
Mulțumesc! That’s the question? 🙂
ApreciazăApreciază
:))) chiar că. Hai ca suntem amuzante 😀 mersi! Intrebarea ca intrebarea, dar cu raspunsul cini vini?
ApreciazăApreciază
Io atât am de zis: nu te baza pe mine
că nu pot răspunde în locul tău 😀 😀
ApreciazăApreciază
Pfff, asta nu-i întrebare, e o minunată destăinuie!
O copiez, o pun într-un album cu frunze-ntomnate(și ce dacă nu există expresia,am inventat-o), și îl voi deschide anul viitor, la dată precisă 😊☺!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să dai aromă de frunze-ntomnate (foarte bună invenția ta) gândurilor mele e aproape un vis împlinit.
Îți mulțumesc mult, mult!
Să îmi spui la acea dată precisă cum şi dacă s-au păstrat.
Mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ne întâlnim pe marginea potecii, și povestiiiim!
Sigur!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Abia aştept!
ApreciazăApreciază
😊
ApreciazăApreciază
Ce gingășie-n vers…
ApreciazăApreciază
Oana…
Nu te mai găsesc. 😦
Mulțumesc mult de tot!
ApreciazăApreciază
Nu mai sunt. Șters. O vreme merg așa, fără cuvintele-mi durute. Vin doar să vă citesc. Las inima să îndrepte ea pașii mei strâmb încuvântați.
Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să-ți fie inima liniştită!
Şi te rog, dacă vei vrea, când vei reveni cu aşterneri de cuvânt, să laşi un semn ca şi până acum.
Îți mulţumesc! Te pup şi eu!
ApreciazăApreciază
Merci, Potecuț. Sigur, când revin la scris, dau semn.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pacat ca ai disparut, dar daca tu crezi ca e mai bine asa… Oricum, si eu te astept cu drag sa revii! 😘😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Semnul…
ApreciazăApreciază
Mulțumesc din inimă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Zorile şi pragul, Potecuţă !
ApreciazăApreciază
Ele să fie! 😉
Mulțumesc frumos!
Noapte liniştită!
ApreciazăApreciază
Ma simt ca prinsa pe o placa de Darts…😁
ApreciazăApreciază
Te scap eu, pi cuvânt! 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se spune că răsunsul se află în întrebare. Ei, până găsesc răspunsul, tot citesc poezia, că-s tare faine versurile. Când aflu, revin. Noapte bună!
ApreciazăApreciază
Sper să nu îndepărteze ele, versurile, răspunsul..
Îți mulțumesc tare mult!
Noapte bună să ai!
ApreciazăApreciază
E-atâta gingăşie în versul tău, copilă!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc tare mult, Ana! Mă bucur că ai revenit la mine!
ApreciazăApreciază
Eu sunt la tine mereu, nu doar am revenit. Comentez rar, dar citesc tot-tot!
ApreciazăApreciază
E o încântare să te ştiu aici. Mulţumesc mult!
ApreciazăApreciază
Cine-ar putea sa-ti fie astazi mai aproape,
Când framântarile-ti cuprind faptura efemera ?
Cine-ar putea sa-ti mângâie cu-a Sale soapte,
Incertitudinea si starea,claustrofoba si rebela ?
Doar El,Cuvântul întrupat în asta lume,
Pein Fiul omului,venit sa ne elibereze.
Doar El ne poarta de milenii-n rugaciune,
Si-asteapta sa-I deschidem,cu noi El sa cineze…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
*Prin
ApreciazăApreciază
Prin. Eu aşa am citit, după aia am observat. 😀
ApreciazăApreciază
Iosif, nu trebuie de fiecare dată să răspunzi în vers. Nu e provocare.
E pământean tare gândul din ale mele. M-aş fi bucurat să fi rămas aşa.
ApreciazăApreciază
Mea culpa !
ApreciazăApreciază
Nu e problemă. Eu doar spuneam că nu e obligatoriu. Şi că gândul meu a fost altul. Dar fiecare traduce cum simte.
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
Eu cu siguranță vreau aproape pe cine am deja😊
Cum reușești să înșiri cuvinte atât de profunde mereu?
ApreciazăApreciază
Frumos spus!
Îți mulțumesc mult! Scriu aşa cum vin ideile, gândurile, emoțiile… nu le mestec prea mult 😳
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos :)!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult!
Zi frumoasă îți doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, la fel! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O minune de scrieri,iti umplu ziua de fericire!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur că ți-a plăcut!
Îți mulțumesc tare mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei bine, Potecuța, in curand voi fi pe minus cu cele mai potrivite cuvinte de apreciere, de la un poem la altul, ma gasesc muta si mai muta… Nu stiu cum altfel, poate cu o reverența. Nu se vede, dar sper sa o simti macar.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acum am păţit la fel în faţa acestui comentariu. Primeşti o îmbrăşiţare în locul unui mulţumesc? Că n-aş găsi nici eu destule cuvinte de mulţumire.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Primesc cu drag. Nici nu trebuie sa dai. Ne dai cu versuri… Imbratisez
ApreciazăApreciază
Eşti o scumpă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un secret poetic, şoptire, poate chiar retorică, însă frumos conturată. Am citit cu plăcere. ☺
ApreciazăApreciază
E un mare compliment când vine din partea cuiva care are condei magic. Mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc la rându-mi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce aș putea să-mi doresc decât câte un astfel de poem, de fiecare dată când sufletul îmi vrea o mângâiere?
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc, Petru!
Aici va rămâne întrebarea asta. Când vei avea nevoie, te vei putea întoarce la ea.
O zi frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Draga mea, ce versuri… și ce întrebare… Ești o minune!
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc din suflet!
Tare mă bucur că ţi-a plăcut!
O zi bună, cu drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu mi-am pus încă o întrebare atât de radicală care este îndulcită de muzicalitatea versurilor. Cred că răspunsul se află în suflet, îl port mereu cu mine, iar întrebarea se transformă în certitudine. Frumos tare le mai spui, Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciază
Asta e tot ce contează: să porţi răspunsul în suflet. Cât timp e acolo, nici nu trebuie rostit. 😉
Îţi mulţumesc mult! Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos….”Pe cine-ai vrea acolo, să-ţi deseneze-n suflet” ? Buna intrebare ! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult! Mă bucur că îţi place întrebarea!
O zi frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunat, da!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Roxana!
ApreciazăApreciază
❤ ❤
ApreciazăApreciază
Seară frumoasă, Suflete!
ApreciazăApreciază
Si tie, Potecutã!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Versuri, suflet presărat peste, dulce întrebare şi răscolitoare deopotrivă… magică simțire poetică!
ApreciazăApreciază
Oof, ce cuvinte frumoase! Chiar nu mă gândeam că va plăcea atât de mult.
Îți mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este una dintre cele mai frumoase poezii pe care le-am citit vreodata…din inima, felicitari!
ApreciazăApreciază
Deea, îţi mulţumesc din inimă! Mă onorează ce-mi spui. Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Foarte frumoase versuri, dragă Potecuță. Se simte din plin parfumul toamnei în versurile tale.
Primul lucru care mi-a sărit în ochi (!) a fost fotografia de la început. Mi-am amintit că în copilărie, văzând nu știu ce film la tv, am vrut să încerc și eu să scriu cu pana și cu călimara, ca pe vremuri. Cum gâscă nu aveam, am luat o pană de…curcan! Bietul curcan, ce l-am mai alergat! M-am mânjit pe degete, am stropit hârtia, scrisul nu mi-a ieșit frumos, dar am fost bucuros că am încercat o experiență inedită! 🙂
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult, Alex!
Mă bucur că ţi-a plăcut şi mă bucur că ţi-am trezit o astfel de amintire şi că ai împărtăşit-o aici!
Aşa e, a rămas experienţa chiar dacă scrisul nu a ieşit cum ai sperat…
O zi frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană