Pe cine-ai vrea aproape?

Pe cine-ai vrea aproape să-ţi învelească visul
prea brusc şi prea devreme pierdut între păcate
când vântul sau neantul i-or înteţi suspinul
cin’ să-i aline dorul, să-l legene pe pleoape?

Şopteşte-mi, ştii prea bine că n-am să dau de veste
nici lumii şi nici toamnei n-am să le spun nimic
şi-n fond, ce-ar face lumea dacă-ar afla secretul
că undeva, în noapte, un gând e chinuit?

Poartă cu ea iluzii deşarte sau albastre,
se iroseşte-n zile mirându-se că trec
şi prea puţin îi pasă de-i singură şi-amară
secunda celor care-n tăceri se risipesc

Pe cine-ai vrea acolo, să-ţi deseneze-n suflet
tărâmuri de poveste şi-amestecând culori,
să-ţi soarbă de pe buze nuanţe ne-nţelese
de bună dimineaţa, lăsat pe prag în zori?

foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

77 de răspunsuri la Pe cine-ai vrea aproape?

  1. firdeiarbainbataiavantului zice:

    Bună întrebare… Şi frumoase versuri.

    Apreciază

  2. Mugur zice:

    Oare se poate spune ceva în fața unor astfel de versuri?
    Foarte frumoase!

    Apreciază

  3. illusion zice:

    Uf, Potecuţă… mă faci să-mi pun niște întrebări serioase…

    Apreciază

  4. Nu am cuvinte… 🙂 astă intrebare ma macină de ceva vreme…

    Apreciază

  5. Maria zice:

    Pfff, asta nu-i întrebare, e o minunată destăinuie!
    O copiez, o pun într-un album cu frunze-ntomnate(și ce dacă nu există expresia,am inventat-o), și îl voi deschide anul viitor, la dată precisă 😊☺!!!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Oana zice:

    Ce gingășie-n vers…

    Apreciază

  7. doar verde zice:

    Zorile şi pragul, Potecuţă !

    Apreciază

  8. Ana zice:

    Ma simt ca prinsa pe o placa de Darts…😁

    Apreciază

  9. clipederaidiniadulmeu zice:

    Se spune că răsunsul se află în întrebare. Ei, până găsesc răspunsul, tot citesc poezia, că-s tare faine versurile. Când aflu, revin. Noapte bună!

    Apreciază

  10. Ana G. zice:

    E-atâta gingăşie în versul tău, copilă!

    Apreciază

  11. Iosif zice:

    Cine-ar putea sa-ti fie astazi mai aproape,
    Când framântarile-ti cuprind faptura efemera ?
    Cine-ar putea sa-ti mângâie cu-a Sale soapte,
    Incertitudinea si starea,claustrofoba si rebela ?

    Doar El,Cuvântul întrupat în asta lume,
    Pein Fiul omului,venit sa ne elibereze.
    Doar El ne poarta de milenii-n rugaciune,
    Si-asteapta sa-I deschidem,cu noi El sa cineze…

    Apreciat de 1 persoană

  12. Alissu zice:

    Eu cu siguranță vreau aproape pe cine am deja😊

    Cum reușești să înșiri cuvinte atât de profunde mereu?

    Apreciază

  13. Foarte frumos :)!

    Apreciază

  14. szqwer zice:

    O minune de scrieri,iti umplu ziua de fericire!

    Apreciat de 1 persoană

  15. Monik zice:

    Ei bine, Potecuța, in curand voi fi pe minus cu cele mai potrivite cuvinte de apreciere, de la un poem la altul, ma gasesc muta si mai muta… Nu stiu cum altfel, poate cu o reverența. Nu se vede, dar sper sa o simti macar.

    Apreciat de 1 persoană

  16. Un secret poetic, şoptire, poate chiar retorică, însă frumos conturată. Am citit cu plăcere. ☺

    Apreciază

  17. Ce aș putea să-mi doresc decât câte un astfel de poem, de fiecare dată când sufletul îmi vrea o mângâiere?

    Apreciază

  18. Zina zice:

    Draga mea, ce versuri… și ce întrebare… Ești o minune!

    Apreciază

  19. Nu mi-am pus încă o întrebare atât de radicală care este îndulcită de muzicalitatea versurilor. Cred că răspunsul se află în suflet, îl port mereu cu mine, iar întrebarea se transformă în certitudine. Frumos tare le mai spui, Potecuță! 🙂

    Apreciază

  20. mcooper801 zice:

    Foarte frumos….”Pe cine-ai vrea acolo, să-ţi deseneze-n suflet” ? Buna intrebare ! 🙂

    Apreciază

  21. Claudiu-Liviu Onișoară zice:

    Versuri, suflet presărat peste, dulce întrebare şi răscolitoare deopotrivă… magică simțire poetică!

    Apreciază

  22. deea zice:

    Este una dintre cele mai frumoase poezii pe care le-am citit vreodata…din inima, felicitari!

    Apreciază

  23. Alex zice:

    Foarte frumoase versuri, dragă Potecuță. Se simte din plin parfumul toamnei în versurile tale.
    Primul lucru care mi-a sărit în ochi (!) a fost fotografia de la început. Mi-am amintit că în copilărie, văzând nu știu ce film la tv, am vrut să încerc și eu să scriu cu pana și cu călimara, ca pe vremuri. Cum gâscă nu aveam, am luat o pană de…curcan! Bietul curcan, ce l-am mai alergat! M-am mânjit pe degete, am stropit hârtia, scrisul nu mi-a ieșit frumos, dar am fost bucuros că am încercat o experiență inedită! 🙂

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc mult, Alex!
      Mă bucur că ţi-a plăcut şi mă bucur că ţi-am trezit o astfel de amintire şi că ai împărtăşit-o aici!
      Aşa e, a rămas experienţa chiar dacă scrisul nu a ieşit cum ai sperat…
      O zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu