M-am hotărât, nu mai e cale de-ntors, e bătut în cuie începând de acum. Bine, de gândit, m-am gândit de mai mult timp dar nu am găsit acea zi de luni perfectă oricărui nou început sau oricărei decizii care are legătură cu o cură de slăbire, cu un lăsat de fumat şi apucat de sală sau cu te miri ce alte lăsări sau apucări. Şi cum n-a fost până acum o „luni” numa bună de ce am vrut eu, zic azi că deşi nu e luni, e 1. Şi nu orice întâi. E întâi septembrie, perioadă-n care gospodinele se pregătesc să-şi mobileze cămara sau pivniţa cu… din toate câte puţin să fie, să nu ducem lipsă. Aşa că e o perioadă bună pentru planuri. Că le punem la dospit sau la murat, nu contează, planuri să fie.
Ştiu, frumos din partea mea ar fi fost să mă aliniez calendarului şi să zic ceva de toamnă dar amân momentul „liric” pentru că toamnă va fi până la iarnă aşa că e timp. Dar dacă nu zic acum ce vreau să zic, uit şi după aia-mi pare rău.
Vreau să-mi deschid o afacere. Mă fac proprietăreasă de magazin. Virtual, nu vă impacientaţi. Că dacă era vorba de unul real îmi ceream bani pentru reclamă pe blog şi io nu-s „eftină” aşa că n-aş fi avut bani să scriu advertorial despre mine.
Staţi că vă explic acum. Am tooot muşcat găluşte mai tari sau mai nefăcute de la mai multe firme luminoase care promiteau papa bun ca la mama acasă sau, şi mai tentant, ca la bunica-n bătătură sau la mătuşa Veta-n curte, sub nuc. Şi eu, punând lăptic în pahar să bea Moş Crăciun când va trece prin horn, i-am crezut că doar nu-s naivă degeaba şi pe gratis.
Pe lângă preţurile astronomice, că deh, E-urile lipsă ard la buzunar, n-am găsit nimic spectaculos în ele. Bine, hai, un pic de diferenţă între alea de producător şi alea din comerţ parcă se întrezărea dar nici pe departe nu era gustul ăla de la bunica, după cum se lăudau. Şi plăcintă şi zacuscă, şi dulceaţă şi vinete şi orice am luat, nu aveau nimic în comun cu ce ştiu eu.
Ultima găluşcă din asta piperată a fost înghiţită recent, la un festival cu brânză şi ţuică. Nu mă întrebaţi ce-am căutat acolo, vă spun doar că n-am pus strop de ţuică-n gură, parol pe cuvânt de om perfect lucid 😀 De brânză n-aş jura că n-am gustat dar aia nu cre’ că fermentează-n halul ăla de a-mi lua minţili.
No, şi între telemele şi burdufi şi caşi şi urzi, am zărit izmene-ntoarse. M-au strigat şi alta nu. Ţipau plăcintele alea la mine ca din gură de şarpe. Nu m-am îndurat să nu le iau, să nu le salvez din vitrina aia, că prea tare se jeluiau după mine. Şi eu mă luptam cu toate amintirile din vacanţele de vară-n care făcea bunica din astea, porţie la lighean.
Ştiţi ce sunt? Un fel de… două feluri că nu ştiu să le zic. Aluat dospit, prăjit în ulei. Se formează pătrate, se face gaură-n mijloc şi se trag colţurile prin gaura aia. În final arată cam ca două V-uri întoarse, cu colţurile în afară. Sunt uşor crocante când sunt calde şi în interior au aluat pufos. Demenţă!
Cer 5 bucăţi, 7 lei. Băăăăi. Mă rog, tranziţia. Am muşcat un colţ şi m-a apucat plânsu’ de ciudă că-s tută şi că nu mă-nvăţ minte că oricât aş vrea eu, izmene-ntoarse ca-n copilărie nu mai pup eu. Aluatul ăla de 25 de lei kilu’ era ca aluatul de plăcinte din alea cumpărate la colţ de stradă. Adică uleios şi fără pic de gust.
Şi atunci m-a lovit revelaţia: gata cu ţepele, deschid magazin de produse pe care le iubim din copilărie. Dăm iama-n cămara bunicuţelor noastre, adunăm de pe rafturi tot ce găsim şi ne place şi aducem aci, să aibă poporu’ papa cu adevărat bun, nu poveşti.
Eu îmi iau ia ca să vă primesc cum se cuvine, pun rachiul în păhărele, pregătesc sirop de căpşuni pentru doamne şi domnişoare, scot vin din butoaie (curat, mamă, din via noastă, n-are pastile, numa’ struguri d’ăia buni) şi tai pâinea abia scoasă din cuptorul din curte şi vă aştept.
Eu contribui şi cu lichiu cu ceapă sau cu varză şi nişte compoturi de gutui, pere şi piersici de vie.
Voi ce aduceţi la magazinul ăsta? Sau ce-aţi vrea să găsiţi că parcă vă e cam dor?
Primele porţii vor fi din partea casei şi după aia taxăm la metru. Metru cub, metru pătrat, negociem.
Eu vreau minciunele. :))))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Astea-s sinonime cu izmenele, nu? 😀
Sau nu?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca da, daca sunt gogosele taiate in forma de romb cu taietura pe mijloc si intoarse. :))))
ApreciazăApreciază
Alea-s! Eu le ştiu de izmene-ntoarse, tu de minciunele aşa că punem două etichete, să fie clară situaţia 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daaa, izmenele intoarse de azi, nu sunt aceleasi minciunele de ieri. :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici pe departe!!
ApreciazăApreciază
Si la noi tot minciunele le zice, nu-mi dau seama de ce :).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici eu nu ştiu de ce. Că-s cât se poate de bune, de aspectuoase şi de… hmmm, adevărăciuni 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se faceau repede si tineau loc de gogosi, cred. :))))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ahaaa. Doar ţineu. Dar nu erau. De aici denumirea 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Morning, Potecuta. Ne pacaleau frumos bunicii nostri. O minciunica, o poveste, poezie, hainute frumoase de Paste… a fost odata, ca niciodata. Pup, zi frumoasa! :)))
ApreciazăApreciază
Neaţa bună, draga mea!! Ce n-am da să mai fim păcăliţi aşa încă vreo două vieţi şi-un pic…!
Te pup şi eu! O zi frumoasă tare îţi doresc!
ApreciazăApreciază
Da :).
ApreciazăApreciază
Nu auzisem până acum de izmene-ntoarse, dar niciodată nu e prea târziu să mai afli ceva. Eu nu pot să aduc nimic, sunt nul la gătit, mama în schimb era o gospodină desăvârşită. Din păcate, ca să nu se extenueze „odorul”, (adică moi), nu m-a luat forţat la bucătărie să învăţ şi eu măcar un pic din mâncărurile minunate pe care le făcea. În Ardeal cred că nu există aşa ceva, dar aş vrea mâncare de mărar cu carne de care vrei (nu e numai mărar, ci mult mărar şi pătrunjel).
ApreciazăApreciază
Tocmai, nu noi trebuie să gătim. Noi doar căutăm printre amintiri şi adunăm bucatele copilăriei noastre.
Nici de minciunele nu ai auzit? Am aflat şi eu că-i acelaşi lucru, poate după denumirea asta le ştii.
Mâncare cu mărar… ştiu că la noi cam în mazăre se pune mărar şi-n clătitele cu urdă 😀
Dar îmi place mărarul aşa că orice-ar fi, eu vreau.
Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
De minciunele am auzit, mama făcea des când încă era în putere. Oare de ce nu m-a anunţat că mi-ai răspuns? Am văzut acum întâmplător.
ApreciazăApreciază
Nu ştiu de ce, eu n-am umblat la setări, poate face el iar ceva modificări.
Răspund fiecărui comentariu în parte când sunt pe fază. Când trec două zile şi nu e răspuns, înseamnă că nu l-am văzut şi rog să fiu trasă de urechi, să fiu făcută atentă. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pfff…iar vorbiți despre mâncare și mă simt vinovată și că citesc, respir, gândesc, darămite să mai și comentez 🙂
Și totuși…pâine de casă și dulceață de cireșe albe (erau specialitatea mămăiței și n-am mai mâncat de ceva timp…)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ne simțim vinovate în cor, Oana! 😀
Dulceaţă de cireşe albe? Sună perfect! Nu am mâncat dar aş vrea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu vreau floare de colt, prăjitură! 😉
ApreciazăApreciază
Cum e prăjitura aia, ane?
Nu am auzit de ea. Cu lămâie?
ApreciazăApreciază
E greu de făcut știu de la mama,arata bine si f. buna. știu ca se punea ananas din compot. In rest nimic,. 🙂
ApreciazăApreciază
Pfu, mai bine nu întrebam că acum e şi mai mare pofta 😀
ApreciazăApreciază
Stii tu, emisiunea aceea întreabă un prieten, întreb si eu un prieten :))
ApreciazăApreciază
Daaa, sau publicul. 😀
ApreciazăApreciază
Da, 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Alooooo! Ce e aici? Destrăbălări culinare???
dacă tot am ajuns pe aici li dacă tot e „decât” virtual (deci nu sunt în pericol), aș gusta niște gogoși plus niște turte făcute pe vatră!
ApreciazăApreciază
Păi, na… cu atâta destrăbălare ne alegem şi noi 😀
Şi punem şi de nişte clătite, zic. Să nu sufere turtele alea singure.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
normaaal! niște clătite buneee cu magiun! 😀
ApreciazăApreciază
Cu celebra dulceaţă de măceşe. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
hai c-am băut un pahar de apă, ca să-mi treacă! 😀
ApreciazăApreciază
Să ne fie de bine! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tragic, dar bunica avea grijă de mine. Era șefă pe bucătărie la nunți și înmormântări. Niște pancove (gogoși) furate de pe masa unde urma să stea preotul, n-ar fi rău. Fără bătaia de după :))
Turtă de mălai, lapte acru, prăjitură de mere, chec, plăcintă cu brânză, varză, cartofi, mere, dulceață, etc. Niște supă de pui, cu gălușcuțe din griș. Niște grișuleț cu lapte la desert. Ciuperci cu sos. Pături (aka un strat de mămăligă, unul de brânză, unul de smântână, unul de slănină prăjită). Pâine prăjită, cu smântână și zahăr. Gata, prea mult. Am pus câteva grame doar amintindu-mi.
ApreciazăApreciază
Tot comentariul tău e un deliciu! Nu numai felurile amintite, ci şi stilul tău!
M-ai terminat cu păturile alea! Eu pun deasupra caşcaval şi smântână, să se facă o crustă crocantă şi în mijloc să curgă brânza. Şi pun kaiser afumat şi… mi-e foameee!
În afară de griş cu lapte, tot ce-ai zis e pe gustul meu aşa că-ţi imaginezi ce mi-ai făcut…
Şi spune aşa, furaşi de pe masa preotului? 😀 😀
Mulţumesc, Georgiana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai adaug și niște gomboți, să fie bine. Dacă pe masa lui puneau cele mai mari gogoși…
ApreciazăApreciază
😀 😀 prea tentată masa aia ca să-i rezişti, te înţeleg.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Spre final, cand ziceai de… una-alta, papilele din gura s-au dus razna! Si-am avut si neinspiratia de a citi comentariile!
Minciunele vreau si eu! Si placinte, si clatite, si gogosi, dar si papanasi! Si dulceata de ce-o fi, si zacusca si… prajitura cu lamaie. Si mancare de marar cu carne – mooor dupa marar. 🙂 Ma opresc, ‘ca mi se-neaca limba. :
ApreciazăApreciază
Acu’ şi eu mă gândesc că cine m-o fi pus să… aşa-mi trebuie, acum înghit în sec.
Mirosul de mărar mă termină. Şi gustul dar numai când simt mirosul mi se face foame instant. Pe cartofi, în salate, în mâncare de mazăre, în brânză… ioiii.
Papanaşi nu făcea bunica dar sunt slăbiciunea mea. Cu dulceaţă de afine. Taaaac! 😀
Zi frumoasă, Diana!
ApreciazăApreciază
Da altă treabă n-ai avut decât să scrii în detaliu, că așa ești tu, explicații amănunțite! ?
Citesc asta în zori de zi, și m-a apucat o foameeee! 😀
Dă-mi ce ai tu pe-acolo, nici nu mai am pretenții!
Nu vrei un asociat?
Sunt bună rău! Tu te ocupi de firmă, și io (mă) servesc cu plăcinte, sau dacă vrei, număr banii, că și la asta mă pricep 😁!
Lăsând gluma, tare mi-aș dori să mai simt aromele bunătăților gătite de buni…
Weekend fain !
ApreciazăApreciază
Da’ ce? Ai fi vrut să mă perpelesc singură cu amintirile astea? Nu aşa-i între prieteni? Ne susţinem şi la greutăţi 😀
Numeri bani şi mănânci plăcinte sau mănânci şi după aia numeri, faci cum vrei, eşti trecută la asociaţi. Numa’ să nu-mi scoţi ochii cu calorii.
Weekend frumos şi ţie, draga mea!
Da, m-a apucat nostalgia şi pe mine…
ApreciazăApreciază
N-am treaba cu caloriile, așa că facem contractul! 😀
Zi faină!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
S-a făcut! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe timpul verii, aș contribui cu o bere de casă, așa cum o preparam în tinerețe, când era coadă la restaurante. Acu’, dacă tot se răcorește vremea, musai să ai și o pălincă de 60°, adusă tocmai din Săpânța, că în Seini nu se face decât la 52°. 😉
ApreciazăApreciază
Oricât de mult aş iubi eu Săpânţa şi toată zona aia mirifică, lasă-mă să te servesc cu un rachiu de la ardeleni. Nu vei regreeetaaa, vorba unui generic cu surprize, surprize 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne…. cine m-a pus să citesc la ora asta așa ceva! Nu am reușit să mănânc că am perfuzia încă, gogoșile alea, izmene întoarse, la noi le știm de putulici, și dor îmi e de perje uscate și de.. nu stiu cum se numea mâncarea aia de o făcea bunica, dar era un fel de sos cu perje uscate și costiță afumată. Era… nu bun, tare de bun!
ApreciazăApreciază
Mi-a lăsat gura apă tot comentariul tău dar cel mai important acum e: ce cauţi cu perfuzii??? Eşti bine? Sănătate multă!
ApreciazăApreciază
Ce idee, potecuță! O sa fiu prima clienta și o sa cumpăr din fiecare sortiment! Sunt sigura ca voi găsi atât lucruri de care îmi era dor, cât și produse noi. Mie îmi placea prăjitura semilună, aduci și din aia?
ApreciazăApreciază
Te asigur că vei fi oaspete de seamă! 😉
Dacă-mi zici cum ar trebui să arate şi ce conţine, aduc 😀
Semilună ştiu numai cornuleţe cu nucă.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc. Nu, erau niște prăjiturele care se tăiau cu paharul pentru a ieși forma de semilună și aveau nuca pe deasupra, nu cornulețe
ApreciazăApreciază
Ahhha, stai că parcă-mi amintesc ceva-ceva 😉
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Oare as putea gasi la „Potecuta S.A.” placinte „poale-n brâu” d’alea ce se mai gasesc (cred) pe dealul Mesteacan,pe drumul de la B.Mare spre Cluj. Sint un deliciu ! 🙂
ApreciazăApreciază
Facem şi din alea, Iosif! Păi se poate fără poale-n brâu? 😉
ApreciazăApreciază
Multe-aș spune, căci sunt bune, dar nu toate pe-mbucate.
Mi-ar fi de iaurtul de odinioară, acrișor, de dulceața de cireșe amare, de mâncarea de cartofi noi cu mult mărar (că tot ziceai tu de le pe undeva), o ciorbiță de roșii, dar din roșii de cele adevărate, date prin mașina de făcut suc și numai o țâră date la foc, cât să umfle trei boabe de orez și să molcomească frunza de țelină și leuștean. Ar fi ele multe, dar… iaca, mi-am amintit și de gogoșele cu flori de salcâm.
ApreciazăApreciază
Mi-am amintit acum de ciorba de postaie făcută numai cu legume din grădină. Morcovi, ceapă, roşii… mvaaai.
Şi da, roşii din alea adevărate… foarte rar am găsit.
Gogoşele cu flori de salcâm?? Acum aud şi de astea dar cred că erau o minunăţie.
ApreciazăApreciază
Gogoșelele cu flori de salcâm sunt simple. Se face aluat ca pentru clătite în care se scufundă florile de salcâm (ținute de tijă), după care se „aruncă în tigaie”, sau, se scot florile de salcâm de pe tijă, după care se amestecă în aluatul de clătite si se prăjesc, ca orice clătită, doar că este nevoie de ceva mai mult ulei ca să se coacă bine. Gustul e cel dulce-parfumat al florilor de salcâm, îmbrățișat de cel al clatitelor.
ApreciazăApreciază
Nu pot decât să-mi imaginez şi se pare că funcţionează, e mare pofta. Asta-nseamnă că explici perfect 😉
ApreciazăApreciază
Sigur că-ți râzi de mine, căci este cea mai neexplicită explicație pe care o puteam da, mai puțin cea a îmbrățișării aromelor, care chiar așa apare, ca o dulce îmbrățișare de amanți. Și pentru că tot am cumpărat azi niște sirop de mure, îmi pare potrivită asezonarea și cu o picătură din acest dulce-pădurean.
ApreciazăApreciază
Pi cuvânt că n-am râs! Chiar am priceput. Înainte nu prea m-am prins cum e cu florile alea şi aluatul dar acum e totul clar, parol!
Hai că deja nu mai e corect. E o oră cam indecentă pentru indecenţe cu sirop de mure. Păi e normal aşa? Mă duc să devastez cămara, sigur a rămas ceva de iarna trecută 😀
ApreciazăApreciază
Eu aș dori de toate pentru toate gusturile, dar e prea mult, așa că m-aș mulțumi doar cu câteva găluște cu prune.
ApreciazăApreciază
S-a notat! 😉
E şi vremea lor aşa că tare-aş vrea şi eu. Nu mă descurc cu aluatul ăla dar găsim pe cineva priceput să le facă.
O zi frumoasă vă doresc!
ApreciazăApreciază
Sa ne dai adresa. Doar adresa, fara reclame, ca am inteles ca magazinul e la inceput si nu-si permite inca. Si sa vezi cum faci cu exportul, c-ai j’de mii de clienti plecati de-acasa.
ApreciazăApreciază
Deschid filială peste tot pe unde e cerere, nu mă încurc cu exportul. Ori fac afacere, ori nu mai fac 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Noroc ca vei deschide filiala si aici! 🙂
Nu de alta, dar sa vin în tara doar pentru o comanda facuta pe net … 🙂
ApreciazăApreciază
Nu-i nevoie, vine comanda la tine! 😉
ApreciazăApreciază
Potecuta, eu aduc o vaca, o capra si un ied. E nevoie si de lapte proaspat. Mie imi este pofta de un colarez cu lapte.
ApreciazăApreciază
Uauu, ce daruri de preţ! Să ştii că nu m-am gândit la asta dar sunt extrem de importante, nu vom mai avea grija produselor lactate.
Punem şi asta pe listă. Eu cu orice e făcut din lapte mă împac excelent dar cu laptele în stare pură nu am nimic în comun. O fi ciudat dar n-am susţinut că aş fi chiar normală 😀
Zi bună îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minciunelele, in unele locuri se numesc pizdurici. Eu nu vorbesc urat, dar asa se numesc. Eu vreau sa gasesc in magazinul virtual, fasole felul I, fasole felul II si fasole felul III. Si de baut, tot fasole.
ApreciazăApreciază
Am mai auzit denumirea asta dar nu în copilărie. Ori chiar nu se numesc aşa în zona mea, ori i-a fost ruşine bunicii să-mi spună. 😀
Fasole cum? Bătută sau frecată că e tot aia, iahnie, ciorbă cu ciolan, cum? Să ştiu, să mă pregătesc 😉
ApreciazăApreciază
La bunica le spunea ciureghe. Dor mi-e de gustul lor. Și de cocoradă cu varză, ori cu prune, făcută la cuptor. Bună idee cu magazinul tău virtual, proastă idee să citesc acum și postarea și comentariile, că la mine e trecut de miezul nopții și m-a apucat o poftă…
Deși am fost ani de zile în Sibiu, doar am auzit de lichiu cu ceapă și cred că e tare bun. Nu am gustat niciodată că nu știu cum, nu s-a potrivit.
ApreciazăApreciază
Fii atentă: cu prima ocazie (adică primul tău drum în Sb) te aştept cu lichiu şi tu-mi spui ce-i aia cocoradă. Ne-am înţeles, da? 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Super! Să știi că n-o să uit. Că trebuie să fie lichiu musai la Sibiu. 🙂
Cocorada e aluat de pâine cu cea mai delicioasă umplutură (mie îmi place doar cea cu prune, sau varză, dar poate fi cu brânză și multe altele.) Bunica le punea pe frunză de varză și le făcea în cuptorul de pâine. Nu e la fel în cuptorul de la aragaz. E delicioasă.
ApreciazăApreciază
Păi şi lichiul e tot cu aluat de pâine şi tot în cuptorul de pâine. Oare nu vorbim de acelaşi lucru? 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Habar nu am. Dar nu am auzit de umplutură de ceapă. Dar e foarte posibil. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vaaii, ce-mi plouă-n gură la ora asta! Eu vin cu lapte de pasăre, e bine?
ApreciazăApreciază
Vaaaiiii, daaa! Chiar te rog! O nebunie e desertul ăsta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuta, s-a dus pe apa sambetei dorinta mea de a nu ma mai atinge de dulce. Mi s-a facut dor de galustele de gris date prin pezmet. De clatitele facute pe plita ,de rosiile din gradina puse langa o bucata de slana sanatoasa. Si de un lichiu cu cartofi.Vin cu ele. 🙂
ApreciazăApreciază
Haaaaai! Azi e voie cu de toate. De mâine… mai vedem 😀
Clătiteeee! Vai, ce-mi faci!
ApreciazăApreciază
😀si gogosi, cornulete. Si un sirop rece. Sau socata.
ApreciazăApreciază
😦
Pătimesc, n-am de ales. Eu am cerut marfă pentru magazin, eu să înghit în sec 😀
ApreciazăApreciază
😀 ieri te-am pomenit. Am fost la targul olarilor si am vazut o farfurie asa de faina, cu lacramioare. Era supeeerba.
ApreciazăApreciază
Te îmbrăţişez pentru gândul tău şi-ţi mulţumesc!
Mi-e ciudă acum. Că am fost şi eu pe acolo dar eram cu ochii după magneţi şi mămăruţe. Cum de am putut rata aşa ceva? 😦
ApreciazăApreciază
cuvinte. îți aduc cuvinte și le dăm gratis. sau pe-o îmbrățișare, vrei?
ApreciazăApreciază
Cred că ăsta va fi cel mai de preţ produs. Vreau, sigur că vreau! Şi ce poate fi mai de dorit decât o îmbrăşişare după un cuvânt din suflet?
Mulţumesc, psi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Versuri si ceai, daca se poate😍
ApreciazăApreciază
E mai mult decât perfect, Deea!
Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Privește partea bună a țepei: te-a făcut să scrii textul ăsta atât de simpatic. Acum am aflat și eu de izmene-ntoarse, ce comic sună! Le corelez cu poalele-n brâu. 🙂
ApreciazăApreciază
Ai perfectă dreptate! Ce m-ar mai fi amuzat altfel? 😀
Daaa, sunt cam din acelaşi „film”. Şi la fel de bune.
Să ai o zi frumoasă, Roxi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O zi frumoasă și ție, Potecuță! 🙂 ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană