Hai să ieşim cumva dintre versuri
Captivi inutil am rămas în poem
Din zidul celulei, rânjesc înţelesuri
Rime forţate de care mă tem
Pledăm vinovat de… un fapt oarecare
Un el şi o ea, doi bolnavi de iubire
Ne vor crede nebuni, afişând nepăsare
Iar verdictul va fi ca o compătimire
Vor privi pe ascuns dar atunci ne-om preface
Că dorim cu-orice preţ să le facem pe plac
Pân’ vor crede că-i cazul să ne lase în pace
Că şi noi, după reguli, ne iubim adecvat
Vor afla mai târziu c-am fugit undeva
Evadând dintre norme şi sfidând nişte legi
Şi că tot ce avem -mâna mea într-a ta-
Este tot ce lipsea ca să fim iar întregi
Să ieşim dintre rime, să fugim din poem
Întuneric se face tot mai mult între versuri
Cresc metafore-gratii şi de ele mă tem
Când rânjesc de pe ziduri neîncetat înţelesuri.
Poteci de dor 
Evadăm dintre versuri înspre Poteci de dor,
Căci ale sale “cânturi” ne vrăjesc și ne dor.
Foarte frumoase versurile tale!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Mugur!
Nuuu, nu trebuie să doară! Cu vrăjitul sunt de acord 😀
ApreciazăApreciază
Uneori și bucuria frumosului doare, dar este o durere dulce, plăcută.
ApreciazăApreciază
Atunci e bine, aşa sunt liniştită 😉
ApreciazăApreciază
… O evadare din vers pe un câmp de proză ritmată. 🙂
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult, Suflete! Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai spus tot. Și cât de frumos ai rostit…
ApreciazăApreciază
Te îmbrățişez, Oana! Cu mulțumiri!
ApreciazăApreciază
Tot scriu si sterg despre strofa patru… 🙂 Ideea intregului… Nu stiu s-o spun frumos, asa cum simt versurile. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu ştiu ce ai vrut să spui şi ai şters, dar ce ai spus acum mă bucură mult!
Îți mulțumesc, Diana!
ApreciazăApreciază
Poți să evadezi, poți să fugi, dar nu te poți ascunde mereu de versuri. Te vor regăsi ele, iar odată cu ele, și noi! 😉
ApreciazăApreciază
Cred că nici nu vreau de fapt să mă ascund de versuri. Şi cu atât mai puţin de voi.
Le las să mă găsească…
Îţi mulţumesc, Petru!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Şi că tot ce avem – mâna mea într-a ta-
Este tot ce lipsea ca să fim iar întregi” Asa sa rămâneți,întregi! 🙂
ApreciazăApreciază
Zi frumoasă, ane!
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
E buna cate-o data si evadarea … chiar daca este numai din vers! Altfel apare monotonia si asta strica totul, inclusive viata!
ApreciazăApreciază
Depinde şi spre ce sau unde sau cum… Dar da, e bună, chiar recomandată.
Mulţumesc, Ella!
ApreciazăApreciază
Rămânem cu versurile aproape de suflet, iar evadările poetice sunt pretextul ideal pentru reîntoarcerea în versul de dragoste.
ApreciazăApreciază
Evadare pentru sau în reîntoarcere… Da! Asta e esenţa.
Îţi mulţumesc tare mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Genial ! De-as fi muzician, as transpune aceste versuri pe portativ, dându-le sunete înalte si/sau grave, care sa atinga corzile sensibile ale inimilor si Sufletelor întristate, zdrobite de singuratate. 🙂
O zi superba, draga Potecuta !
ApreciazăApreciază
Ar fi o bucurie imensă să aud sunete peste cuvintele astea.
Îţi mulţumesc frumos, Iosif! Zi frumoasă să ai şi tu!
ApreciazăApreciază
Daca-ti doresti si crezi din toata inima,orice dorinta buna se poate realiza.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa e, Iosif!
ApreciazăApreciază
Mi-ai făcut dor de Păunescu şi de-al său cenaclu. Ai tu un dar al tău… 🙂
Evadăm din cotidian, din mulţime, din orice în afară de vers, cred că de fapt asta ai vrut să zici. 😀
ApreciazăApreciază
Am vrut să spun mai multe şi nu mai ştiu exact care-i primul dar acum, cel mai important e că m-ai bucurat nespus cu ceea ce ai spus. Amintirea lui Păunescu aici, sub încercarea mea de vers, mă onorează până dincolo de puterea mea de a explica.
Mulţumesc mult de tot!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din vers se poate de evadat doar în proză… sau în alt vers, cred eu. Mulțumesc mult, ingenios!
ApreciazăApreciază
Sau în tăcere…
Vă mulţumesc mult! Seară frumoasă vă doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De ce să evadezi? Ba nu! Patria vorbelor e patria ta.
Mi-a dat fiori „verdictul va fi ca o compătimire.”
ApreciazăApreciază
Bine, atunci mă mai gândesc. Mă gândeam la o ieşire din vers într-o realitate…
Mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunate versuri, dragă Potecuță. Mulțumesc pentru momentul de mare sensibilitate. Si totuși, într-o lume atât de prozaică și excesiv de pragmatică, cred că ab=vem mare nevoie să mai…evadăm în vers. Atâta să nu rămânem prinși în „metaforele-gratii”, cum frumos ai zis.
O zi minunată îți doresc cu drag! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc frumos, Alex!
Da, avem mare nevoie de un refugiu pentru suflet. De orice fel ar fi el. Numai să nu se transforme în colivia aia de aur…
Zi frumoasă îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ador versurile tale, si intelesurile ascunse in metafore…minunata evadare in ramanere…
ApreciazăApreciază
Mă bucur mult că îţi plac, Deea! Tare mult!
Şi îţi mulţumesc frumos! Minunat ai spus: evadare în rămânere!
ApreciazăApreciază