Când gugălu’ îţi râde-n nas

Nu ştiu cum să vă dau vestea asta ca să nu arunc cu panica-n populaţie. Cel mai bine cred că ar fi să o spun fără ocolişuri, dintr-o răsuflare, şi după aia ne liniştim şi revenim la ale noastre. Am ajuns la concluzia că pe cât de util poate fi gugălu’, pe atât de periculos e el atunci când îşi pune-n .ro sau în punct com să fie. Şi pe cât de deştept e el, pe atât de tare te tâmpeşte dacă îl crezi specialist în orice. Ţi-o spune-n faţă, nu se-ncurcă în eufemisme. Dacă eşti deja tâmpit de presiunea atmosferică, nu te mai prinzi, îl crezi deştept până-n pânzele albe şi acţionezi în consecinţă. Te uiţi la el şi crezi că face cumva să nu-ţi mai curgă ţeava-n baie, de exemplu. Ah, nu v-am spus o noutate? No, ca de obicei, io numa’ acum am aflat. Trec la subiect până nu mă învăluie ruşinea de a mărturisi public faptul că am fost în ultima categorie.

A trebuit să merg la maternitate, la o prietenă, proaspătă mămică. Aşa se zice, nu?
În primul rând, zic ceva ce poate să-mi atragă râuri-valuri de huoo-uri dar n-are rost să mă ascund: nici prin cap nu mi-a trecut să merg la ea. În sensul că eu, în circumvoluţiunile mele, nu m-am gândit nici o secundă să intru în perimetrul cu halate. Pentru că mă gândeam că spaţiul ăla invadat de gravide şi foste gravide şi bebeluşi care au abia au împlinit venerabila vârstă de 24 de ore, e destinat exclusiv tatălui sau, după caz, taţilor copilului 😀 şi cel mult bunicilor, nicidecum oricui şi oricum.
N-am fost şi nu sunt în situaţia asta dar am fost răcită. Se pune? No, şi ştiu că şi numai când ai nasul înfundat şi te ustură-n gât, n-ai chef să te vezi nici pe tine, apăi să fi abia ieşită din sala de naşteri şi să ai vizite după vizite? Credeam că în zilele alea, o femeie are nevoie de orice altceva în afară de întrebări magnifice gen „cum a fost?” sau de prezentări şi expoziţii art nouveau în care ăla mic e studiat din toate părţile.

Aşadar, am trimis un mesaj cu urări de sănătate şi ştiind că familia lor e minusculă şi poate proaspătul tătic nu se descurcă singur cu toate, mi-am permis să o rog să îmi spună dacă are nevoie de ceva, că mă prezint în faţa maternităţii şi îi livrez pachetul şi că abia aştept să o văd pe ea şi pe noul membru al familiei… când va fi să fie. Răspunsul ei m-a destabilizat puţin şi m-a topit. Că nu vrea nimic, numai să merg să îi văd. Şi mi-a dispărut din minte orice conţinea termeni de microbi, durere, oboseală, intimitate şi tot ce ar trebui să ţină departe vizitatorii străini de un salon de maternitate.

No, potecuţî, hai să merem, mi-am zis. Ce-i duc? Nu ştiu. Shit! Pardon, esenţă de levănţică! Tăticul zice că „cred că are voie orice!”. Cred-ul ăla a fost inventat special ca să mă arunce-n ceaţa densă a lui „fată, ai încurcat-o!”. Cu ultimele puteri am reuşit să storc din creier ideea că parcă n-ar putea fi chiar orice, totuşi. Fata aia alăptează deci nu cred că-i chiar orice. Bun. Dar ce nu-i şi ce îi voie?
Am ieşit la o pipă şi după primul fum, semn că dăunează şi gândirii, mi-am zis: Gugăl!
Forumuri, site-uri, toate de şi cu mămici. Şi am găsit! Evrika! Băi, simplu mai era, şi eu mă stresam degeaba.
Pe primul am găsit că, citez: cât mai multe fructe şi legume. Ideal e sucul de caise pentru vitamine.
Pe al doilea că: în niciun caz fructe cum ar fi caisele, face bebe diaree şi se deshidratează sau va face erupţii cutanate.
Pe al treilea: depinde, eu nu am avut probleme de la astea dar sora mea a avut, a tras două zile cu bebele să îşi revină.
Pe altul că: depinde de la caz la caz, că dacă mamei îi pică bine, şi lui bebe îi va pica bine.

Nu ştiu voi, dar eu m-am lămurit: n-am înţeles nimic. Pentru siguranţă, tăiem caisele. Next! Tăiem şi next că tot aşa se dezbătea subiectul, adică la o mămică a fost rău, la alta a fost alegerea perfectă, la alta a fost aşa-şi-aşea. Tăiem fructele de pe listă.
Am păţit la fel şi cu iaurtul. Că dacă provine din lapte de la vaci negre e bun, dacă e de la vaci albe nu e bun. Ba nu, invers e. Ba nu, că la mine a fost aşa, vă spun eu, ba nu că…
Le-am lăsat să se certe şi am zis next. Care next, că nu a mai rămas nimic?
Potecuţăă, gândeşte, gândeşte, gândeşte. Ceva ce i-ar fi de folos dar nu are şanse să-i facă rău nici ei, nici copilului. Ce? Gândeşte-te la copil. Ce face un bebe toată ziua?
Şi aia a fost! M-am dus la raftul de „pempărşi” şi şerveţele umede.

Permiteţi să raportez: sub nicio formă nu vreau să discreditez siteuri sau forumuri chiar dacă n-am exagerat decât cu iaurtul. Nu era disputa legată de culoarea vacilor ci de grăsimea conţinută. Există păreri diferite şi împărţite şi e şi normal să fie aşa, organismul diferă aşa că era normal ca o biată caisă să fie iubită şi hulită pe aceeaşi pagină. Cu siguranţă sunt utile, altfel n-ar fi atât de populate şi cu siguranţă, fiecare alege de acolo ce crede că e bine.

Acestea fiind spuse, sunt din altă lume dacă am crezut că nu-i voie la maternitate cu vizite ca la casa de vacanţă?

Foto