Bine, ca să fiu corectă, au fost câteva sute de suflete da’ nu mă-nteresează, al meu a contat cel mai mult şi a fost atât de fericit, că a făcut cât toate alea nişte sute la un loc. Am nimerit pluralul la chitară? Cre’ că da, de data asta nici asta nu mă-nteresează. Ştiţi cum fac copiii când vor să povestească ceva wow, ceva extraordinar, ce au văzut sau au făcut şi vor să spună mai multe deodată şi se bâlbâie sau pocesc cuvinte? Dacă ştiţi, atunci imaginaţi-vă un copil care tocmai s-a întors de la Disney şi acum vă povesteşte şi vrea să zică şi de aia, şi de aia, şi de aia, şi nu ştie cum să le aşeze. No, aşe-s eu acum aşa că vă rog să-mi iertaţi incoerenţa. Am renunţat şi la poezia din titlu pentru că nu e loc de poezie, e prea mare entuziasmul. Şi gata, nu vă mai ţin mult, vă zic de ce-s aşa de zuză, că dacă mai lungesc mult, parcă aud pe urmă „ooo, pentru atâta lucru, atâta zarvă?” şi nu vreau asta pentru că pentru mine chiar a fost ceva supercalifragilistic şi voi spune mai târziu şi de un of din sufleţelul meu, acum nu spun că introducerea o citeşte toată lumea dar pe parcurs nu mai rămân toţi şi mă pot desfăşura.
Fusăi la concert folk!!! Iuuuuhuuuu! Bine, potecuţăăăă! Măi, a fost… vai, dar cum a fost! Staţi să trag aer în piept. Ştiu că-i plin youtube-ul de folk şi, slavă Domnului, am şi eu o arhivă groasă de melodii folk dar nu-i acelaşi lucru. Că degeaba am ascultat cam în fiecare zi câte o melodie-două, îmi era dor de un concert folk ca de hamsii prăjite. Şi cine mă cunoaşte, ştie, vorba aia. Cine nu mă cunoaşte, află acum: hamsiile prăjite sunt viaţa mea, ca să ştiţi. 😉
De obicei, nu mă prea manifest în public dar nu pentru că mi-ar păsa de ce zice lumea (nu vorbim de nimic care ar leza bunul simţ) ci pentru că nu mă exteriorizez prea mult. La concerte dau din picior, ţin ritmul, aplaud, fredonez încet melodia şi cam atât. Asta la concertele din altă sferă.
Da’ aaaiciii… s-a dezlănţuit potecuţa. V-am spus că mi-a fost dor, da? Cam cum fac fetile alea de 12 ani la Carla’s Dreams, am făcut eu la concertul ăsta. Dar fără să leşin, fără să-mi rup cămeşa de pe mine, fără să-mi doresc să ating artiştii sau să iau autograf. Asta nu. Dar am ţâpat, am cântat din toate puterile mele, am fost cu mâinile pe sus, am strigat, am avut lacrimi în ochi când l-am auzit pe Moţu’-n boxe. Din astea, în limite, zic. Dar chiar dacă e-n limite normale, e totuşi peste limitele mele că io, v-am spus, nu mă prea manifest aşa uşor.
Aproape tăt am cântat. Pardon, am urlat. Că io cânt prost. Dar, hei, măcar cânt corect. Şi aici, corect înseamnă că am ştiut versurile. Că le cam ştiu şi nu mă laud. Dar le ştiu 😀
Nu numai că le ştiu dar când nenea Socaciu a zis că urmează o melodie care ne va aminti de… potecuţa a şi zis „Nucuuuuul!”. Şi Nucul a fost. Deci ştiu melodiile înainte de a începe. Am cântat şi „tropa trop, prin oraş, şchiopătatul galop, un ţăran şi doi cai…”
şi „ce-ai cu noi, mă, pentru ce să dăm cu var?”, şi „dragăăă Mirunaaa” şi „iubita mea, să ne-aruncăm în mare” şi tăt-tăt-tăt! Da’ nu fredonat! Nu! Strigat, ţâpat, cântat, simţit şi vibrat.
Să zic şi de atmosferă? Bestială! Tineri şi vârstinici, în picioare sau pe iarbă, cântând toţi în cor. De vis!! Minunat!
Că toată viaţa mea (mă rog, toată viaţa de când am aflat că există) mi-am dorit să ajung la Folk You! şi încă visez la asta dar acum a fost ca şi cum.
Şi acum, că nu mai e multă lume pe aici, zic ce am pe suflet de ceva vreme: Ruşinică, Sibiu! Ai avut un Festival de Folk şi n-ai ştiut ce să faci cu el. Sibiu, mai avem nevoie şi de… aer. Avem tradiţie-n toate festivalurile posibile: teatru, folclor, artă culinară, olărit, raliuri, ciclism, film, rock, jazz, clasică etc. Chiar nu e loc şi de asta printre ele? „Nenea” Consiliu Judeţean, poate scormoniţi prin buzunarul de la spate, sigur a rămas ceva mărunţiş să daţi şi pentru asta, e păcat să stea Teatrul Gong sau Casa de Cultură fără măcar o chitară pe scenă. Că poate dvs. n-aţi fost dar ce-am văzut eu mi-a dat foarte clar de înţeles că lumea vrea şi asta şi sigur veţi putea umple o sală de spectacol. Ideea e să şi vreţi. Ca acum. Că aţi vrut, aţi făcut, s-a putut, a ieşit perfect. Mno, asta zic.
Mno, aşa o fost.
Mi-e imposibil să aleg o melodie dintre cele multe pe care le-am cântat. E foarte greu. Totuşi, aleg cu inima şi zic aşa:
Mă bucur că există încă astfel de festivaluri unde versul se împleteşte, muzical, cu trăirile sufleteşti atât de marginalizate azi. Folkul ne rămâne aproape, măcar unora dintre noi, din ce în ce mai puțini, din păcate…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din păcate, a fost o excepţie care m-a bucurat mult, mult! Sper să se repete istoria. Citez din Şeicaru: „am şi uitat când am fost chemat ultima dată la Sibiu”. Are dreptate. Am şi uitat când a mai fost folk la Sibiu. Sper ca ceea ce s-a întâmplat aici, acum, să fi fost o lecţie şi să se repete evenimentul.
Iubesc folkul cu tot sufletul meu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Potecuță!
M-ai ajutat să-l regăsesc pe Socaciu în noile sale înregistrări, de care nu știam.
Recunosc, nu am mai căutat noi apariții în folk și rău am făcut.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am redescoperit melodiile lui pe versurile lui Nichita. Superb!
Şi eu îţi mulţumesc, Mugur! Mă bucur că am ajutat la ceva ce preţuiesc nespus.
ApreciazăApreciază
Pentru melodia asta si eu as face ca o copila la Carla1s dream :)))
ApreciazăApreciază
Am făcut eu în locul tău că a cântat-o şi pe asta 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciază
Ce fericită ești! Aș spune că te invidiez, da’ invidioasă nu-s, deci mă bucur pentru tine și mi-aș dori să trec și eu printr-o asemenea experiență. Îmi place mult muzica folk și cred că aș fi cântat și eu cât m-ar fi ținut puterile glasului. Mi-e drag de pe vremea când adormeam târziu ascultând ”Cenaclul Flacăra” și aveam majoritatea versurilor scrise, ca să le învăț mai repede, să nu le uit, să mi le reamintesc peste ani… De hamsii ai zis, da’ zeama de la salata cu roșii mi-o lași mie? 🙂
ApreciazăApreciază
Îţi doresc să ai parte cât mai curând de o astfel de experienţă. Eu am învăţat multe melodii de pe vinilurile pe care le ameţeam de nu mai ştiam nici eu ce fac. 😀
Acu’, ţi-o las. Dar numai ţie. Să mai dai la nimeni 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ok, mersi! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi place mult entuziasmul aproape adolescentin cu care ai prezentat evenimentul. Sunt sigur că a meritat să fie aşa şi preţ de o clipă m-am pus în locul tău. Şi a fost extraordinar. Mulţumesc pentru felul în care ai descris totul. Câtă vreme ştim să ne bucurăm indiferent de ce, nu e totul pierdut.
ApreciazăApreciază
Chiar a fost extraordinar şi mă bucur că am reuşit să transmit entuziasmul.
Recunosc, când ceva e pe sufletul meu, mă bucur ca un copil 😳
Îţi mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bravo, fata draga! 👏👏👏 Sa iti fie de bine! Te doare in gat? Ca io, dupa ce veneam de la Cenaclul Flacara, o saptamana vorbeam prin semne…😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţuumeesc!
Să ştii că de data asta am scăpat fără durere. Şi tare bine e!
ApreciazăApreciază
😚😚😚😚
ApreciazăApreciază
Te pup şi eu!
ApreciazăApreciază
No, tu, Potecuta… Asa mi-ai bucurat sufletul cu entuziasmul din articolul tau!! Parca am fost cu tine!! Am fost prezenta la spactacolul magic unde s-a impletit poezia cu muzica… Folkul este unul din genurile muzicale nemuritoare. Iar daca vorbim de Socaciu si Nichita in aceeasi propozitie… sunt fara cuvinte! ❤ Sper sa am si eu ocazia de a participa la un astfel de eveniment. Pana atunci, ma bucur cu/ prin tine! 😘😘
ApreciazăApreciază
Mă bucur că ai luat parte la bucuria mea şi că ai simțit magia! Îți doresc să ajungi şi tu, merită! 😉
E foarte frumos albumul ăla pe versuri de Nichita. Caută, când ai timp şi chef, melodia A mea. 😉
E nemuritoare cât noi mai simțim pe muzica asta…
Mulțumesc, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, am luat parte si m-am bucurat nespus!! 🙂
O voi cauta negresit. 😘
Asa este…
Cu mare drag, Potecut deosebit! 😘😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos ai descris, Potecuță, mersi! Eu nu sunt familiarizată cu muzica folk, dar asta mi-a făcut pielea-găină. 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucuuuur! Îți mulțumesc, Suflete! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-a fugit. Am vrut să mai zic că nu trebuie să ai habar, trebuie numai să îți placă şi restul vine de la sine 😀
Te pup, Suflete!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai dreptate. 🙂 Și eu te pup, Potecuță!
ApreciazăApreciază
Mi-ai răzmuiat sufletul, dragă Potecuță! Ai avut parte de o duminică de suflet și ai scris cu el despre însuflețirea, de care a avut parte. Mulțumesc mult, dacă s-ar organiza asemenea evenimente mai des, adevărat, lumea ar fi mai bună, căci anume această muzică trezește dragostea de viață! Cu admirație!.
ApreciazăApreciază
Vă mulțumesc mult! Mă bucur nespus că simțiți bucuria pe care am avut-o eu. Mi-a fost dor tare de acordurile astea live şi de asta a fost o lumină pentru suflet tot ce am auzit.
Aşa e! Avem nevoie cât mai mult de asta!
Vă mulțumesc tare mult! Gânduri bune!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iubesc entuziasmul tau si inteleg cu sufletul ceea ce ai descris (mai ales ca nici eu nu ma pot exterioriza la concerte desi „in sinea mea” sunt vulcan) 🙂
E prima data cand ascult „Rugaciune” dar am fost sigura-sigura ca va zice (intr-un final) sa lase calul si sa-l ia pe el. 🙂
Seara frumoasa iti doresc!
ApreciazăApreciază
Mă bucur mult că am transmis entuziasmul meu sau măcar o parte din el şi îți mulțumesc pentru că ai înțeles cum m-am simțit.
Am auzit prima dată poezia asta recitată de Florin Piersic şi am plâns. Apoi am căutat versurile şi le-am învățat de drag.
Seară frumoasă îți doresc şi mulțumesc!
ApreciazăApreciază
Suflet de copil…ce frumos povestești toate emoțiile astea ale tale…
Te pup cu drag!
ApreciazăApreciază
Au fost emoții, da. Şi a fost tare bine. Mulțumesc, Oana! Chiar am fost copil 😉
Te pup şi eu!
ApreciazăApreciază
„Viata poate avea un alt scop decât fericirea,bucuria.Doar acest scop -bucuria – este demn de viata.Renuntarea,crucea,sacrificiul vietii; totul pentru bucurie.é – Lev Tolstoï –
ApreciazăApreciază
Să fie cu bucurie!
ApreciazăApreciază
Mă bucur tare de tot pentru tine. Păi așa ceva, te cred. Calitate și poezie. Adică poezia aceea a sufletului, când ești pe nor și ești conștient de asta. Îmi doresc și eu așa ceva. Poate nimeresc când ajung în țară. Și iubesc tendința mai nouă a noastră, a românilor (o mare parte, zic eu) de a ne bucura de ce e românesc, de a aprecia valoarea tradițională și a o așeza unde îi este locul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bag și eu în seamă, dar comentariul tău mi-a amintit o melodie veche, a lui Moscopol.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos ştii tu să „te bagi în seamă”, Mugur! Să mai faci din astea că tare-mi place! 😉
ApreciazăApreciază
Ce să fac, Potecuță, dacă îmi place muzica interbelică? Poate unde „m-am născut” cu ele, căci se cântau în familia mea, iar mai apoi le-am ascultat pe discuri de patefon, iar apoi pe viniluri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi mie-mi place. Cu toate că am descoperit-o puţin după copilărie.
ApreciazăApreciază
Dacă tot m-ai incitat, iată o nouă melodie:
ApreciazăApreciază
Daaa, minunată!
ApreciazăApreciază
Iaca și altă melodie cu care am copilărit.
Și uite cum deschidem un adevărat concert.
ApreciazăApreciază
Pe asta chiar o ştiu din copilărie, o cânta mama. Asta şi Zaraza. Îi plăceau ei şi îi plac şi acum. Mie îmi plăcea cum cânta ea 😀
ApreciazăApreciază
Cristian Vasile, cel mai mare îndrăgostit, care și-a „ars” corzile vocale, ca să nu mai poată cânta, de dorul Zarazei, care i-a fost „furată”, se spune, de către Zavaidoc.
ApreciazăApreciază
Da, ştiu povestea şi mi-a plăcut şi mai tare melodia după ce-am aflat-o. La fel cum, după ce-am citit din istoria lui Esenin, am înţeles altfel Focul Vânăt.
ApreciazăApreciază
Despre Esenin n-am citit mare lucru, dar pot intui prin ce anume a trecut de-a putut scrie astfel de versuri minunate, puse pe muzică la fel de inspirat de către Ducu. Nu, n-am să-ți pun și această melodie, pe care o știi sigur și pe care presupun că o îndrăgești la fel de mult ca si mine.
ApreciazăApreciază
Da, tare mult! Îmi place şi varianta lui Alifantis, e mai dramatică puţin. 🙂
ApreciazăApreciază
Ai dreptate, este cu altă „semantică” melodia, dacă pot spune așa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
P. S. Să nu-mi spui că ai ochii albaștri.
ApreciazăApreciază
Nu-s albaştri 😀
ApreciazăApreciază
Nu de alta, dar s-ar fi putut interpreta.
ApreciazăApreciază
N-are ce şi de ce.
ApreciazăApreciază
Ce parfum de trecut! Nu o știam. Mulțumesc! 🙂
E atât de valoros ce avem, atât de frumos și vibrant.
ApreciazăApreciază
Am ascultat multă muzică interbelică, ba chiar am în colecția mea viniluri, pe unul dintre ele fiind chiar această melodie, așa că gândul meu a plecat bine direcționat.
Avem în urma noastră foarte mulți oameni de calitate, dar pe care îi uităm cu încetul și e păcat.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ai perfectă dreptate. E păcat să ne direcționam spre alte valori ale altor popoare, când avem asemenea comori.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Em, aşa frumos ai scris că mi-ai trezit dorinţa de a merge iar la un astfel de concert deşi abia mi-am revenit de la ăsta 🙂
Îţi doresc să ajungi, chiar îţi doresc! E un bun prilej de plutire, de visare, de simţire, de…
Îţi mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi place așa de mult imaginea transmisă de tine. M-ai transpus acolo cu tine și m-ai făcut să-mi doresc mult un eveniment de genul acesta.
ApreciazăApreciază
Te îmbrăţişez! Mulţumesc mult şi sper să ne vedem cândva la un astfel de spectacol!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi place și mie muzica folk (cum nu mi-ar plăcea?!), dar nu am avut niciodată plăcerea unui concert de acest gen. Cu toate acestea – sau poate tocmai de aceea – ți-am înțeles entuziasmul și l-am savurat, cuvânt cu cuvânt, încercând să mi te imaginez la fața locului. Mă bucur mult pentru tine și îți doresc să repeți experiența, cât de curând!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Petru! Mi-a prins tare bine şi îţi doresc şi ţie o astfel de ocazie. Cine ştie, poate se va organiza şi la tine, de zilele oraşului…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Zaraza. Mit sau realitate? – Incercari
Ma apuca ciuda amu ca nu am insistat sa mergem. Ufff.Dar eram cam obositi dupa doua zile pline si un blocaj de „basm” pe Valea Oltului.
Cred ca exact asa faceam si io cu vocea din dotare. Mi-e un dor de muzica, nu zgomot…. Si mi-e ciuda ca am ratat intalnirea cu potecuta. ☺
ApreciazăApreciază
A fost minunat dar să nu-ţi pară rău, eu sper că după asta s-a trezit cineva şi se vor mai organiza concerte folk. 😉
Tare mult mi-ar fi plăcut să ne vedem dar n-au intrat zilele-n sac.
ApreciazăApreciază
In dimineata asta s -a elucidat misterul:am aflat de unde scrie atat de frumos Potecuta draga!Deci esti ardeleanca,iubitoare impatimita de hamsii si folk😂!
Cat despre concert si entuziasmul tau…you made my day -ca de fiecare data cand intru aici sa te citesc,om frumos!
ApreciazăApreciază
szqwer, oare de la ardeleni şi hamsii mi se trage? Eu am mai recunoscut pe aici că-s pe modelul „no, ce atâta grabă?” 😀
Mă bucur mult că ţi-a plăcut şi îţi mulţumesc tare mult! Şi tu ai reuşit să made my day cu acest comentariu!
Zi minunată îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce bucurie să mergi la un concert folk! Mă bucur mult pentru tine, dragă Potecuță. Și mulțumim pentru că ne-ai împărtășit și nouă din bucuria ta! 🙂
ApreciazăApreciază
Da, chiar a fost o încântare!
Şi eu îţi mulţumesc, Alex! O zi bună să ai!
ApreciazăApreciază
Pingback: Leapșa: Toamna - prieten sau dușman? Cum e pentru tine?