Un suflet şi patru chitare

Bine, ca să fiu corectă, au fost câteva sute de suflete da’ nu mă-nteresează, al meu a contat cel mai mult şi a fost atât de fericit, că a făcut cât toate alea nişte sute la un loc. Am nimerit pluralul la chitară? Cre’ că da, de data asta nici asta nu mă-nteresează. Ştiţi cum fac copiii când vor să povestească ceva wow, ceva extraordinar, ce au văzut sau au făcut şi vor să spună mai multe deodată şi se bâlbâie sau pocesc cuvinte? Dacă ştiţi, atunci imaginaţi-vă un copil care tocmai s-a întors de la Disney şi acum vă povesteşte şi vrea să zică şi de aia, şi de aia, şi de aia, şi nu ştie cum să le aşeze. No, aşe-s eu acum aşa că vă rog să-mi iertaţi incoerenţa. Am renunţat şi la poezia din titlu pentru că nu e loc de poezie, e prea mare entuziasmul. Şi gata, nu vă mai ţin mult, vă zic de ce-s aşa de zuză, că dacă mai lungesc mult, parcă aud pe urmă „ooo, pentru atâta lucru, atâta zarvă?” şi nu vreau asta pentru că pentru mine chiar a fost ceva supercalifragilistic şi voi spune mai târziu şi de un of din sufleţelul meu, acum nu spun că introducerea o citeşte toată lumea dar pe parcurs nu mai rămân toţi şi mă pot desfăşura.

Fusăi la concert folk!!! Iuuuuhuuuu! Bine, potecuţăăăă! Măi, a fost… vai, dar cum a fost! Staţi să trag aer în piept. Ştiu că-i plin youtube-ul de folk şi, slavă Domnului, am şi eu o arhivă groasă de melodii folk dar nu-i acelaşi lucru. Că degeaba am ascultat cam în fiecare zi câte o melodie-două, îmi era dor de un concert folk ca de hamsii prăjite. Şi cine mă cunoaşte, ştie, vorba aia. Cine nu mă cunoaşte, află acum: hamsiile prăjite sunt viaţa mea, ca să ştiţi. 😉
De obicei, nu mă prea manifest în public dar nu pentru că mi-ar păsa de ce zice lumea (nu vorbim de nimic care ar leza bunul simţ) ci pentru că nu mă exteriorizez prea mult. La concerte dau din picior, ţin ritmul, aplaud, fredonez încet melodia şi cam atât. Asta la concertele din altă sferă.
Da’ aaaiciii… s-a dezlănţuit potecuţa. V-am spus că mi-a fost dor, da? Cam cum fac fetile alea de 12 ani la Carla’s Dreams, am făcut eu la concertul ăsta. Dar fără să leşin, fără să-mi rup cămeşa de pe mine, fără să-mi doresc să ating artiştii sau să iau autograf. Asta nu. Dar am ţâpat, am cântat din toate puterile mele, am fost cu mâinile pe sus, am strigat, am avut lacrimi în ochi când l-am auzit pe Moţu’-n boxe. Din astea, în limite, zic. Dar chiar dacă e-n limite normale, e totuşi peste limitele mele că io, v-am spus, nu mă prea manifest aşa uşor.

Aproape tăt am cântat. Pardon, am urlat. Că io cânt prost. Dar, hei, măcar cânt corect. Şi aici, corect înseamnă că am ştiut versurile. Că le cam ştiu şi nu mă laud. Dar le ştiu 😀
Nu numai că le ştiu dar când nenea Socaciu a zis că urmează o melodie care ne va aminti de… potecuţa a şi zis „Nucuuuuul!”. Şi Nucul a fost. Deci ştiu melodiile înainte de a începe. Am cântat şi „tropa trop, prin oraş, şchiopătatul galop, un ţăran şi doi cai…”
şi „ce-ai cu noi, mă, pentru ce să dăm cu var?”, şi „dragăăă Mirunaaa” şi „iubita mea, să ne-aruncăm în mare” şi tăt-tăt-tăt! Da’ nu fredonat! Nu! Strigat, ţâpat, cântat, simţit şi vibrat.
Să zic şi de atmosferă? Bestială! Tineri şi vârstinici, în picioare sau pe iarbă, cântând toţi în cor. De vis!! Minunat!
Că toată viaţa mea (mă rog, toată viaţa de când am aflat că există) mi-am dorit să ajung la Folk You! şi încă visez la asta dar acum a fost ca şi cum.

Şi acum, că nu mai e multă lume pe aici, zic ce am pe suflet de ceva vreme: Ruşinică, Sibiu! Ai avut un Festival de Folk şi n-ai ştiut ce să faci cu el. Sibiu, mai avem nevoie şi de… aer. Avem tradiţie-n toate festivalurile posibile: teatru, folclor, artă culinară, olărit, raliuri, ciclism, film, rock, jazz, clasică etc. Chiar nu e loc şi de asta printre ele? „Nenea” Consiliu Judeţean, poate scormoniţi prin buzunarul de la spate, sigur a rămas ceva mărunţiş să daţi şi pentru asta, e păcat să stea Teatrul Gong sau Casa de Cultură fără măcar o chitară pe scenă. Că poate dvs. n-aţi fost dar ce-am văzut eu mi-a dat foarte clar de înţeles că lumea vrea şi asta şi sigur veţi putea umple o sală de spectacol. Ideea e să şi vreţi. Ca acum. Că aţi vrut, aţi făcut, s-a putut, a ieşit perfect. Mno, asta zic.

Mno, aşa o fost.

Mi-e imposibil să aleg o melodie dintre cele multe pe care le-am cântat. E foarte greu. Totuşi, aleg cu inima şi zic aşa:

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

65 de răspunsuri la Un suflet şi patru chitare

  1. Mă bucur că există încă astfel de festivaluri unde versul se împleteşte, muzical, cu trăirile sufleteşti atât de marginalizate azi. Folkul ne rămâne aproape, măcar unora dintre noi, din ce în ce mai puțini, din păcate…

    Apreciat de 1 persoană

    • Din păcate, a fost o excepţie care m-a bucurat mult, mult! Sper să se repete istoria. Citez din Şeicaru: „am şi uitat când am fost chemat ultima dată la Sibiu”. Are dreptate. Am şi uitat când a mai fost folk la Sibiu. Sper ca ceea ce s-a întâmplat aici, acum, să fi fost o lecţie şi să se repete evenimentul.
      Iubesc folkul cu tot sufletul meu!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Mugur zice:

    Mulțumesc, Potecuță!
    M-ai ajutat să-l regăsesc pe Socaciu în noile sale înregistrări, de care nu știam.
    Recunosc, nu am mai căutat noi apariții în folk și rău am făcut.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Pentru melodia asta si eu as face ca o copila la Carla1s dream :)))

    Apreciază

  4. JohnnyEm zice:

    A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

  5. Ce fericită ești! Aș spune că te invidiez, da’ invidioasă nu-s, deci mă bucur pentru tine și mi-aș dori să trec și eu printr-o asemenea experiență. Îmi place mult muzica folk și cred că aș fi cântat și eu cât m-ar fi ținut puterile glasului. Mi-e drag de pe vremea când adormeam târziu ascultând ”Cenaclul Flacăra” și aveam majoritatea versurilor scrise, ca să le învăț mai repede, să nu le uit, să mi le reamintesc peste ani… De hamsii ai zis, da’ zeama de la salata cu roșii mi-o lași mie? 🙂

    Apreciază

  6. firdeiarbainbataiavantului zice:

    Îmi place mult entuziasmul aproape adolescentin cu care ai prezentat evenimentul. Sunt sigur că a meritat să fie aşa şi preţ de o clipă m-am pus în locul tău. Şi a fost extraordinar. Mulţumesc pentru felul în care ai descris totul. Câtă vreme ştim să ne bucurăm indiferent de ce, nu e totul pierdut.

    Apreciază

  7. Ana zice:

    Bravo, fata draga! 👏👏👏 Sa iti fie de bine! Te doare in gat? Ca io, dupa ce veneam de la Cenaclul Flacara, o saptamana vorbeam prin semne…😁

    Apreciat de 1 persoană

  8. HopeLess zice:

    No, tu, Potecuta… Asa mi-ai bucurat sufletul cu entuziasmul din articolul tau!! Parca am fost cu tine!! Am fost prezenta la spactacolul magic unde s-a impletit poezia cu muzica… Folkul este unul din genurile muzicale nemuritoare. Iar daca vorbim de Socaciu si Nichita in aceeasi propozitie… sunt fara cuvinte! ❤ Sper sa am si eu ocazia de a participa la un astfel de eveniment. Pana atunci, ma bucur cu/ prin tine! 😘😘

    Apreciază

  9. Suflet zice:

    Ce frumos ai descris, Potecuță, mersi! Eu nu sunt familiarizată cu muzica folk, dar asta mi-a făcut pielea-găină. 🙂

    Apreciază

  10. Mi-ai răzmuiat sufletul, dragă Potecuță! Ai avut parte de o duminică de suflet și ai scris cu el despre însuflețirea, de care a avut parte. Mulțumesc mult, dacă s-ar organiza asemenea evenimente mai des, adevărat, lumea ar fi mai bună, căci anume această muzică trezește dragostea de viață! Cu admirație!.

    Apreciază

    • Vă mulțumesc mult! Mă bucur nespus că simțiți bucuria pe care am avut-o eu. Mi-a fost dor tare de acordurile astea live şi de asta a fost o lumină pentru suflet tot ce am auzit.
      Aşa e! Avem nevoie cât mai mult de asta!
      Vă mulțumesc tare mult! Gânduri bune!

      Apreciat de 1 persoană

  11. Diana zice:

    Iubesc entuziasmul tau si inteleg cu sufletul ceea ce ai descris (mai ales ca nici eu nu ma pot exterioriza la concerte desi „in sinea mea” sunt vulcan) 🙂
    E prima data cand ascult „Rugaciune” dar am fost sigura-sigura ca va zice (intr-un final) sa lase calul si sa-l ia pe el. 🙂
    Seara frumoasa iti doresc!

    Apreciază

    • Mă bucur mult că am transmis entuziasmul meu sau măcar o parte din el şi îți mulțumesc pentru că ai înțeles cum m-am simțit.
      Am auzit prima dată poezia asta recitată de Florin Piersic şi am plâns. Apoi am căutat versurile şi le-am învățat de drag.
      Seară frumoasă îți doresc şi mulțumesc!

      Apreciază

  12. Oana zice:

    Suflet de copil…ce frumos povestești toate emoțiile astea ale tale…
    Te pup cu drag!

    Apreciază

  13. Iosif zice:

    „Viata poate avea un alt scop decât fericirea,bucuria.Doar acest scop -bucuria – este demn de viata.Renuntarea,crucea,sacrificiul vietii; totul pentru bucurie.é – Lev Tolstoï –

    Apreciază

  14. Mă bucur tare de tot pentru tine. Păi așa ceva, te cred. Calitate și poezie. Adică poezia aceea a sufletului, când ești pe nor și ești conștient de asta. Îmi doresc și eu așa ceva. Poate nimeresc când ajung în țară. Și iubesc tendința mai nouă a noastră, a românilor (o mare parte, zic eu) de a ne bucura de ce e românesc, de a aprecia valoarea tradițională și a o așeza unde îi este locul.

    Apreciat de 1 persoană

  15. Îmi place și mie muzica folk (cum nu mi-ar plăcea?!), dar nu am avut niciodată plăcerea unui concert de acest gen. Cu toate acestea – sau poate tocmai de aceea – ți-am înțeles entuziasmul și l-am savurat, cuvânt cu cuvânt, încercând să mi te imaginez la fața locului. Mă bucur mult pentru tine și îți doresc să repeți experiența, cât de curând!

    Apreciază

  16. Pingback: Zaraza. Mit sau realitate? – Incercari

  17. 1lauralaly zice:

    Ma apuca ciuda amu ca nu am insistat sa mergem. Ufff.Dar eram cam obositi dupa doua zile pline si un blocaj de „basm” pe Valea Oltului.
    Cred ca exact asa faceam si io cu vocea din dotare. Mi-e un dor de muzica, nu zgomot…. Si mi-e ciuda ca am ratat intalnirea cu potecuta. ☺

    Apreciază

    • A fost minunat dar să nu-ţi pară rău, eu sper că după asta s-a trezit cineva şi se vor mai organiza concerte folk. 😉
      Tare mult mi-ar fi plăcut să ne vedem dar n-au intrat zilele-n sac.

      Apreciază

  18. szqwer zice:

    In dimineata asta s -a elucidat misterul:am aflat de unde scrie atat de frumos Potecuta draga!Deci esti ardeleanca,iubitoare impatimita de hamsii si folk😂!
    Cat despre concert si entuziasmul tau…you made my day -ca de fiecare data cand intru aici sa te citesc,om frumos!

    Apreciază

    • szqwer, oare de la ardeleni şi hamsii mi se trage? Eu am mai recunoscut pe aici că-s pe modelul „no, ce atâta grabă?” 😀
      Mă bucur mult că ţi-a plăcut şi îţi mulţumesc tare mult! Şi tu ai reuşit să made my day cu acest comentariu!
      Zi minunată îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  19. Alex zice:

    Ce bucurie să mergi la un concert folk! Mă bucur mult pentru tine, dragă Potecuță. Și mulțumim pentru că ne-ai împărtășit și nouă din bucuria ta! 🙂

    Apreciază

  20. Pingback: Leapșa: Toamna - prieten sau dușman? Cum e pentru tine?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s