Desculţ păşind prin gânduri…

Când mi-ai intrat în gânduri, păşind încet prin seară,
amestecai cuvinte cu-acorduri de chitară
şi-mi frunzăreai prin viaţă şi răscoleai prin mine
cât depănai trecutul spunându-mi despre tine
Aveam în buzunare biletul de tramvai,
ţigările, o cheie şi pofta unui ceai
băut la o terasă în sunete de clopot
ce inundau oraşul gata să dea în clocot
Eu dizolvam în cană răspunsuri la-ntrebări,
prin fum, în rotocoale, se risipeau mirări
şi-un pic de Alifantis, cântându-l pe Nichita,
îmi întregea povestea reînviindu-mi clipa

Tu mi-ai păşit prin gânduri desculţ, să nu mă doară
sau să îmi fie teamă că se va face seară
şi am uitat deschisă fereastra înspre lume
şi-ar năpădi străinii cotrobăind prin mine
după comori ascunse, neştiind că-i la vedere
tot ceea ce-mi compune cea mai de preț avere
-credința şi visarea, speranța fără capăt-
nu le ascund de nimeni şi nu le-nchid sub lacăt
Aşa c-am stins lumina, abandonându-mi frica
nu au ce să-mi mai fure şi ce-ar putea strica
dacă-ntre două rânduri îmi voi aduce-aminte
că pot reface totul doar modelând cuvinte

Şi mi-ai rămas în gânduri şi a-nceput să-mi pară
că pot păşi în voie spre fiecare seară
schiţând aproape-n joacă trei temeri fără rost,
sortându-mi pe nuanţe visările ce-au fost
Mai e o picătură în cana de cafea,
mă-alint, imaginându-mi c-aş renunţa la ea
şi construiesc iluzii în fumul de ţigară
în timp ce-ascult Esenin şoptit de o chitară
Pe-aici nu mai există demult niciun tramvai
şi nu mai sorb răspunsuri din cănile de ceai
am rătăcit biletul dar răscolesc prin viaţă
şi frunzăresc prin mine desculţă-n dimineaţă.

Foto