Putem iubi şi oameni şi animale în acelaşi timp?

Poate voi fi înjurată în urma acestei postări, nu ştiu. Îmi asum şi voi primi cu drag înjurăturile dacă le voi merita. Voi încerca să fiu cât se poate de obiectivă deşi vă mărturisesc faptul că am un nod în gât şi nu pot înţelege, oricât de mult m-aş strădui. Sper că mă veţi ajuta voi să-mi clarific nedumeririle, ăsta fiind de fapt scopul postării şi nu acela de a pune la zid pe cineva. Nu vreau să judec, nu vreau să condamn sau să amendez un comportament chiar dacă, recunosc, mă depăşeşte şi mi-e greu să găsesc „luminiţa”.
Nu aş vrea să generalizez şi nici nu e cazul să o fac dar nu am cum să formulez întrebarea altfel. Aşadar, pornesc de la Iubirea pentru animale nu e compatibilă cu iubirea pentru oameni?

A fost o perioadă lungă (şi, în ciuda câtorva exemple, există şi acum rămăşiţe) în care eram absolut convinsă că o persoană care-şi declară în orice situaţie iubirea faţă de animale şi militează pentru drepturile lor şi se luptă pentru salvarea lor nu poate avea decât un suflet de pus lângă icoană. Aşa am crezut şi mă ambiţionez încă să cred asta.
Refuzam şi refuz să cred că un om care iese din casă noaptea, în pijamale, pentru că aude o pisică mieunând pe afară şi o duce acasă, o hrăneşte, o duce la veterinar şi o păstrează sau îi găseşte un adăpost ar putea vreodată să calce în picioare un om aşa, doar pentru că.
Sigur că există o mare diferenţă între a iubi un animal având grijă de el şi a face asta doar la nivel declarativ. Dar cum se contorizează asta, mai ales când nu ai faptele? Cum decizi dacă omul ăla care spune că se luptă pentru salvarea lor şi e capabil de orice sacrificiu pentru ele chiar face asta când are ocazia şi nu e doar o luptă din taste? Mizăm pe faptul că e ceea ce spune.

Şi atunci cum se poate ca în aceeaşi frază în care spui că plângi de mila unui căţeluş flămând, să doreşti moartea unui copil?
Deşi nu ăsta e subiectul, nu pot să nu amintesc repede o discuţie horror avută demult pe un blog, la o postare despre câinii fără stăpân care nu ar trebui să fie pe străzi. Când o femeie a spus că nu vrea să moară câinii ăia dar nu-i mai vrea pe străzi pentru că într-o zi copilul ei mic a fost muşcat într-o clipă de neatenţie din partea ei, cu ea acolo, lângă el, un mare iubitor de câini i-a spus cam aşa: păi, dacă nu eşti în stare să ai grijă de el, poate era mai bine dacă murea copilul tău decât cu o mamă ca tine. Cum să rămâi cu bunul simţ la tine într-o astfel de discuţie?
Repet, nu ăsta e subiectul dar nu pot să nu fac o paralelă.

Revin la ceea ce m-a tulburat, nu înainte de a spune că mi s-a întâmplat de multe ori să mă revolt în faţa televizorului când erau prezentate fapte de cruzime faţă de animale. Da, e de neacceptat şi de sancţionat orice astfel de faptă. Da, dacă mai ai o fărâmă de umanitate-n tine, nu poţi rămâne indiferent. Dar…

O doamnă, declarată vegană sau raw vegană. Că ea consideră că noi, ăştia de mai mâncăm şi carne, suntem criminali, e una. Dar azi parcă ceva nu se mai leagă.
Aseară, un om a omorât un alt om. Ca detalii, deşi ele nu fac fapta mai gravă sau mai puţin gravă, omul înjunghiat era poliţist şi îşi făcea rondul de noapte, 38 de ani, doi copii mici acasă.
Doamna care a spus cândva că nu mai mănâncă deloc carne pentru că iubeşte prea mult animalele, postează ştirea în care se dau toate detaliile astea, inclusiv despre cei doi copii mici, postează filmuleţ cu ultimele clipe ale omului, cu el pe jos în timp ce era resuscitat, răscoleşte în facebook-ul omului, găseşte o fotografie mai veche în care omul apare cu un iepure despre care lasă de înţeles că a ajuns în ceaun şi scrie: legea compensaţiei, ăsta a primit ce-a meritat. A tăiat iepurele, a fost tăiat şi el.

M-am cutremurat. Şi tac. Mi-am promis mie că în postare nu voi fi subiectivă aşa că e cazul să mă opresc şi vă las pe voi să îmi explicaţi cum e posibil să simţi asta.
Cum se poate ca unii, care spun că n-ar putea ucide o muscă, să dorească moartea şi chiar să se bucure cumva de moartea altui om? Nu e prea mult? Nu depăşeşte cu mult ideea că un animal e mai loial decât un om, că un animal nu-ţi poate face rău cum ar face un om? Accept asta, cred asta. Dar de aici până… departe, nu e cam prea departe? Vă las pe voi să-mi explicaţi.

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

72 de răspunsuri la Putem iubi şi oameni şi animale în acelaşi timp?

  1. Putem iubi și animalele și oameni, numai că uneori dăm prea mult din gură și făcem mult prea puţin. Este o discuţie lungă și ar mai fi nevoie și de cultură, nu de ceapă!

    Apreciat de 3 persoane

  2. Adriana zice:

    …bine ca nu ai facebook. Oameni pe care-i stimez si respect – asa credeam – au pus „poza cu iepurele si cu bine i-a facut omului Dumnezeu, caci roata se invarte”. M-a luat raul. O vajaiala imensa de cap. Nu, potecuta, aici nu e vorba de vegan, iubitor de caini, de oameni, de bursuci sau lilieci. Aici exista o rautate fantastica si lipsa de respect. Oameni care cred ca si-ar pedepsi propriile rude ca inca mai taie porcul de Craciun. Am caini si o pisica. Toti luati din greseala. Greseala, peste greseala. Greseli frumoase, in definitiv fara de care nu ma mai vad.

    Mancam carne, as spune ca port articole din piele, mai mult nu zic ca ai si tu…vizitatorii tai, dar sa spui asa ceva despre un om…mi se pare grotesc. Ti-as mai da cateva exemple, dar mă opresc. Culmea, momentan, trec printr-o perioada in care cuvantul „accident” defineste familia mea. Si cu toate acestea, nimeni nu e vinovat decat hazardul, ceasul rau. Greu de abordat un asemenea subiect, dar te asigur..nu are nimic in comun cu iubirea fata de ceva, ci cu nebunie si rautate.

    Te imbratisez.

    Apreciază

    • Creierul meu refuză să decodeze informaţia. Pur şi simplu nu pot accepta ideea asta. Am zis de iubire pentru că doamna asta face paradă cu iubirea ei nemărginită faţă de sufleţele nevinovate. Şi de aia sunt şocată. Cum poţi, iubind sau nu animalele, să scrii, să gândeşti, să simţi aşa ceva?
      Unde vom ajunge cu răutatea asta, Doamne?

      Te îmbrăţişez, draga mea! Toate cele bune ţie şi celor dragi ţie!

      Apreciat de 1 persoană

  3. Stii de ce este tema grea, de nu imposibila? Pentru ca incearca sa gaseasca o ratiune, o explicatie cat de cat obiectiva intr-o zona prin excelență emotionala.

    E mai usor daca nu generalizezi si te concentrezi strict pe fapta/vorba omului. Bucuria de raul (nu oricare, ci foarte, foarte raul) altuia este un scandal al bunului simț. Prezenta animalelor in ecuatie, sau ierarhizarea animal-om, e doar o forma de manifestare a unor grave si, mi-e teama, greu reversibile carențe de caracter.

    Altfel, da, e un subiect care te expune. Chiar si asa, e interesant de vazut față de cine.

    Apreciază

  4. La inceputul blogului, am scris un articol despre asta cand s-a intamplat cu baietelul din Bucuresti. Bineinteles ca o tanti m-a facut criminala pentru ca am sustinut si inca mai cred ca maidanezii nu au ce cauta pe strazi in haite. Deci, am doi caini, care nu sunt de rasa, ii am de 13 ani de cand sunt la curte, tin la ei, sufar cand sunt bolnavi, dar nici mcar nu pot compara ceea ce simt pentru ei cu dragostea. Dragostea, iubirea se manifesta doar in cadrul aceleiasi specii, altfel dam in tulburari de comportament. Pentru animale avem afectiune, grija, le protejam, nu stiu ce naiba sa spun mai mult, dar ceea ce a facut femeia aceea e demn de un sociopat.

    Apreciază

  5. Suflet zice:

    Of, da ne-ai adus în atenție un subiect de actualitate… Mulți oameni par că iubesc animalele și urăsc oamenii, totuși nu mă gândeam că s-a mers atât de departe să te bucuri că a murit un om care a mâncat un iepure. Sigur că se poate să le faci pe amândouă. Eu mă gândeam să devin ovo-lacto-vegetariană pentru că a început să-mi fie milă și cu greu mai pot să mănânc carne, dar dacă aș deveni, n-aș condamna pe nimeni că mănâncă ce mănâncă.
    Totuși, dacă e s-o luăm pe altă parte, Iisus nu a fost vegetarian, a mâncat pește și miel. Despre El ce ar mai putea spune? :)))

    Apreciază

  6. lucillette zice:

    Eu sunt cinică dar nu fiindcă imi place, ci fiindcă am trăit deja destul sa decodez puțin din misterul ăsta numit Om. El nu i decât o amestecătură de de toate, indiferent la ce se referă acest toate. În concluzie – a mea – omul nu i capabil de iubire, fiindcă de ea vorbim aci.(că nu i capabil de niciun alt sentiment dus până la capăt, asta i tot un adevăr) Cea adevărată. Si cea adevărată, pt mine, înseamnă cea în care sentimentul ăsta nu l raportezi la nevoile tale. In nicio situație. Din partea mea, aşadar, nimic neobisnuit in felul in care a reactionat doamna. N-a făcut decât să fie…normală. Om.

    Apreciat de 1 persoană

    • Tristă şi îngrijorătoare concluzia ta, Lucilltte. Înseamnă că noi, oamenii, suntem capabili de asta oricând? Nu te contrazic dar parcă începe să-mi fie teamă…

      Apreciază

      • lucillette zice:

        Aşa cred – că suntem capabili. Când ni se încalcă teritoriul, intern sau exterior, indiferent cu ce este el ocupat, suntem de nerecunoscut. Mi-e teamă că chiar si pe noi ne luăm prin surprindere in unele nomente ori situații. Şi ştii ce ne spunem si ni se spune? Oameni! Supuşi greşelii…Iata cum hocus – pocus vina este absolvită

        Apreciat de 1 persoană

  7. Oana zice:

    Nu te mira. ‘Putem’ orice. Chiar și să dorim altora ce ne-au dorit și ei nouă în repetate rânduri (și asta e o formă de blestem – în care îmbrăcăm uneori durerea de a fi fost loviți). Ce a zis ‘doamna’…face parte din aceeași categorie.

    Apreciază

  8. Mirabela zice:

    Mi-am amintit de niște oameni care se dădeau creștini, dar cand a fost dezastrul de la Colectiv spuneau ca cei de acolo si-au meritat-o fiindcă ascultau rock. Se aseamănă situațiile… Nu sunt oameni, ci neoameni.

    Apreciază

    • Oooo, da! Ai mare dreptate! Şi atunci am fost îngrozită de cum se aruncau pietre în numele Domnului. Câtă cruzime şi atunci.

      Apreciază

      • Oana zice:

        Se poartă și azi. Pietrele. Tot în numele Domnului. Avem și un comentator care, cel puțin în cazul meu, cu asta s-a ocupat. Cu pietrele. Mereu înspre a mea îndreptare… Din iubire necondiționată, desigur.
        Reacția clerului la tragedia Colectiv e alt exemplu de ne-oameni, așa este.

        Apreciază

        • Despre comentator nu vreau să zic nimic, în cazul meu nu au fost pietre şi nu mă pot pronunța. Dar îmi pare rău că tu le-ai simțit şi te-a durut!
          Din păcate, uite că asistăm la un alt episod legat de Biserică şi iar s-au împărțit oamenii şi iar se aruncă cuvinte grele. Nu mă refer la asta cu animalele.

          Apreciază

          • Oana zice:

            Am văzut și episodul nou. N-aș ști ce să zic, dar prea sunt standarde duble în ce privește Biserica în general. Și în ultima vreme, mulți s-au îndepărtat…
            Totul se rezumă la încredere, Potecuț. Când n-o mai ai/ simți, totul s-a pierdut.
            Gând bun către tine!

            Apreciază

  9. adrianport zice:

    Nu e un subiect simplu. Îmi vin în minte două exemple oarecum diametral opuse: Hitler a fost un devotat iubitor al câinilor săi ciobănești (evident germani). Și nu pot să nu mi-o amintesc pe vecina mea din copilărie, tanti Ana,
    care spunea că „l-am iubit pe boul de bărbatu-miu”.

    Apreciază

  10. Omul poate fi atât de bun uneori, pe cât de rău poate ajunge altădată. E capabil de iubire nețărmuită, dar și de ură nestăvilită. E prea complex pentru a fi înțeles, deși îl cercetăm mereu sub titulatura de Femeie. Și ne tot minunăm de ce descoperim. 😉
    La câți iepuri am tăiat și pus în ceaun (cu dragoste), mă și mir că mai trăiesc încă. 😦

    Apreciat de 1 persoană

  11. Irina zice:

    Pai cum să se explice, Potecuțo? La fel cum se explică și atitudinea unor creștini care predică iubirea sau iertarea, dar merg la biserică să se roage pentru pieirea dușmanilor. La fel cum se explică intoleranța marilor prelați, apostoli ai iubirii. La fel cum se explică luxul unei biserici care promovează, în teorie, smerenia. Dacă te uiți cu atenție, o să constați că marii ,,iubitori de animale” sunt și foarte credincioși 😀 . Acum am deschis eu un subiect delicat, dar nu m-am putut abține.

    Apreciază

  12. Iosif zice:

    Religiile lumii nu sun altceva decât cultura gândirii omului primitiv,idusa de FRICA de fenomenele paradoxale inexplicabile gândirii logice,obiective (fenomene ale naturii,exterioare si/interioare),care au fost cultivate si transmise din generatie în generatie dezbinând si separând societatea în tabere combatante,într-o copetitie a suprematiei celui mai puternic si mai inteligent care a eliminat si elimina prin forta opozantii mai putin competitivi,asuprind,impunând dictând legi prin care sa-si mentina autoritatea,folosind frica si panica consecintelor nerespectarii lor.
    “Fiti întelepti ca serpii si blânzi ca niste porumbei.”
    “Nu te lasa biruit de rau ci biruieste raul prin bine.”
    Un week end superb,plin de IUBIRE AUTENTICA.

    Apreciază

    • Iosif, te rog să îmi explici ce legătură au religiile lumii cu acest subiect? Că nu ştiu în ce măsură o religie sau alta a făcut-o pe acea doamnă să spună ce-a spus.
      Zi frumoasă şi ţie!

      Apreciază

      • Iosif zice:

        E simplu si logic.Toate religiile,credintele lumii au lideri si legi la fel ca în politica.Aceste legi sunt garduri,ziduri frontiere doctrinare invizibile,imperceptibile,induse subliminal din generatie în generatie în subconstientul maselor de pe întreg pamântul,separând si împartind continentele,statele,regiunile,comunitatile mai mici sau mai mari dezbinând si provocând oamenii între ei la o competitie a orgoliilor si al intereselor egoiste si de grup de unde iau nastere toate relele mondiale.
        Dumnezeul Cel Adevarat n-are de-a face cu religiile si idolatriile lumii moarte,acestea apartin dumnezeului fals „Mamona” ce de milenii dicteaza si conduce omenirea spre moarte sufleteasca,însa întotdeauna ADEVARUL A ÎNVINS SI VA FI ÎNVINGATOR iar cei ce traiesc în EL sunt LIBERI de legi politico-religioase-filozofico-stiintifice,elevati deasupra tuturor,legilor omenesti,în Împaratia Dragostei Tatalui,prin Fiul omului,Hristos,si prin puterea Spiritului Sfânt ,acest „foc” din cer,ce a coborât în urma cu doua milenii în ziua Cincizecimii peste ucenicii Domnului ,care au slavit si laudat pe Dumnezeu în limbi necunoscute de ei,dupa cum erau primite de sus,iar cei ce erau adunati la aceasta mare sarbatoare din multe natiuni si limbi,au înteles fiecare în limba lui mesajul IUBIRII lui Dumnezeu pentru poporul Sau ales…
        Sa ai o duminica sublima.

        Apreciază

  13. Beta zice:

    O Doamne ce subierct complex si care nu duce nicaieri pana la urma. parerile sunt multiple si nu pot fi combatute fiecare avand dreptate in felul lui si trebuie respect pentru fiecare. Stiu doar ca nu pot condamna animalele pentru ceea ce fac ele neavand ratiune ci doar instinct, nu ies din legile lui Dumnezeu si respecta tot ce li se intampla fara a urla si a se vaicari ca oamenii. Desi pot fi condamnata am inteles pana la aceasta varsta ca omul este cel mai rau animal pentru ca si-a iesit din tiparele in care a fost creat de Dumnezeu, vrea sa arate ca el este de fapt Dumnezeu si poate orice si-si permite orice . Dumnezeu nu a creat religii, ele au fost facute de oameni ca multe altele de unde sa poata sa-si manifeste rautatea si criminalitatea de care de multe ori a dat dovada. Iubirea exista si la oameni cat si la animale, la animale neconditionata la oameni de cele mai multe ori conditionata. Oamenii nu mai stiu sa iubeasca si aplica mai mereu legea talionului din vechiul testament cu care eu nu sunt de acord pentru ca nici ca Biblia nu-i departe de facatura omului. O gasim in scrierile vechi sumeriene, din Mesopotamia, exact la fel doar un pic puse altfel intamplarile si sfintii fiind zei. Daca oamenii ar intelege sa se concentreze sa trimita sus numai ganduri bune, faptele sa-i fie bune , sa incerce sa modifice ce-i rau in oameni si pe alocuri, incet, incet, lumea ar deveni mai buna, si legile Creatiei vor fi respectate asa cum Universul le-a daruit.

    Apreciat de 1 persoană

  14. em zice:

    Nu cunosc subiectul, se întâmplă din păcate uneori… Viața e viață și fiecare suflet are dreptul la ea. Dar prioritar e omul. Cum să pui semnul egal, oricât de mult ai iubi animalele?
    Ai spus de cazul câinelui care a mușcat copilul, au fost și alte cazuri foarte mediatizate de genul acesta. E absurd.
    Eu iubesc foarte tare animalele, în special câinii, dar duc cu mine o frică cultivată la Cluj unde în anumite zone erau câini vagabonzi.
    E greu să judeci și eu mă feresc de acest lucru în orice circumstanțe, dar scanezi și observi și e imposibil să înțelegi mecanismul răutății minții unor oameni.

    Apreciază

  15. daurel zice:

    Eu ma retrag (consolez) in crestinism…

    Apreciază

  16. tink3rbe11 zice:

    Eu am un catel de apartament si pot spune ca iubesc neconditionat si devin chiar dependenti de iubirea umana….precum copii.
    Despre cei deveniti peste noapte ” vegetarieni” sau cum altfel isi spun ei….eu il consider trend,doar sa dea bine.Pana la noaptea decisiva ,au rumegat orice fel de carne si nu s-au considerat criminali,noi cei ramasi in urma,vezi Doamne am fi!
    Cucoana ,sigur nu este nici vegana,nici iubitoare de animale si nici umana!
    Daca ar fi sa aleg intre un om si Mia( bishonica),as alege-o pe Mia.

    Apreciază

    • Nu ai cum să nu îţi iubeşti animăluţul, te cred că îţi e tare drag şi că l-ai alege pe el. Dar vezi, tu ai pus problema „între un om şi Mia”, adică un om oarecare şi căţeluşa ta. E vorba de sentimente aici.
      Să ştii că şi eu am ajuns la concluzia că doamna aia a făcut de ochii lumii acele afirmaţii. Cred că de fapt căuta atenţie. Şi varianta asta e mai pe placul meu decât aia că ea chiar aşa simte şi gândeşte…
      Zi frumoasă îţi doresc şi mulţumesc!

      Apreciază

  17. Desigur ca se poate! Exact cum ati spus. Nu trebuie sa GENERALIZAM. Veganii sunt persoane cu suflet mare si din acest motiv decid sa nu mai manance animale si desigur si pentru sanatate.
    Daca privim la cei mai neajutorati desigur ca este greu sa nu privim la suferinta unui om. Aceasta nu inseamna insa ca nu exista exceptii care depind poate de cultura, educatie, experientele vietii de copil si adulti.
    Haideti sa indagam cu totii si sa privim mai amanuntit inainte sa judecam un grup de oameni sau o filozofie de viata bazata pe compasiune si pace intre oameni si animale!!
    O zi cu soare!!

    Apreciază

    • Sper că ați vorbit la modul general, ca un îndemn pentru noi toţi. Că altfel nu cred că cineva a judecat pe cineva aici.
      Orice om poate avea un suflet imens, indiferent de ceea ce are în farfurie 😉
      Tocmai această filosofie de viată bazată pe compasiune m-a contrariat. Că acelei doamne pare că îi lipseşte cu desăvârşire. Asta credeam şi eu dar se pare că m-am înşelat. Nu e o regulă deci.
      Seară bună! Vă mulțumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  18. psi zice:

    moartea oricărei ființe este cam așa: 1. legea firii, 2. o durere indusă de educația noastră.
    acuma sigur că nu doresc moartea nimănui, fie el animăluț, fie el om, dar ce mi se pare mie … straniu? ciudat? greșit?- mai rumeg aici la variantă- este faptul că deși știm că suntem muritori, trăim ca și cum am avea tot timpul din lume. ba îl și pretindem… și uite cum bat eu câmpii cu grație, când tu ai întrebat altceva (și n-am răspuns).

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s