Prea multă vară

E tot atâta vară şi la tine?
Pe-aici, prin oameni, a secat speranţa
Şi nici măcar un gând nu mai adie
Cuvintelor să le redea nuanţa

Pe străzi sunt numai urme, niciun pas
E plin de praf şi nicio revenire
Puţinele tăceri care-au rămas
Au evadat la umbră de-amintire

E tot atât pustiu şi pe la tine?
Prin lume, nici de vis nu mai e loc
Abia încape-un ipotetic mâine
În golul ăsta care-nghite tot

Fântânile-şi alungă însetaţii
Prin clocotiri se leapădă de apă
De prea mult verde-au amuţit copacii
Şi-n resemnare rodul şi-l aşteaptă

Prea multă vară e pe-aici, pe-afară
Şi prea pustiu prin oameni şi pe străzi
Prea arde totul ca să nu ne pară
C-am devenit şi vânători şi prăzi

E tot atâta vară şi la tine
Şi zgomot mult şi totuşi niciun glas
Înmugurit la umbră de-amintire
Prin urmele rămase fără pas?

Foto

Nota redacţiei poteciste: V-am spus cândva că mi-am văzut „poeziile” ciopârţite pe un site. Mno, acum vreo două sau trei săptămâni, am mai gugălit nişte unele, altele şi… din link în link în link am dat peste o poezie care începe aşa: „e vară şi la tine?”. Asta mi-a rămas din poezie, asta mi s-a lipit de creier. Dacă vreţi să mă credeţi pe cuvânt de potecuţă că numai atât am memorat, bine. Dacă nu, iar e bine, io nu mă supăr pe voi. Problema e că nu mai ştiu unde e poezia. Dacă ştie cineva, aştept un link. Poezia nu e copiată dar cum eu nu fur poeziile nimănui şi nici nu „împrumut” idei, chiar şi faptul că titlul ei m-a inspirat merită specificat aici. Chiar dacă tot ce-a urmat e născocirea sufleţelului meu, mi se pare corect să specific asta. Mulţumesc!

Update: Problemă rezolvată în comentariul Ellei.