Jurnal grăbit…

Azi… primul luni din cuptor şi-a plâns neputinţele şi a măturat străzile cu respiraţii reci şi sacadate. Probabil în semn de răzbunare a surorii mai mari, iunie, pe care am tot dat vina pentru toate neplăcerile cauzate de prea multele grade din termometre. Numai în noi n-am răscolit după neconcordanţe sau după nefirescul de care obişnuim să acuzăm zilele ce ne trec una după alta prin faţa ochilor niciodată complet deschişi.

Afară… stropi reci spală urmele trecătorilor. Se lasă seara şi în curând nu va mai fi nicio dovadă a trecerii lor, ca şi cum străzile se dezic de toate venirile şi plecările pe care le-au purtat pe braţe şi acum, martori tăcuţi, se scutură de firavele dâre de pe umeri, fără să mai lase să se vadă câţi paşi au numărat în clipă.

Mă gândesc… că nu e drept faţă de jurnalul ăsta că apelez la el numai când începutul de poezie nu vrea să se lase ajutat să crească şi zace undeva-ntr-o ciornă sau când un alt început, de text, refuză să primească şi alte cuvinte pe lângă cele de început.
A mai fost unul cu ceva timp în urmă şi cred că tot într-un moment de tăcere a gândurilor a fost scris deşi, la recitire, mi-a părut relativ consistent, relativ motivat. Relativ. Oricum, niciodată nu cred că voi putea fi categorică în etichetarea simţirilor transformate-n cuvinte. Tocmai de aia nu-mi explic cum e posibil ca ele să placă cuiva atât de mult încât să-şi însuşească fărâmele de suflet pictate cam stângaci. Sau poate ele trezesc totuşi şi alte suflete şi atunci e cumva normal.

Citesc… reacţii şi păreri legate de una dintre ştirile şoc care a împărţit (a câta oară?) lumea în două tabere la fel de supărate, la fel de virulente, la fel de pregătite să arunce pietre în oricine. Din când în când, cineva aprinde fitilul şi, ca un roi de albine care simte ameninţarea, se năpustesc unii asupra altora şi, pierzându-se în cascada de cuvinte licenţioase, uită exact esenţialul. Nici nu mai contează motivul disputei lor, tot ce contează e să-l nimicească pe adversar doar pentru că are altă părere. Devenim imuni până şi la gustul amar lăsat în urmă.

Ascult… din toate câte puţin. Puţin din ploaie, puţin din vânt, puţin din noapte, puţin din cântec de pui ascunşi în cuiburi.

Unul dintre lucrurile mele preferate… să mă cuibăresc la umbra unui gând bătrân şi să simt cum mă învăluie căldura în timp ce plămădesc din el amăgirea că va fi înfăptuit.

O imagine pe care vreau să o împărtăşesc:

Foto: 1, 2

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

46 de răspunsuri la Jurnal grăbit…

  1. Evident ca pisoiul se afla cu totul intamplator acolo :))))
    Restul…sunt omenesti.

    Apreciază

  2. ane zice:

    Si.. mie îmi place sa „mă cuibăresc la umbra unui gând bătrân” apoi sa meditez. Antrenez mintea sa fiu” intelighentia” 😉 Pisica este nostima 🙂

    Apreciază

  3. „La umbra unui gând bătrân”- vai ce-mi place! E…minunată expresia , potecuță! Cum le ghicești?
    Eu îl văd ca pe un gând atât de vechi de pare un nuc stufos ce lasă umbră, luminat de razele de soarelui la răsărit. Adică un gând proaspăt ce apare din senin și dacă nu are grijă va deveni și el un gând bătrân…și tot
    așa!

    Apreciază

    • Mulţumesc, Erika! Mulţumesc mult!
      Nu le prea ghicesc, mai mult le simt. Şi mă bucur când ele plac celor care vin în căsuţa mea.
      Ce frumos vezi tu gândul ăsta luminat de raze aflate la răsărit. Minunată comparaţie ai făcut!
      Îţi doresc o zi frumoasă şi îţi mulţumesc încă o dată!

      Apreciat de 1 persoană

  4. Îmi vine să mănânc și pisica de poftă, norocoasă și dulce trebuie să mai fie!😏

    Apreciat de 1 persoană

  5. Fabiola Ion zice:

    Unul din lucrurile tale preferate… e și al meu. 😊 Motanul ăsta mi-a făcut poftă de tort!!!!

    Apreciază

  6. em zice:

    Tot ce ai spus a fost cam uitat la vederea privirii deloc feline a felinei. 😀
    Adică mesajul e: tortul meu pe care NU-l împart. Cu NIMENI. 😀

    Apreciază

  7. tink3rbe11 zice:

    Motan obraznic! Cand muza’ i-a concediu” ,apelezi oriunde.La tine se va intoarce repede…

    Apreciază

  8. Cât îi va lua pisoiului să-şi cureţe blăniţa de urmele de tort. Are timp, stând la umbra batrânului tău gând. Expresia îmi place tare.Bună dimineaţa.

    Apreciază

  9. Maria zice:

    E gri, are o privire care spune „te ucid dacă te apropii de ..” 😀!
    Da-mi place, el n-are nici o treabă cu toate gândurile tale. Am tot cautat în privirea lui ceva care sa fie legat de starea vremii,a lumii. Nimic.
    Acu trebe sa recunosc, cam așa arăt și io în fața unui tort,nu fix da pe-aproape ☺😀

    Apreciază

  10. Ești privilegiată! De la umbra gândurilor bătrâne și până la cântece de pui ascunși în cuiburi, un adevărat paradis al sufletului. 🙂

    Apreciază

  11. Suflet zice:

    Iooi, ce drăguț e motănel, parcă pozează pentru o revistă de modă, așa stă 😀 Frumoase melodii asculți 🙂

    Apreciază

  12. psi zice:

    eu aș pune pe jurnalul lunii ăsteia vacanța, dar mai am de așteptat. așa că mă întorc la manuscris… 😀

    Apreciază

  13. Ella zice:

    Stii ca ador neamul pisicesc, asa ca motanul mi-a topit inima! 😀
    Grabit sau nu, este tare fain jurnalul tau! Sa ai zile frumoase! >:D<

    Apreciază

  14. Iosif zice:

    Gândim,citim si ascultam,
    sunete exprimate în cuvinte.
    Apoi usor ne relaxam,
    sorbind cu tact,
    cafeaua aromata si fierbinte.

    Apreciază

  15. cafeauata zice:

    Ma opresc la aliniatul cu cititul. Daa… Sunt atatea stiri socante, incat ma mir ca mai rezista planeta. Adevaratele probleme care asteapta rezolvari sunt puse in asteptare, dar ne pierdem vremea cu presupuneri referitoare la diverse persoane. Circ pe paine 😦 .
    Sa-ti fie zilele frumoase, Potecuta!

    Apreciază

  16. Fain jurnal, n-am ce zice, însă eu cred că ar fi mai bine ca atunci când te adăposteşti la umbra unui gând bătrân (oare oi avea şi eu aşa ceva?) să fii sigură că va fi înfăptuit. Asta îţi doresc. 🙂

    Apreciază

  17. deea zice:

    Doamne cum citeam eu gandurile-ti asternute profund si bine de tot si meditam in timp ce citeam si cand…dau peste motan, eu asa zic ca e motan, plin de tort si tortul de el…f comic, haios de tot😄

    Apreciază

    • E ca un duş rece, nu? O trezire rapidă. Mă bucur că e aşa, am vrut ca poza să nu fie deloc în ton cu gândurile.
      Mă bucur mult că ţi-a plăcut şi ce am scris! Mulţumesc!
      O zi minunată îţi doresc!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s