„Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra…”

Sursă foto
Tăceri găzduite de Călin

Acest articol a fost publicat în Miercurea fără cuvinte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

39 de răspunsuri la „Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra…”

  1. Iosif zice:

    Simpatice si curioase vietatile. Eu si în noptile de iarna dorm cu ferestrele deschise,daca iarna e mai blânda. Superbe ilustrate,mai cu seama boticul câinelui,în spartura geamului ! 🙂

    Apreciază

  2. Suzana Miu zice:

    Curiozitatea lor este la fel ca a noastra! Tare dulci sunt! Si veverita, o fi ajuns intamplator inauntru?

    Happy WW, draga Potecuta!

    Apreciază

    • Nu ştiu, pare o căbănuţă părăsită. Şi poate s-a strecurat acolo.
      Eu cred că uneori e mai mare decât a noastră, de asta şi intră de multe ori în belele.
      Mulţumesc, Suzana!
      Seară bună!

      Apreciază

  3. Suflet zice:

    Animalele sunt atât de curioase, găsesc și un colțișor mic prin care să privească… Avem de învățat de aici 🙂

    Apreciază

  4. Ferestre in ” ferestre”…cate lumi, cate portite! Multumim, Potecuta!

    Apreciază

  5. elenamarinalexe zice:

    Doar fereastra sufletului să n-o închizi niciodată, Potecutze 🙂

    Apreciază

  6. Preferata mea e cea cu botul de câine prin geamul spart. Are o privireee…..

    Apreciază

  7. CalinH zice:

    O fereastră este valorificată uneori, chiar dacă e spartă, de ființele din preajma-i.

    Apreciază

  8. Ana zice:

    Aaaaaaa……pe mine tare m-au atins la suflet fotografiile….m-au facut terci, ca sa zic asa….Foarte frumoase si dragalase!

    Apreciază

  9. Pe canicula asta e chiar indicat să ținem ferestrele deschise, dar ale tale sunt de poveste, ivesc minunății… Zi veselă să ai, Potecuță! 🙂

    Apreciază

  10. Bună ideea… pe timp rece. Eu le-am deschis larg, de o bună bucată de vreme, iar azi simt prin ele mirosul unor ploi ce va să vină, ba chiar a venit!. Ferestrele vor fi mereu un termostat al zilelor noastre.

    Apreciază

  11. Zina zice:

    Degeaba, că geamurile sunt sparte! :))

    Apreciază

  12. Beta zice:

    Ce frumos, eu care iubesc asa tare animalutele aici nu mai stiam pe care sa o imbratisez. Oare ce s-ar fi intamplat daca gaseau fereastra deschisa ? Ar fi fost armonie sau balamuchie, ha, ha, ha.
    Un sfarsit de saptamana cu ceva racoros sa treci cu bine peste aceste zile rosii ! ❤

    Apreciază

  13. noradamian zice:

    Niciodată nu suntem singuri dacă putem oferi și primi afecțiunea celor din preajma noastră, chiar și a micilor animăluțe care ne caută prezența 🙂

    Apreciază

  14. doar nicole zice:

    Sărăcuța vulpiță, a prins-o iarna pe-afară… 🙂

    Apreciază

  15. Alex zice:

    Superbe fotografii! Le-am privit și reprivit cu încântare. Dincolo de „ferestrele oamenilor”, care pot și „bariere” pentru lumea de dincolo de ele, trăiesc viețuitoare care reușesc uneori să intre în lumea oamenilor, în felul lor simplu și firesc. La urma urmelor, cu toți suntem creaturi divine. Oameni și animale!
    O zi bună, dragă Potecuță.

    PS. Penultima poză, cea cu câțelul, pisoul și găinile, mi se pare „mortală”! E clar că toți așteaptă ceva de la om! 🙂

    Apreciază

    • Foarte frumos ai spus! Da, suntem cu toţii creaturi divine…
      Cred că e ora mesei şi ei privesc prin geam cum se pregăteşte meniul. Sunt dulci tare.
      Mulţumesc, Alex!
      Zi frumoasă îţi doresc şi eu!

      Apreciază

  16. Cosmisian zice:

    Niciun om…

    Apreciază

  17. Pingback: MfC.Ferestre pe bloguri « Daurel's Blog

Lasă un comentariu