Cine-i (mai) vinovat?

Vă las o problemă de logică. Ba nu, de conduită. Ba nu, de legislaţie. Ba, nici eu nu ştiu de ce e. Dar vă garantez că nu e din genul celor cu „capcane” sau cu schepsis şi e cât se poate de reală, petrecută sub ochii mei, numai că mai la stânga puţin. Şi de atunci mă tot gândesc şi n-am reuşit să-i dau de cap. Nu ţin morţiş să găsesc un vinovat, în sensul că nu unul singur şi accept şi varianta că nu există vinovaţi deşi, recunosc, parcă m-aş împăca mai greu cu ideea că aşa se face. Dar poate că nu ştiu eu şi aş fi curioasă să aflu părerea voastră. Repet, nu e poezie şi nici text „simţit” deci eu doar voi relata ce-am văzut şi promit că voi încerca să fiu cât voi putea eu de obiectivă în descriere mai ales că nu am fost implicată în niciun fel.

Lume multă, căldură mare, terase pline. Se desfăşoară un fel de festival. Pe scenă nu se întâmplă nimic şi poate de aia a trebuit să se întâmple la mese, să nu stea berea-n gâtul oamenilor. În gâtul meu nu putea sta că nu stătea nici în paharul din faţa mea dar mă gândesc că nu-i cea mai fericită situaţie şi tocmai de aia empatizam cu băutorii de bere de la mesele din jur.
La una dintre mese, 3 băieţi pe care nu i-am remarcat decât atunci când a început povestea. Şi povestea a început cu un băiat, figură cunscută de cei care umblă prin oraşul ăsta, un tânăr care cântă pe străzi cât îl ţin plămânii şi, dacă e să mă întrebaţi, îl cam ţin, care mai primeşte un leu pentru o puşcă şi cureaua lată din care nu ştie decât prima strofă şi apoi continuă, pe aceeaşi melodie, cu rău mă dor ochii, mă dor şi apoi două versuri din O, Măicuţă Sfântă şi tot aşa. S-a oprit la masa băieţilor şi acolo a stat vreo 10 minute, cântând de toate. A primit bani, ceva de băut şi ceva de pe farfuriile lor de mâncare. Băieţii s-au încins şi îl rugau să mai cânte.

După altă melodie, pe trotuarul din faţa lor au trecut doi domni de la Jandarmerie care i-au făcut un semn din mână ca şi cum ar fi vrut să alunge muşte. Nu i-au zis nimic, nu s-au oprit. El a tăcut 5 secunde, şi-a pus mâna la gură şi a cântat aşa până nu i-a mai văzut.
La doar câteva minute după asta, a venit un domn care avea tricou pe care scria organizator, a luat băiatul de braţ, l-a tras uşor înspre el, nu l-a bruscat şi i-a spus ceva în genul hai, pleacă de aici.

Ei, şi acum începe mascarada. Unul dintre cei trei băieţi sare în picioare şi ţipă la el da’ ce a făcut, mă, băiatul ăsta, bip-bip-bip, e berea mea şi banii mei, mă, bip-bip-bip, ce bip-bip-bip, vrei mă şi s-a dus înspre domn. Nu l-a atins, între ei s-a băgat tocmai mărul discordiei adică băiatul cântăreţ care a zis vă rog, nu vă certaţi. Domnul cu tricou s-a îndepărtat, cel cântăreţ a plecat iar băiatul nervos s-a aşezat la masă dar de acolo comenta într-una cu multe bipuri pe care nu le redau nici măcar de dragul obiectivităţii. Erau bipuri cu multă acţiune în genul dai, dau, să-mi, să-ţi, înţelegeţi voi.

A înjurat singur 5 minute că ceilaţi doi nu ziceau nimic şi au apărut vreo 6 uriaşi, îmbrăcaţi în tricouri cu Jandarmerie pe ele. Ştiţi cum l-au luat pe băiatul comentator? În zbor. I-au luat pe toţi, cu o mână de braţ şi cu alta de ceafă şi îi ţineau aşa cum îşi ţine pisica puii numai că nu în dinţi. Dar poziţia era aceeaşi. I-au scuturat de câteva ori acolo, de faţă cu toată lumea, pe urmă i-au dus la secţie.
Ca să fie complet peisajul mioritic, de la masa de lângă, un bărbat s-a ridicat, a luat de pe masa băieţilor o pereche de ochelari de soare şi i-a băgat în buzunar. Am sperat până în ultimul moment că îi cunoaşte şi i-a luat să nu se piardă dar s-a stins speranţa când domnul ăla s-a ridicat şi a plecat.
End of story.

No, aşa se procedează în cazuri din astea sau pe undeva, cineva a greşit şi a făcut exces de … de ceva?

Foto