La capăt de pământ…

Uneori,
ai vrea să-ţi pui în bagaj
un sfert de viaţă
şi un vis neîmplinit
-ca să-ţi fie camarad de drum-
şi să mergi până la capăt de pământ
doar ca să-l vezi, să-i simţi tresărirea
în palma caldă
şi să te convingi că…
este
că încă e
Dar pentru că drumul nu poate
să se aştearnă sub paşii tăi,
cauţi în cărţi
şi în spusele altora
semne că el există undeva, într-un colţ de lume
şi pâlpâie sub acelaşi cer,
în acelaşi ritm
şi asta face mai uşor de acceptat
neputinţa drumului

Uneori,
ai vrea să prinzi aripi,
să vezi lumea de sus, să auzi zbaterea din înalt
doar ca să poţi ajunge mai repede
la capăt de pământ
să-l vezi, chiar şi aşa, un punct pe harta lumii,
să ştii că există
şi apoi să te întorci la sfertul tău de viaţă
mai împăcat şi mai alinat
de gândul că
e acolo
Dar pentru că zborul ţi-e străin,
cauţi trăiri printre cifre
care vorbesc despre existenţa unui capăt de pământ
undeva,
într-un colţ de nemurire

Uneori,
cărţile toate stau închise
şi filele lor se fărămiţează
şi se pierd printre degetele tremurânde
şi toţi ceilalţi au tăcut demult
şi nu mai schiţează nimic
despre capătul de pământ
pe care-l cauţi în zadar
şi printre cifre
şi printre trăiri
şi-atunci drumul dispare sub paşi
şi gândul îşi pierde, neputincios,
zborul
în căutare.

Foto