Cât un veac şi un pic

Nu am ce să cer de la ziua de mâine
Poate-un pic de noroc şi-o bucată de pâine
Ca s-o rup în bucăţi, s-o presar pe alei
Să rămână-n fărâme urma paşilor mei

Să găsească în ea cititorii în stele
Înţelesuri ascunse, să se mire de ele
Şi să-ncerce-n zadar să-ntâlnească prin burg
Negustori de iluzii, să le-o vândă în târg

Vor rămâne cu ea, n-o s-o cumpere nime’
Doar un singur curios, un bătrân cu un câine,
Va miza pe destin întrebând resemnat
Dacă-acceptă la schimb un regret şi-un păcat

Ei vor râde amar, n-au ce face cu ele
-Tot regret şi păcat e şi-n urmele mele-
Dar vor şti că un pas, apăsat şi grăbit,
Are-n el căutarea de un veac şi un pic

Şi vor cere mai mult dar vor pierde răbdarea
Şi-o vor duce la loc, că-i prea grea aşteptarea
Burgul tot este gol şi tăcerea-i deplină
Nu e loc de negoţ, n-are cine să vină

Asta cred că aş cere de la ziua de mâine
Doar un strop de noroc şi-o bucată de pâine
Să o rup în bucăţi, s-o presar pe alei
Să se vadă uşor urma paşilor mei
Care trec apăsat, uneori cam grăbit
Tot ducând aşteptarea de un veac şi un pic.

Foto