Aşa mi-a fost…

Sursă foto: 1, 2
Tăceri găzduite de Călin. Tema de azi: lumea copiilor

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Miercurea fără cuvinte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

41 de răspunsuri la Aşa mi-a fost…

  1. Iosif zice:

    Cu mici exceptii,cam „Asa mi-a fost …” copilaria,iar amintirile sunt atât de vii. Superbe amintiri prin care calatoresc si azi cu bucurie si fericire,(evadând din cosmarul artificiilor acestui sistem fals,relativ,efemer si depresiv)…imaginar ! 🙂
    O noapte de vis,draga copila !

    Apreciază

  2. Nergana zice:

    La cea cu puiul de găină m-am simțit iarăşi copil 🙂
    Doamne, ce fain era fără toată tehnologia de azi!

    Apreciază

    • Am ţinut pui de găină în palme şi din prea mult drag am şi sufocat vreo doi dar asta nu se mai zice la nimeni, am hrănit iezi şi mieluşei cu biberonul, am alergat după purceluşi, am făcut baie-n căldare şi în bălţi… În rest, am fost relativ bine 😀
      Deci eu m-am regăsit cam în toate.
      Mulţumesc frumos!

      Apreciat de 2 persoane

  3. Suflet zice:

    Ce reușite sunt pozele, transmit exact emoția copilăriei.. m-am regăsit și eu în majoritatea.

    Apreciază

  4. Doar prima imagine aş putea spune că îmi aparţine. Aveam ochi albaştri şi pe la 3 ani părul meu a început să-şi schimbe culoarea spre castaniu.
    Şi mai e poză care mi-a amintit de ceva…tastez mintenaş!
    Mulţumesc, potecuţă!

    Apreciază

  5. Adriana zice:

    ..parca-s luate din lumea mea trecută. Mulțumesc, potecuta!

    Apreciază

  6. em zice:

    Ți se rupe sufletul la cea în care plânge băiețelul care s-a lovit. Sunt așa de expresive toate. Foarte mult imi place tema. 🙂

    Apreciază

    • Îţi spun din proprie experienţă că durerea e invers proporţională cu plânsul. Mâţâiam şi eu după ce lustruiam asfaltul cu genunchii dar imediat după ce primeam tratamentul cu rivanol şi apă oxigenată, o luam de la capăt cu alergatul şi nu mai aveam timp de durere 😀
      Mă bucur că îţi plac! Da, tema e inepuizabilă.
      Te pup!

      Apreciază

  7. M-ai răscolit acum când încă nu m-am trezit bine. Toate fotografiile mi-au adus nostalgie dar cea cu puişorul mi-a amintint de o replică naivă a fetiţei mele după ce a omorât un puiuţ din prea multă dragoste. Avea cam doi anisori si a venit la mine convinsă că eu pot să fac orice. Repară-l mama că s-a stricat! Bună dimineaţa!!

    Apreciază

  8. Cam așa a fost și a mea. Copilăria e singurul loc unde m-aș întoarce fără regrete.

    Apreciază

  9. daurel zice:

    Imi reamintesc scene din copilaria fiicelor mele si a nepotilor….
    Multumesc.

    Apreciază

  10. … și ce frumos ți-a fost, și bine, și benefic, și uite cât de bine ți-a priit! Chiar ai fost inspirată în alegeri, cu toate nostalgiile pe care mi le-ai provocat.

    Apreciază

  11. Suzana zice:

    Ce frumoase sunt. Si parca atat de diferite de imaginile din zilele de astazi!
    Dar evolutia este inevitabila!
    O zi excelenta, Potecuta!

    Apreciază

    • Aşa e, Suzana! Sunt diferite dar şi una reprezentând un copil cu kendama în mână sau unul cu tabletă ar fi la fel de frumoasă. Cum ai spus, e inevitabil. Dar astea ne reprezintă pe noi şi e normal să ne trezească amintiri.
      Îţi mulţumesc mult!
      O zi frumoasă şi ţie!

      Apreciază

  12. Ana zice:

    Sa inteleg ca tu ai fost copil cuminte…😁😁😁
    La mine nu a fost chiar asa…hai, cu mici exceptii, ca aia cu buba la genunchi, da’ io nu mai boceam a eram toata jupuita si julita (ti-am povestit cand am ramas atarnata in sarma ghimpata?)….insa eu as fi fost cu succes dignosticata cu ADHD , daca s-ar fi cunoscut termenul, la vremea copilariei mele ( ce dinosaur ma simt) 😁😁😁

    Apreciază

  13. doar nicole zice:

    Of, ce le-am făcut pe toate, dar… mai ales pe prima și ultima. 🙂 Bălăceala, butoi, furtun… mi-amintesc alb-negrul de pe pielea noastră bronzată sănătos, prăfuită și jumulită la fel de sănătos, deși asta mai prin iulie-august, după ce ne trecea măria-sa vara prin toate cele dulci și calde-ale ei. : )) Tare frumoasă colecție de tăceri văratice, mulțumesc!

    Apreciază

    • Mă bucur tare mult că te-ai regăsit şi tu!
      Bunica avea o cadă ( vană îi spuneam noi în zonă) din tablă, în curte şi strângea apă de ploaie în ea. Lumea mea era când se încălzea de la soare şi mă bălăceam în voie acolo. 😀
      Mulțumesc frumos, Nicole!

      Apreciat de 1 persoană

  14. Zina zice:

    Mais ou sont les vacances d’antan?… 😦

    Apreciază

  15. Frumoasă ne-a fost copilăria sau o fi doar nostalgia cea care ne face să ne-o amintim aşa?!? În mos sigur, nu. A fost frumoasă, veselă, zburdalnică, de poveste… 🙂

    Apreciază

  16. noradamian zice:

    Nelipsită în verile copilăriei, bălăceala (în gârlă, la strand, cu furtunul din grădină, în butoiul din curte… ) era suprema distracție 🙂

    Apreciază

    • Preferam furtunul şi vana din tablă. Când eram mică tare, am luat câteva guri sănătoase de apă la gârlă şi am prins frică de apă şi aşa am rămas, nici acum nu înot.
      Dar daaa, era distracţia favorită 😉

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s