Mă fac IT

Am vrut să scriu ceva, altceva decât ceea ce urmează. Ceva frumos şi serios. Mai mult serios decât frumos dar cine sunt eu să-mi dau cu părerea? Mi-a fugit inspiraţia în momentul în care am decis să mă reorientez profesional. Nu acum, când mă fac mare. Că mai am de crescut niţel. Deh, dacă am păpat numai ciorbiţă, din castronel, cu linguriţa, nu am avut de unde să mă fac şi eu uom în toată firea. Pentru asta trebuie să mănânci ciorbă, din castron, cu lingura. Pentru cazuri speciale, e voie cu trucuri. Eu, de exemplu, pentru că am citit undeva că îngraşă cartofii prăjiţi, mănânc numai cartofiori prăjiţi şi mă menţin.
Ideea mi-a venit acum, citind un articol din genul e vineri, Boureanu s-a calmat, prezidentu’ e plecat, ce să mai şi scriem să avem nişte vizualizări?

Articolul te ajută să te crezi deştept, apt de angajare în domenii la care puteai cel mult să visezi, dacă ai oglindă bună care redă cu acurateţe lungul nasului din dotare. De mine-i vorba, io-s aia care visa, neavând nimic în comun cu domenii ca IT, software.
Şi zice el, articolul, că există o întrebare de care depinde angajarea ta în domeniile de mai sus. Veşnica întrebare cu becurile. Acu’ ceva timp, de răspunsul la întrebarea asta depindea soarta unora de pe la NASA, dacă-mi aduc bine aminte. Să mă dau rotundă că ştiam răspunsul? Nu mă dau. Că nu-i frumos. Rămân pătrată.

Mi-am imaginat şi interviul. Eu, suavă ca o adiere de vânt în luna iulie pe vârf de munte, intrând în biroul în care se ţine interviul, cu un CV cu floricele şi emoticoane desenate cu pixul, cu două versuri mâzgălite-n colţ şi cu un x-o jucat de mine cu mine, pierdut de mine în faţa mea. Şi eu, diafană… parcă eram suavă mai devreme. E bine şi aşa. Şi eu, diafană, aşteptând întrebări. Şi el sau ea, nu ştiu încă cine mă ia la întrebări dar prefer să fie un el că ele s-ar putea să fie rele 😛 , aşteptând să-i zic ceva deştept. Şi eu, zâmbind larg, spunând amice, lasă detaliile cu experienţa şi cunoştinţele, spune cu becurile. Cum ce aşteptări am de la acest job? Am venit pentru becuri, să-ţi arăt că ştiu, am aşteptări să nu se ia naibii curentul. Altceva ce?
Şi zic răspunsul şi ăla dă pe spate de încântare şi mă face IT-istă cu coroniţă.

Lăsând gluma la o parte, dacă-aş fi IT-ist sau softerist din ăla, m-aş simţi jignită de articol. Dar încă nu sunt că, v-am spus, mai am de crescut puţin.

Problema sună aşa: „Există două camere. Sunt trei întrerupătoare în camera unu şi trei becuri în camera a doua. Îţi vei petrece cinci minute în camera unu şi apoi 15 minute în a doua cameră. Din camera în care se folosesc întrerupătoarele nu se poate vedea cealaltă cameră. Nu ai voie să revii în camera întrerupătoarelor. Poţi apăsa pe întrerupătoare de câte ori vrei şi cum vrei.”

Dacă ai pile la Electrica, se rezolvă mult mai uşor 😀

Foto