În alb-negru

Publicat pe 19/05/2017 de Poteci de dor

Miroase fin a început de vară
Făcând culcuş între cireşe-amare
Dar nouă a-nceput să ni se pară
Că n-a durut nicicând atât de tare

Să asistăm ca la un fapt banal
La tragedia florilor de tei
Ce, scuturându-se de viaţă teatral,
Adulmecă sfârşitul sub paşi grei

Şi credem c-avem dreptul fiecare
Să comentăm strident şi-nflăcărat
Spunând că e o simplă întâmplare
De care mâine toţi vom fi uitat

Căci alte crengi îşi vor aprinde focul
Şi-alte parfumuri se vor stinge-n fum
Ne vom preface că-nţelegem totul
Mimând disecţii-n urmele de scrum

E-un început de vară oarecare
Dar cât sfârşit a trebuit să fie
Câte-au pierit ca să renască-n floare
Câte-au murit doar ca să reînvie.

foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

35 de răspunsuri la În alb-negru

  1. Ana zice:
    19/05/2017 la 21:12

    Mai pragmatica fiind zic: bine c-au murit ca sa inflireasca iar, ca ramaneam fara mere, caise, piersici…sti tu!
    Hai cu varaaaaaaaa… .! 💪💪💪👏👏👏🖒🖒🖒

    Apreciază

    Răspunde
  2. JohnnyEm zice:
    19/05/2017 la 21:20

    A republicat asta pe Lumea lui Matei.

    Apreciază

    Răspunde
  3. Alex zice:
    20/05/2017 la 0:44

    Minunate versuri, dragă Potecuță! Așa de frumos ai descris acest ciclu al vieții, mereu surprinzător, miraculos, unic. Chiar dacă nouă, oamenilor, ni se pare doar că „toate-s vechi și noi sunt toate…”.
    Numai bine îți doresc! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      20/05/2017 la 8:52

      Aşa ni se pare, e drept. Dar câteodată ne surprindem suspendaţi în mirare. Mă bucur că îţi place încercarea mea de a … nu ştiu de a ce că nu ştiu ce-am vrut exact cu poezia asta 😀
      Mulţumesc, Alex! Zi cu soare şi zâmbete multe, în special din partea Sarei!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  4. racoltapetru6 zice:
    20/05/2017 la 8:01

    Un poem ca un cântec de lebădă pentru primăvara care își face bagajele. Oricum o fi fost, eu o să-i duc dorul, mai ales când voi lupta cu forța incendiară a verii. 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  5. doar verde zice:
    20/05/2017 la 8:11

    Alt mâine și brațe
    parfumuri și mimă
    sfârșituri și moarte
    plecat-au, să vină.
    Și doare petala
    se scutură ceața
    adulmecăm raiul..
    aceasta e VIAȚA!
    🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  6. Ella zice:
    20/05/2017 la 9:19

    Sa ne ninga cu petale de fericire în suflet si sa ne fie vara bucurie! 🙂
    Frumoasa poezia ta! Weekend placut, Potecuta!

    Apreciază

    Răspunde
  7. Roxana zice:
    20/05/2017 la 15:20

    Da, Eminescu ar fi zambit si el citind.

    Apreciază

    Răspunde
  8. lucillette zice:
    20/05/2017 la 16:50

    Excelezi, Potecuță, în lumea Wp. Şi cu versul şi cu povestirea. Ambele curg firesc, natural. Încântător. Felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  9. Monik zice:
    20/05/2017 la 18:59

    Ce frumos, Potecuța! Lirismul tau ma seduce intotdeauna! Zile frumoase!

    Apreciază

    Răspunde
  10. La capatul curcubeului zice:
    21/05/2017 la 7:50

    Chiar ieri gândisem şi eu câteva versuri cu flori de tei, acum s-au dus că nu le-am aşternut nicăieri, dar ale tale sunt… parcă le simt parfumul dulce-amărui. Duminică frumoasă, Potecuţă! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  11. Iosif zice:
    21/05/2017 la 11:32

    Când ‘virusii’ vor ataca viata efemera,virtuala,
    În care multi sunt înselati,inconstienti si morti.
    Atunci vor sti ca au trait zadarnic,o viata goala,
    Vor constientiza ca au fost jefuiti,furati de hoti .
    Ai blog,si Facebook,ai prieteni si colegi mascati,
    Ascunsi printre cuvinte-ncrucisate,efemere,atragatoare.
    Nu îi cunosti,te-ncrezi în ei considerându-i frati,
    Însa a lor cuvinte, ascund în ele arme puternice,letale !

    Apreciază

    Răspunde
  12. Iosif zice:
    21/05/2017 la 13:55

    Potecuta draga,nu vreau sa polemizez pe acest ‘teren’ si subiect relativ,virtual,efemer,gol,imprevizibil,lipsit de valori autentice cu care cei mai multi îsi alimenteaza sufletul,inconstienti de consecintele tragice ce-i vor afecta pe termen mediu si lung,utilizând acest mod de relationare atragator,aparent inofensiv,însa care creaza iluzia de realitate,prin obtinerea de like-uri facând sa creasca EGO-ul si încrederea în sine, în care Adevarul eliberator Hristos,este cenzurat,spamat,si aruncat la cosul de gunoi,deoarece nu da bine imaginii generale.
    O duminica linistita cu pace în Suflet,draga mea !

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      21/05/2017 la 14:10

      Nici eu nu vreau, tocmai de aceea te rog foarte mult, respectuos şi calm să nu mai aduci vorba de asta, mai ales când subiectul scris nu are nicio legătură cu ce spui tu, aşa cum ai făcut acum. Şi te mai rog la fel de respectuos să nu ne mai jigneşti gratuit, pe noi cei care ne scriem gândurile virtual şi cărora tot tu ne spui că ne iubeşti necondiţionat.
      Mulţumesc, Iosif! Toate cele bune.
      Nu-mi răspunde, subiectul e închis.
      Cuvintele tale vor fi oricând bine primite atât timp cât au legătură cu subiectul.

      Apreciază

      Răspunde
  13. Iosif zice:
    22/05/2017 la 8:36

    Céline Dion – A New Day Has Come
    Îmi pare sincer rau,Suflet drag. Iarta-ma daca poti ! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  14. Zina zice:
    22/05/2017 la 17:57

    Ce valuri ai stârnit! 😀 Faină poezie, chit că ne atinge la sensibilități… Mie una nu îmi place să mă gândesc la florile care au fost și nu mai sunt, chiar dacă lasă fructe în locul lor (când lasă). Sunt iremediabil duse și mă apucă așa… un fel de jale.
    Menționez că sunt sănătoasă la trup și la cap și, în general, o ființă realistă și optimistă!

    Să ai o săptămână excelentă!

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      22/05/2017 la 18:02

      😀 😀
      Şi eu cred că sunt sănătoasă dar uneori uite că am scăpări.
      Şi da, mă apucă şi pe mine tristeţea cu gândul la ele…
      Mulţumesc tare mult, Zina! Şi pentru „colacul de salvare” 😉
      Seară bună îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  15. tighinaromaneasca zice:
    24/05/2017 la 18:18

    Deși melancolic sună lira…, miroase iar a vară și nu mai contează cât s-a murit și cât a supraviețuit… Un amalgam de bucurie și tristețe, cu care mi-ai bucurat ziua de azi. Mulțumesc mult, cu toată admirația, Potecuță dragă!

    Apreciază

    Răspunde
  16. Mladin Slovanic zice:
    25/05/2017 la 17:09

    În fuga vieților trăirea-i izgonită,
    Copilării strivite-n jocurile minții
    Pornesc la pas către iubirea cea nemărginită,
    Urmând un fir rupt din poteca îngustată
    Pe unde au plecat spre veci părinții.

    Rămân în urmă monumente de candoare,
    S-au scuturat din inimi lacrimi de bucurie,
    Petale de splendori se pierd ca bobul de nisip în mare,
    Deși-s cu miile, tot nevăzute ne apar
    Când tâmpla ni le biciuiește cu zvâcniri de nepăsare.

    Dar nu-i degeaba vântul călător prin lume,
    Cu-n suflu blând alungă apăsarea de pe frunte,
    O picătură de speranță ne înviorează gândul,
    Cu venerație se înclină-n fața liniștii cuvântul
    Și infinitul ne salută de pe-o culme.

    Fost-au furtuni și zori de zi ce dăruiesc lumină,
    Iar disperarea cuprinse-un sentiment de pace,
    Din zbateri, sufletul avânt și-a luat spre înălțare,
    Petale albe au acoperit pământul,
    Căci viața e o minunată floare.

    Tu ai spus mult mai frumos, am vrut să știi că am simțit adânc fiecare cuvânt și să îți mulțumesc pentru că ai cântat aceste versuri cu vocea florilor ce sfârșesc strivite sub pași grăbiți de indiferență spre niciunde.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  17. anasylvi zice:
    13/05/2019 la 11:35

    Totul curge, urca si coboara, apare si dispare. Carpe diem, ziceau anticii, seize the day, acum mai modern sau traieste clipa. Am si eu o poezie cu tei, cu permisiunea ta las aici link (daca nu e ok, da-i remove, fara suparare): https://adropofinspiration.wordpress.com/2017/08/30/povestea-unui-tei/

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu