Când blogul are toane…

Îl laşi să se desfăşoare-n voie, să se dea-n spectacol, în petec şi-n ce mai vrea el că oricum n-ai ce-i face. Şi dacă e să fim corecţi, şi el a suportat toate toanele mele de-a lungul timpului, fără să mă bruscheze cu restarturi sau ameninţări cu delete-uri. Şi am avut şi eu destule „bube”, recunosc. Nu ştiu de ce, că eu n-am făcut nimic, n-am apăsat butoane, n-am dat clickuri pe la setări, n-am furat ciocolata nimănui, n-am aruncat cu apă-n capul nimănui, dar wepeul mă pedepseşte şi e bolnăvior. Sau doar se face. Ideea e că de azi dimineaţă, se aprinde „luminiţa” roşie de la clopoţel, semn că e o notificare pe acolo, dar când dau click pe ea nu văd nimic nou. Văd ultimul comentariu postat azi dimineaţă, comentariu la care am şi răspuns. În rest, se tot aprinde luminiţa dar eu tot pe ăla-l văd. Asta-nseamnă că nu vă văd comentariile la mine sau ca răspuns la voi, nu văd semnele lăsate, nica-nimicuţa. De curiozitate, am verificat aplicaţia de pe telefon şi aia văd că funcţionează. Dar pe aplicaţie nu stau foarte mult, mai ales când sunt la muncă aşa că e posibil să ratez unele comentarii şi vreau să îmi cer scuze anticipat. Sau preventiv.

Ştiu că voi sunteţi înţelegători dar nu-s eu liniştită să ştiu că las comentarii fără răspuns sau să răspund selectiv. Nu ştiu cum sunteţi voi dar eu mă simt tare prost când văd că pe un blog primesc răspuns 10 comentarii şi trei, printre care şi al meu, nu. Şi vreau să mă asigur că nu vă pun într-o astfel de situaţie, mai ales când nu-i vina mea. Aşa că îmi cer scuze dar până îşi revine e posibil să se întâmple să nu le văd pe toate şi să răspund pe sărite.
Voi aţi păţit asta? Faptul că aplicaţia merge dar când sunt logată din google nu, poate însemna că buba nu-i atât de mare? Să-mi fac griji?

Aşaaa. Şi dacă tot ne-am adunat, e cazul să mă ţin de promisiunea făcută în comentariile din postarea asta şi să vin cu soluţia. Dar înainte de a vă spune soluţia, vreau să vă rog eu frumos şi dulce să nu daţi după mine cu sticle goale. Aşa cum v-am spus unora dintre voi, eu m-am chinuit o săptămână în liceu de la o oră la alta până am aflat răspunsul. După foi întregi de calcule, formule (mda, pe vremea aia era proaspătă materia, mai ştiam câte ceva), radicali, schiţe şi permutări, m-am dat bătută şi eu şi toată clasa şi a venit profa, delicată şi senină, şi a spus: e enervant de simplu! Păi, chiar e. Enervat de simplu că toţi ne-am enervat când a scris pe tablă că…

Revenind la cele trei „probleme”:

– Aşa cum toţi aţi răspuns, ultimul frate juca şah 😉

– La imaginea cu tigrişorii, mulţi aţi găsit 16. Ceea ce e foarte corect. Ceilalţi aţi fost oricum foarte aproape aşa că bravo vouă, vă admir răbdarea şi vederea bună şi vă mulţumesc tare mult pentru că aţi acceptat să-i număraţi pentru mine. Pentru „verificare”, avem răspunsul AICI. În cazul în care nu sunteţi de acord că cele două forme din crengi nu seamănă cu un tigru, nu mă certaţi. Şi eu am numărat 14 după ce m-am holbat tare. Dar dacă există o soluţie, o acceptăm pe aia fără să considerăm greşite răspunsurile cu 14.

– Mi-e şi frică să vă spun răspunsul la cea cu numere. Cred că scriu şi fug, vorba aia. Dar să nu uitaţi că am zis că-i enervant de simplu, să nu daţi tare. Bine? 🙄
Deci: dacă în ordine crescătoare e corect, logic şi firesc să aranjăm numerele de la 0 la 9 aşa: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, la fel de firesc e ca, în ordine alfabetică, să le aranjăm aşa:  5(cinci), 2(doi), 9(nouă), 8, 4, 7, 6, 3, 1, 0.

Am fuuuugiiit! 😀

Foto