Luni, după Paşti

E greu, taică. Lunea e greu oricum. Dar când vine şi după Paşte e… ca o zi de luni de după Paşte. Greu, domnule! Şi dacă cumva sunt incoerentă şi vi se pare că mă repet, ei bine, nu vi se pare. Chiar sunt incoerentă şi chiar mă repet şi asta numai pentru că e greu lunea după Paşte, nu pentru că aşa sunt eu de obicei. 🙄 Mă rog, şi dacă e aşa, azi suntem mai buni şi trecem peste. N-am băut, pe cuvânt de potecuţă. Am luat de dimineaţă paşti pe stomacul gol că aşa ştiu eu că se iau dar nu se pune, am luat cu simţ.
Am trecut să vă întreb cum staţi cu stropitul şi cu ouăle colorate. Pe aici ori nu mai umblă copiii după ou, ori nu le-au deschis vecinii la interfon dar a fost linişte deplină. Şi când mă gândesc când eram la ţară, la bunici, cum mergeam din poartă-n poartă şi din casă-n casă şi adunam ouă în coşuleţ împletit şi pe urmă le goleam în uliţă, le dădeam drumul de la înălţimea măriei noastre la venerabila vârstă de 5-6-7-8 ani ca să le numărăm să vedem cine-a câştigat 😀 , mă apucă ciuda, zău. 

Ce rămânea întreg era mâncat sau dus acasă la păstrat dacă avea un ceva mai altfel decât restul. Dacă dădeam peste un sas venit acasă şi găseam ouă cu abţibild, eram în stare să mergem cu ele în frunte, numai să fim siguri că se văd şi din capul satului. N-am avut nimic, niciodată, de la atâtea ouă mâncate într-o zi. Bine, eram şi prostuţi. Credeam că ouăle galbene au alt gust decât alea făcute cu foi de ceapă şi le desfăceam pe toate. Şi când constatam că sunt la fel pe interior, le aruncam la porci sau în şanţ 😳
Dar în general am fost cuminţi, mno.
Am tot sperat să văd copii umblând printre blocuri dar, ca şi de Crăciun când i-am aşteptat să colinde, s-au lăsat aşteptaţi. Asta nu înseamnă că nu mai e tradiţia dar parcă prea linişte a fost. Dacă eram acasă, la oraş, nu mergeam după ou dar ieşeam să ne etalăm ciorăpeii şi pantofii cei noi, bluziţele şi gecuţele. Aici fac o paranteză şi vă mărturisesc: bună, sunt potecuţa şi nu am avut niciodată în copilărie pantofi roşii de lac. Nici nu mi-am dorit. Aveam un soi de ceva cu ei cam cum am avut cu ăla despre care credeam că stă sub pat şi noaptea mă prinde de picior dacă stau descoperită şi cum nu puteam să stau cu picioarele sub plapumă, m-am luptat mult cu mine să scap de dileala asta. Mi-a trecut cu pantofii dar tot nu am vrut. Că… nu ştiu de ce. Acum aş vrea 😀

Până azi, credeam că obiceiul din zona noastră, cel cu stropitul, e puţin ciudat. E frumos, nu zic. Dar când eram acasă şi veneau 15 vecini cu copiii lor, fiecare cu sprayul sau cu parfumul lui şi mai veneau vreo 10-15 prieteni de familie şi încă vreo câţiva din ăştia necunoscuţi de mergeau din uşă-n uşă, vă cam puteţi imagina cum mirosea pe o rază de 5 metri în jurul nostru? Că se stropeau „florile” de la mic la mare. Dacă nu ştiţi, vă spun pe scurt: băieţii şi bărbaţii vin a doua zi de Paşti la fete, fetiţe, domnişoare şi doamne şi le stropesc cu parfum şi zic o poezioară cu am auzit că aveţi o floare ş-am venit să o udăm ca să nu se ofilească sau ceva nu mai ştiu ce că nici ei nu ştiau continuarea că era grabă mare la bere, vin, ţuică etc, nu era timp de poezele. Ţin minte că într-un an am început şcoala imediat după Paşti, cred că chiar marţi şi toţi băieţii erau pe holuri şi au năvălit pe noi. Atunci cred că a fost prima şi ultima dată în viaţa mea când am „tras pe nas”. La un moment dat mă simţeam aşa… în altă emisferă 😀
Ei bine, azi am văzut la ştiri că nu mai ştiu în ce zonă din ţară, fetelor le este aruncată o găleată cu apă pe faţă, pe cap pe… peste tot. Tot mai bine să miroşi ca o drogherie, parcă. Zic şi eu. Bine, şi eu am fost aruncată în troaca din care beau caii şi vitele apă dar asta se întâmpla de Sânzâiene, tot la bunici, şi na, temperaturile erau mai blânde că eram cam vară. Şi tot de dragul tradiţiei am acceptat, nu se cade să strici frumuseţe de datină străbună. 😀
La voi e obiceiul ăsta? Cu apă sau parfum?

Atât pentru azi că e luni şi e şi după Paşti şi e grele. Hristos a înviat!

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

57 de răspunsuri la Luni, după Paşti

  1. Frumoasa povestire, mi-a adus aminte de copilarie, de faptul ca am copilarit la bunici. La mine in Moldova nu exista traditia cu stropitul, cu parfumul. Felicitari pentru articol!

    Apreciază

  2. adevarat a inviat!!

    Apreciază

  3. Ana zice:

    Adevarat ca A inviat!
    Sa intele,Potecuta draga, ca tura asta de stropeala te-a sarit la rand? Nah,brava tie…ai evitat starea de integrare in absolut! 😁
    In Dobrogea si,ulterior in Banatul timisan, nu exista darina asta cu stropitu’ florilor feminine…Cel putin eu personal stiu clar ca in Dobrogea nu exista,insa in Banat nu sunt 100% sigura. In fine, pe aici pe unde imi fac veacu de ceva vreme nu am auzit de obicei…Insa, desi auzisem de obicei,nu il vazusem/traisem pe propria-mi piele. Dar am avut ocazia, la Medias…unde m-au tabarat rudele masculine ale lui musiu Mariusache…si,ca si tine, am fost drogata/zen/high/pe alta planeta de la atatea mirosuri…A fost prima si ultima data si nu va mai fi ever…mi-am propus ca orice Paste mai am de trait pe lumea asta sa il traiesc departe de acest obicei…
    Spot la treburi…😁!

    Apreciază

  4. Ana Vlad zice:

    Adevărat a înviat!
    Eu am avut pantofi roșii de lac și testam cu ei adâncimea tuturor bălților.
    Cu stropitul țin minte că veneau chiar și la bloc băieții, dar demult, tare demult. Cu parfumuri, desigur. Și băieții mai mici erau foarte generoși, goleau juma de sticlă de fată, cred că aveau stocuri 😀

    Apreciază

    • Am avut unii, singurii de care şi acum parcă îmi pare rău că mi-au rămas mici, de care eram fermecată. Albi, cu fundiţă dublă, partea de dus albă şi cea de jos un mov deschis, ca liliacul aşa. Din piele din aia moale şi fină. Doamne, aş fi dormit cu ei. Şi cred că asta a fost de am refuzat categoric pantofii roşii. Că nu erau ca ăia.
      E clar, înseamnă că am suferit la unison 😀

      Apreciat de 1 persoană

  5. Suflet zice:

    Adevărat a înviat! Vai, parcă vă și văd cum aruncați ouăle din coșuleț :))) Frumoase amintiri, la noi pe aici nu, poate pe la țară de unde sunt ai mei…

    Apreciază

  6. Ella zice:

    Adevarat a înviat!
    Da, sotul merge si acum la stropit! Ca doar e ardelean de langa Zalau! 🙂 🙂 Eu sunt „tinta” stropitului! 🙂 🙂 🙂
    Sa vezi cum este martea, dupa lunea, dupa Paste! Tragedie … aici toata lumea e cu … capul la cutie! Am început munca si scolile …. Offf… Darrrrrrr …. saptamana asta e scurta iar cealalta de joi iar avem liber! Este ziua regelui! URA! 🙂

    Apreciază

    • Ei, ăsta e unul dintre momentele în care nu-mi pare rău că am un serviciu care nu presupune zilele libere de sărbătorile legale aşa că tare uşor mi-a fost să revin 😀
      Ohooo, iar vacanţă? Bravo! Zile frumoase să aveţi şi să treacă repede săptămâna asta 😉

      Apreciază

  7. Bravo, potecuţă! Stai că-ţi povestesc…

    Apreciat de 1 persoană

  8. mcooper801 zice:

    Adevarat ca a inviat! Minunata povestea ta, draga Potecuta ! 🙂 O zi pe placul inimii tale !

    Apreciază

  9. vorbebune zice:

    Adevărat a înviat! Frumoase amintiri ai, le cunosc doar din ce mi s-a povestit, dar mi-ar fi plăcut să le trăiesc: coșulețul cu ouă, chiar și cu amestecul de parfumuri…o nebunie! O zi frumoasă-ți doresc!

    Apreciază

    • Cred că fiecare loc are farmecul şi poveştile lui. Astea, fiind parte din amintirile mele, sunt speciale că le-am trăit şi mi-e dor de ele dar cred că avem cu toţii astfel de amintiri.
      Mulţumesc mult, mă bucur că ţi-a plăcut!
      Seară liniştită!

      Apreciat de 1 persoană

  10. vavaly zice:

    eu multumesc zonei in care traiesc ca nu e obiceiul asta barbar cu asaltarea cu parfum ca ar fi fost lesinata si migrenata zile la rand.
    citind insa la tine si simtind nostalgia din glasul tau, alaturi de nostalgiile de pe alte bloguri, despre obiceiuri frumoase si cam uitate, ma intreb ce vor tine minte copiii nostri: despre mall, despre filmele vazute, despre kfc sau ce o mai fi, desi bucate erau si pe acasa.
    sincer, acum cativa ani ziceam ca nu i bine , ca i blasfemie sa fie cum e (desi nici eu nu s dusa la biserica) dar acum, cu doi copii in carca, incep sa mi revizuiesc atitudinea.
    da, am vopsit, am facut cozonaci, am facut drob, doar ptr ca mi plac si ptr ca am zis ca nu i mare lucru. ete ca cam e cand nu prea ai ajutor si bebelus mofturos agatat de tine. soțul mi a zis sa nu ma mai spetesc.
    ieri am stat si le am lasat balta pe toate. azi… de dimineata am facut curat si abia acum, la 7 seara am terminat. si ghici ce face horia: mananca cozonac prin casa :))). maine o iau de la capat.
    asa ca la anul,, daca vom mai fi prin țară, ori ma duc la soacra ori ne ducem la o pensiune. chit ca dam cat o vacanta in turcia :))).
    altfel, oua mananc si eu cu toptanul, ptr cel mic am vopsit de prepelita si a mancat cate patru cinci bucati zilnic.
    de accum gata, revenim la program normal.

    Apreciază

    • La cât de ameţitor de repede evoluează tehnologia, cred că cei mici de acum îşi vor aminti de jocurile lor, de tabletele lor, de programele lor de desene, aşa cum ne amintim noi de şotron, de miuţă, de coardă sau elastic. Nu mai e cum a fost, nu mai seamănă copilăria noastră cu cea de acum dar asta nu înseamnă că nu e plină de farmec asta a lor. Dar tu ştii mult mai bine decât mine ce spun.
      Şi nostagia e legată de faptul că eram copil, nu neaparat de obiceiul în sine. Că acum îţi spun sincer, cu riscul de a părea tâfnoasă, chiar m-am bucurat că n-am avut stropitori şi că obiceiul ăsta se duce încet-încet. Sunt multe alte obiceiuri care-aş vrea să rămână, în schimb.
      Şi da, atât timp cât facem că vrem şi că ne place şi nu pentru că trebuie, sărbătoarea nu-şi va pierde „gustul”.
      Mi-l imaginez pe viteazul tău împrăştiind firimituri prin casă… 😀 uf, lasă… face mami iar curat 🙄
      Zile cu bucurii îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  11. Diana zice:

    Adevarat, a Inviat!
    A existat obiceiul stropitului! Si cat ne mai placea! Veneau baietii cu stropitul – la bloc – si ne gaseau pe toate in acelasi apartament si, desigur, incepea petrecerea. 🙂
    Am simtit si eu efectul parfumului inhalat, dar nu cu ocazia stropitului traditional, ci intr-o zi cand, cu o prietena, am adulmecat vreo suta (era o „trusa”) de mostre de parfum. Râdeam ca proastele la un moment dat si cand ne-am prins ca râdem… nu stiam de ce râdem. 🙂
    In ultimii ani nu am mai vazut sa umble „cu stropitul”.

    Apreciază

  12. Adevărat a Înviat! … deci, „a fost prima dată când ai tras pe nas” , dar eu stau şi mă întreb dacă a mai existat şi o a doua… M-am distrat! La noi nu se umblă cu „stropitul florilor”, dar de admirat hăinuţe noi… tot cu ochii la papuci şi fustiţă umblam. Ehei, vremuri… Da` e bine şi-acum. Ne mai întâlnim cu familia (lărgită), mai o glumă, mai o bucată de pască sau cozonac, trece. Greu însă în prima zi la serviciu după minivacanţa asta, mai ales când fii-miu îmi face în ciudă că el mai are două săptămâni libere.

    Apreciază

    • Uf, m-ai prins. După ce am dat „publică” şi am recitit în grabă, mi-am dat seama că eu m-aş fi întrebat ce ai întrebat tu şi am modificat, adică am adăugat un „şi ultima dată” dar nu m-am gândit că pe mail aşa va rămâne. 😳 A fost ultima dată că pe urmă am prins curaj şi le spuneam să dea mai cu milă din sticluţele alea. Şi alt gen de tras pe nas n-a existat niciodată.
      Ştiuuu şi creeed că e greu. Îi spuneam şi Ellei că în zilele astea mă bucur că n-am weekenduri prelungite la câte o zi din asta cu libere legale şi nu simt „durerea” aia de revenit la muncă.
      Ce fericiţi trebuie să fie ei…. eheeei. Dar oare nu încep evaluările, tezele sau nu ştiu ce imediat după vacanţa asta? Sau ce ştiu eu că-i aşteaptă direct testări?

      Apreciat de 1 persoană

  13. psi zice:

    Adevărat a Înviat! sau wesolych swiat ar fi mai corect, că eu am bântuit de sărbătorile astea prin polonia și abia ce am reapărut! mă simt sincer tare ușoară și cu gând să repet isprava asta fără datini și îmbuibări, deși stropitul… ei, mi-ar fi plăcut el.

    Apreciază

  14. Iosif zice:

    Suntem feciori de gradinar,
    am auzit c-aveti o floare,
    s-am venit sa o udam,
    ca sa nu se ofileasca ,
    sa creasca frumos si mare…
    Daca nu-i cu suparare,
    eu te stropesc virtual,
    sa cresti ca o mândra floare,
    pe Potecile din deal ,
    sa-ti fie viata,o eterna sarbatoare !

    Apreciază

  15. Eu sunt micul grădinar/cu sticluța-n buzunar/am auzit că aveți o floare frumoasă/ putem să o udăm? Eu așa ceva parcă îmi amintesc. Și da, lunea după Paști e grea. Dar e frumos tare și amintirile tale tare seamnă că ale mele și dor mi-e de ele. Aici nu e cu udatul pentru că sunt distanțe mari, unii lucrează lunea…. dar amintirile sunt vii și obiceiurile noastre extrem de frumoase. 🙂

    Apreciază

  16. daurel zice:

    Adevarat ca a invite!
    In urma cu vreo cincizeci de ani, ca licean la Seini, am fost implicat in toate traditiile. Nu erau distractive: erau cu cheltuiala: parfum, pantofi, camasi; costum nu. Umblam, cam toti cei de la internat, in uniforma de liceeni…

    Apreciază

  17. daurel zice:

    Bună intrebare !
    P.S. Acum observ că in celalalt comentariu al meu cuvantul „inviat” a iesit altceva; cred ca e din cauza moderarii WordPress.

    Apreciază

  18. Și eu am amintiri cu udatul, dar parcă a dispărut (și) obiceiul ăsta. Se schimbă lumea sau mi se pare mie?

    Apreciază

  19. Fabiola Ion zice:

    Adevărat a înviat! Măi, la mine e fără tradiţii. În copilărie mă duceam la slujba de înviere iar asta era prilej maxim de distracţie, nicidecum de pioşenie (era ceva oau să hălădui noaptea pe la biserică), ciocneam toate ouăle pe care le prindeam şi nu mâncam niciunu’ (şi-acum e la fel), ceva nou de îmbrăcat şi ăsta era Paştele. De ani buni la mine Paştele şi Craciunul e definit exclusiv din vacanţe, adică plecat de acasă. Nu mănânc cozonac sau drop sau mâncăruri tradiţionale dar îmi îmbogăţesc sufletul cu experienţe de neuitat. Şi mă simt recunoscătoare de fiecare dată că pot face asta.

    Apreciază

  20. lercaalina zice:

    Adevărat a Înviat! Sper că ai avut sărbători frumoase, alături de familie. Din păcate în Moldova nu prea se mai ține această obicei. Trist, căci era chiar amuzant! 🙂 Eh, se schimbă vremurile, se schimbă oamenii. Devenim din ce în ce mai serioși!

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc mult!
      Nu se mai ţine nici pe acolo? Credeam că Moldova îşi conservă mai bine tradiţia decât celelalte zone ale âării. Păcat..
      Mai serioşi şi mai nemulţumiţi de aproape orice 😦
      O zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  21. Hristos este viu! Multă bucurie să-ți aducă primăvara asta, deși e nițel cam zurlie…capricioasă…alintată… :)Te pup, Potecutze!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s