Când am fost mică… mă rog, ca să fie corect din toate punctele de vedere, ar fi trebuit să scriu „mai mică” pentru că de crescut n-am reuşit să cresc prea mult nici la stat şi nici la minte dar mno, supravieţuiesc io şi aşa. Revin: când am fost mai mică, într-o zi am primit o bicicletă. Nu mai ştiu exact dacă mi-am dorit sau am primit-o fără să-mi exprim dorinţa asta, ceea ce ar duce la concluzia că mi-a fost băgată pe gât. Era din aia mică-mică, pentru o fiinţă mică-mică. Două roţi mari faţă-spate plus încă două roţi mici stânga-dreapta pe spate, total 4 roţi. Am fugit cu ea pe afară, am dat câteva ture prin faţa blocului şi apoi, pentru că m-am plictisit, m-am gândit că n-ar fi rău să car nişte pietriş cu ea. Pietriş aveam din plin că părculeţul pentru copii era, graţie tovarăşilor conducători, plin cu pietricele şi nisip.
Şi am cărat o tură pe o chestie mică de plastic ce ţinea loc de portbagaj. Când am constatat că parcă nu prea am spor, că nu e loc prea mult în tăviţa aia, că nu prosper şi că nu se vede mare lucru din ce căram eu dintr-o parte-n alta, mi-a venit ideea genială de a pune pietricele peste tot pe unde se puteau pune pietricele, inclusiv pe bucăţica de plastic pe care de obicei se stă, nu se pun pietre. Când m-am aşezat şi am dat prima pedală, s-a auzit un poc, un trosc, un buf şi gata, asta a fost bicicleta mea. A plesnit plasticul pe peste tot şi am dus-o în casă că „s-a stricat”. Eu nu i-am făcut nimic, s-a spart toată. Şi n-am mai văzut-o de atunci, fie-i odihna la fier vechi.
În altă zi, mi-am dorit patine „cu roţi” că de din alea pentru gheaţă nu mă puteam folosi decât atunci când era gheaţă. Suficient de logică motivarea mea, nu? 😀 În altă zi decât aia-n care mi-am dorit, am primit. Erau din alea-n care băgai piciorul cu papuci cu tot, aveau curele care se prindeau peste papuci şi 4 roţi. Două-n faţă, două-n spate. În ciuda siguranţei oferite de ele, am constatat că asfaltul muşcă mai tare decât gheaţa aşa că după multe julituri tratate cu rivanol şi apă oxigenată, le-am abandonat undeva în debara şi au stat acolo câţiva ani fără să le mai bag în seamă. Cred că au ajuns la gunoi dar nu-s sigură. Oriunde ar fi ajuns, să le fie de bine că mie nu mi-au lipsit şi m-am întors cu emoţie la prima dragoste în materie de patine, de cum a venit iarna şi a îngheţat lacul. Fără remuşcări şi cu juliturile vindecate.
Au trecut apoi multe zile în care nu mi-am mai dorit chestii demne de sporturi extreme în afară de o rachetă de tenis sau o coardă sau o minge de ping-pong. Le-am avut şi pe astea dar spre marea mea surprindere nu s-a lăsat cu julituri aşa că, nefiind prea palpitant, le-am lăsat de izbelişte după ce am constatat că nu au surprize rezervate.
Ajungem în zilele noastre când, într-o zi, am văzut o gagică „patinând” cu eleganţă pe două roţi, pe stradă. În altă zi am văzut un gagic făcând acelaşi lucru şi în altă zi, iar gagica de mai sus. Şi mi-am zis că şiii ioooo vreauuu. Şi ia ghiciţi voi cine „patina” agale, aseară, aproape de miezul nopţii, prin faţa blocului? Io, io, iooo! Bine, agale e cam mult spus că încă învăţ dar să ştiţi că nu mă las. Deocamdată mi-am luat măsuri de precauţie şi exersez la ore târzii ca să fiu sigură că toţi copiii sunt în casă şi animalele de companie ale cartierului şi-au făcut deja ce aveau de făcut prin iarbă. Că nu vreau să se lase cu victime colaterale. După prima sesiune sunt cu toate oasele şi membrele la locul lor. Să fim modeşti şi să zicem că a fost norocul începătorului. Încă nu ştiu să mă întorc şi nici să pun frână dar mai studiez problema. Pentru orice eventualitate, dacă aveţi drum prin oraş, staţi cu ochii-n patru că io nu mă pot uita decât în faţă că dacă mă uit în stânga, cad în dreapta şi invers aşa că eu nu vă pot evita, mai bine vă păziţi voi.
Vă arăt noul meu instrument de sport extrem:
Wow! Esti super tare! 🙂
Vreau si eu … dar numai cu cotiere si genunchere! 🙂
ApreciazăApreciază
M-am gândit că alea atârnă greu şi mă trag în jos aşa că nu am. Sunt vitează, ies cu „cheptu'”-n faţă, fără scut 😀
ApreciazăApreciază
Uite ce pot eu sa fac fara „protective si cu „cheptu’”-n fata, ca doar mis sotie de ardelean! )
ApreciazăApreciat de 2 persoane
La mulţi ani plini de bucurii!
ApreciazăApreciază
Mi-ai făcut pofta! E limita de vârsta pentru asta? :)))
ApreciazăApreciază
Nici vorbă! Nu există nicio restricţie. Numai de viteză dar oricum nu cred că ne încadrăm. Doar suntem civilizate, nu? 😀
ApreciazăApreciază
Mariei nu i-am luat, mi se păreau periculoase. Dar eu am voie. :))))
ApreciazăApreciază
Am testat mai bine ieri. E voie şi e aproape inofensiv dacă apuci să eviţi gropile. Să vezi cum e în pantă… eu şi „şumahăr” 😀
ApreciazăApreciază
Ski nautic pare mai inofensiv. M-ai speriat cu sumaharu. :))))
ApreciazăApreciază
Unde să fac eu din ăla? Aş face, nu-i problemă dar în afară de-o baltă-două, nu am 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu-mi pot reveni din râs! Nu mi te pot închipui pe trotineta aia, tu, femeie care scrii versuri atât de… Of, Doamne! :))))))))))))))))
Mulțumesc, mi-ai făcut ziua veselă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vă mulţumesc! Cred că punctele de suspensie sunt de bine.
Să ştiţi că sunt copilăroasă de felul meu aşa că tare bucuroasă sunt cu noua jucărie. Deocamdată. Până cad prima dată 😀
Mă bucur tare că v-aţi amuzat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De bine, firește că de bine! ☺
Potecuță, dar de ce ești atât de protocolară cu mine? Eu mă adresez cu ”tu”, iar tu: ”vă mulțumesc”, ”v-ați amuzat”… Nu e drept!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc tare mult!
Nu e drept dar nu puteam sări direct la „tu”. Nu ar fi drept să treci la dumneavoastră cu mine aşa că, dacă-mi e permis, voi trece eu la „tu”. E bine aşa? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Perfect! ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oh, câte și mai câte julituri nu am avut până acum.:))) Am incercat tot ce mi-am permis: bicicletă, role, patine, trotinetă, baschet, handbal, tenis de câmp etc. Până nu vedeam eu cum funcționează nu mă puteam abține 😂
ApreciazăApreciază
Mi se pare normal. Până nu simţi pe pielea ta… n-are farmec 😀
Şi de pe trotinetă ai căzut? Să îmi fac griji? 🙄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că nu a fost de cea mai bună calitate trotineta mea, am căzut în curtea case, țin minte, pe la vreo 7 ani. Urmări: am rămas cu coarnele in mână, cu lacrimi doar in colțul ochilor (că na, orgolioasă sunt de pe atunci) și vânătăi care parca nu voiau să mai treacă.😂 Să nu îți faci griji, cu prudență o să fie bine :))))
ApreciazăApreciază
Am înţeles! Sper să nu dea la faţă că alte locuri se mai pot ascunde 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aaaaaaa…e d-aia cu rotile mari…👏👏👏
Faina! Faina!
Sa o folosesti cu bucurie si sa inveti sa te dai! 🤗😙
ApreciazăApreciază
Mulţuuumeeesc!
Sper să şi învăţ. Dacă nu, mă dau pe lângă ea 😀
Ti pup!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
🤗
ApreciazăApreciază
Să fie cu lungi plimbări şi, fireşte, fără „accidente”! ☺☺☺
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult! Nu pot promite că va fi „fără” dar mă străduiesc 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa instrument mi-ar surâde și mie, dar ar trebui să găsesc un loc unde absolut nimeni nu m-ar putea vedea, altfel aș încremeni complet, la cât de scorțoasă sunt 😆 . Nu știu să merg nici pe bicicletă, nici pe role, nici pe patine. Mi-a fost întotdeauna teamă. Cred că mai mult teamă de penibil 😦 .
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ştiu ce spui şi te înţeleg perfect că şi eu am avut şi încă mai am un sâmbure de teamă din asta. Dar mi-am impus să cred că ăia care au ceva de comentat sau de râs o vor face şi dacă mergi drept pe stradă că aşa sunt ei. Aşa că am decis că decât să rabd de „dragul” lor, mai bine mă distrez şi-mi fac „damblaua” că ei mă arată cu degetul dar pe urmă se plicitisesc de mine şi îşi aleg altă victimă.
Zi frumoasă îţi doresc, Irina!
ApreciazăApreciază
Niciodata nu-i târziu,pentru un nou început,însa este scris:”Mai bine este sfârsiul unui lucru decât începutul lui.” 🙂
ApreciazăApreciază
Îţi spun sincer că nu am înţeles ce ai vrut să spui :oops.
ApreciazăApreciază
Orice început e greu,anevoios si dureros,însa când totul se încheie bine,e frumos…happy end !
ApreciazăApreciază
Aha, acum e clar 😉
Ai dreptate, sper să fie bine, începutul în cazul ăsta a fost fără incidente majore.
ApreciazăApreciază
esti belea femeie :))). am incercat si eu dar nu se prinde de mine. de fapt tot ce e cu roti n are succes la mine, las copiii sa se distreze cu instrumentele astea de tortura. mai ales ca au aparut acum tot felul de nazdravanii….
ApreciazăApreciază
Aşa am crezut şi eu legat de roţi. Dar m-am enervat şi-am zis că doar nu-s două roţi mai tari ca mine. Bine, stai că încă n-am căzut. Să mă vezi după aia ce mieluşel devin. 😀
ApreciazăApreciază
Hahah ce tare ești 🙂 Mă gândeam că te dai iar pe patine, de ți-ai luat atâtea măsuri de precauție 😀 Să rămâi așa mereu, suflet drag plin de lumină!
ApreciazăApreciază
Pe patine nu m-am mai dat de nişte ani muuulţi dar nu-mi da idei 😀
Îţi mulţumesc tare mult, draga mea! O zi frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar ieri îi spuneam cuiva că vreau să cumpăr o trotinetă. 😀
ApreciazăApreciază
Ai încredere în potecuţă că nu face reclamă mincinoasă: ia-o că merită! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hehe, deocamdata nu am nevoie de picioare rupte 😂
ApreciazăApreciază
😀 😀
Te cred pe cuvânt!
ApreciazăApreciază
Nu m-aş mira dacă vecinii vor descoperi dimineața o „potecuță” nouă (lăsată de trotineta ta ! 🙂 )
ApreciazăApreciază
Nici eu nu m-aş mira la câte ture am dat pe acolo 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se pare că a intrat în mainstream, deci o să-mi iau și eu. De multă vreme îmi doream să mă pot ține pe lângă puștiul meu. (Am încercat cu alergatul elementar, dar nu prea ține; după cinci minute arătam ca atunci când am fugit de un urs.)
ApreciazăApreciază
E perfectă pentru aşa ceva.
Nu se compară cu alergatul, pe moment nu se simte efortul. Bine, că după două ore de „pedalat” mă simt de parcă m-am luptat cu ursu’, e altă poveste… 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trotineta? Ha ha ha! Foarte tare. 😃
ApreciazăApreciază
Să vezi ce fain se leagănă-n vânt…. poezie întreagă 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred. Trebuie să fie fun. Eu cred că voi scoate bicicleta din garaj că devine normală vremea. Dacă nu… patinele (pe gheață of course) 😀
ApreciazăApreciază
Nu se mai dă dusă iarna la tine? La mine-s 22 de grade peste zi aşa că dau de la mine să ai vreme de bicicletă 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ieri a fost ok, azi chiar cald (nu de tricou, să nu exagerăm 😀 ) însă nu îndrăznesc să mă bucur. 😀 Poate să vină iarna sau vara. Șanse egale. 😀
ApreciazăApreciază
Pe de-o parte nu e chiar rău, fiecare dimineaţă poate fi o mare surpriză, nu e chiar aşa monoton ca la noi 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult pentru acest articol primăvăratic… vibrează fiecare cuvânt a trezire la viață. De fapt nu m-am mirat citindu-l… inspirația ne dă aripi pentru zbor… dar e bine s-o pornim de la trotinetă… Mult spor, îmi place să te citesc!
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc mult şi mă bucur tare mult că veniţi pe potecuţele mele pentru că şi comentariile dumneavoastră-mi dau mie aripi!
O zi cu soare vă doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am avut-o însorită și minunată, mulțumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tare aș vrea să te văd cum „pedalezi” pe o trotinetă de aia. Sunt convins că, dacă ți-ai face un clip și l-ai pune pe facebook, ar deveni viral! Sau măcar aici, pe potecuțe. 🙂
ApreciazăApreciază
Niieee… nu pot, Petru! I-aş detrona pe ăia ca Beyonce şi Lady Gaga care au milioane de vizualizări. Şi eu sunt cinstită, nu vreau să devin vedetă internaţională fără niciun efort 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hai, că mi-ai făcut-o! Nici prin gând nu-mi trecuse că ar fi o trotinetă, ci mă gândisem tot la patine cu rotile, model mai nou. Să o porți sănătoasă și cu mare atenție, fără evenimente neplăcute! O săptămână veselă, cu sau fără roți în dotare (după dorință)! 🙂
ApreciazăApreciază
😀
Mulţumesc frumos, sper să nu am parte de evenimente din alea!
Săptămână frumoasă îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei,e prea de tot, să treci de la bicicletă, indiferent cum era, la trotinetă. Mai caută prin mintea-ți isteață poate găsești ceva mai bun.Te îmbrățișez cu drag pentru atâta umor!
ApreciazăApreciază
Bicicleta aia am avut-o pe la 4 ani. Au trecut mulţi de atunci aşa că saltul nu e chiar abrupt. Din păcate, numai de atât am fost în stare, mai bun de atât nu pot.
Vă mulţumesc frumos! O zi frumoasă vă doresc!
ApreciazăApreciază
he, he! bine că știu cum să te recunosc prin sighii de-acuma! 😀
ApreciazăApreciază
😀
Aşa vezi, acu e mai simplu 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte tare, imi doresc si eu o bicicleta😄
Sa te distrezi maxim cu noua achiZitie…si ca mereu, farmecul scrisului este aparte💜
ApreciazăApreciază
Mulţumeeesc mult!
Păi, vezi că poate vine Iepuraşul…
Nu? 😉
ApreciazăApreciază
Sa stii ca mi-ai dat o idee foarte buna😄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi eu vreau o trotinetă! Oare mă aude iepuraşul??
ApreciazăApreciază
Are urechile mari, aude sigur 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuta pe trotineta sau trotineta pe potecuta? Aceasta i intrebarea!
ApreciazăApreciază
Nu se poate cu amândouă? 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ha, ha! Ești de pomină, Potecuță dragă. Te admir pentru curaj și hotărâre. Și mie mi-ar plăcea multe pe roți mici, dar tot ezit. Poate să mă convingă Sara, când o vrea să fac echipă cu ea pe role sau pe bicicletă. Numai să nu le fac praf, când s-o urca „telefănțilă” pe ele. Rămân la… roțile mașinii, mult mai sigure. Îți doresc mult succes și să ne mai povestești despre aventurile pe roți, la ceas de seară! 🙂
ApreciazăApreciază
E mai greu prima dată, pe urmă vine de la sine 😀 😀
Voi mai povesti, sigur. Sper să nu am prea multe, adică fără vânătăi de numărat.
Mulţumesc mult, Alex! Ai putea încerca… 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O să încerc! Nu mă lasă Sara doar să privesc! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană