Gând fără zbor

Publicat pe 31/03/2017 de Poteci de dor

Un gând înmugurit
pe-o ramură de aducere aminte
şi-a deschis aripile între
ce-a rămas şi ce-ar fi fost dacă
încercând să imite zborul
reîntors să întregească vechiul cuib
rămas pustiu în ruginiul toamnei trecute

O zbatere şi-o tresărire,
un surâs şi un suspin
şi-apoi căderea-n gol,
inevitabilă oricărui început de plutire
fără de aripi

Prăbuşit în iarba crudă,
gândul înmugurit
între cum a fost şi cât ar mai rămas dacă
aşteaptă un alt gând şchioptând
printre nezboruri,
să-i întindă aripa
frântă de vântul iernii ce-a trecut
să-şi sprijine povara
să-i fie mai uşoară
înflorirea,
să-i fie mai duioasă
îmbobocirea

Dar rând pe rând,
cuiburile se întregesc
primindu-şi reîntoarcerile
cu sufletul larg deschis
aşa cum şi gândul,
prăbuşit fără de aripi
îşi deschide braţele
încercând să-nveţe zborul
dintre ce e şi ce-ar fi putut să fie.

Foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la Gând fără zbor

  1. Ella zice:
    31/03/2017 la 20:07

    Ai scris foarte fain, mi-a placut!
    Eu unui gand ce-si ia zborul îi dau aripi! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  2. Cristian Lisandru zice:
    31/03/2017 la 21:00

    „Un gând înmugurit
    pe-o ramură de aducere aminte” – o foarte frumoasă imagine, printre altele, motiv pentru care țin neapărat să o scot în evidență. ☺

    Apreciază

    Răspunde
  3. doar nicole zice:
    31/03/2017 la 21:52

    Printre gânduri de ce ar putea, sau ar fi putut, să fie, aflăm uneori că și nezborul tot un fel de zbor este, chiar dacă frânt la un moment anume. Primăverile au cumva darul de a ne arăta asta, iar cuvintele tale o descriu frumos.

    Apreciază

    Răspunde
  4. Monik zice:
    31/03/2017 la 22:37

    Sublim gand ❤

    Apreciază

    Răspunde
  5. em zice:
    01/04/2017 la 5:55

    Gânduri înmuguresc pentru ce-ar fi putut să fie. E bine că a fost… chiar cât a fost. Mugurii ce n-ajung niciodată floare sunt cei mai frumoși. Și amintirile… a ce a fost. Și floare gând dac-ar fi putut să fie.

    Apreciază

    Răspunde
  6. racoltapetru6 zice:
    01/04/2017 la 9:21

    Are tot timpul să-și facă un cuib printre florile primăverii, să-i crească aripi și să învețe să zboare. În plus, gândurile se ajută între ele, la fel ca toate ființele pământului.

    Apreciază

    Răspunde
  7. mopana zice:
    01/04/2017 la 10:10

    Oare ce ne-am face fara cate „Un gând înmugurit pe-o ramură de aducere aminte”?
    Cred ca am fi goi ca Regele din poveste :))
    Sa ai un weekend de vis! ❤

    Apreciază

    Răspunde
  8. Iosif zice:
    01/04/2017 la 15:43

    Lasa-ti gândurile liber sa zboare
    dincolo de orizontul acestui pamânt.
    Dincolo de nori spre mai sus,înspre Soare.
    Pe aripi de foc,prin Spiritul Sfânt !
    Priveste în sus,înspre cer prin credinta
    chiar daca azi esti cazut la pamânt.
    Asteapta-n rabdare,cu umilinta
    Iubeste cu fapta,în suflet si-n gând.
    Iubirea e,dincolo de spatiu si timp
    e forta ce-nvinge al mortii blestem.
    E viata curata,e foc din Olimp
    Ea te înalta,te ELIBEREAZA,din vechiul si raul sistem !

    Apreciază

    Răspunde
  9. La capatul curcubeului zice:
    02/04/2017 la 12:58

    Frumos gând rătăcitor între… şi între… O zi luminoasă să ai, Potecuţă! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  10. doar verde zice:
    02/04/2017 la 16:24

    Şi astefel, în fiecare primăvară va exista un mugure nemuritor!

    Apreciază

    Răspunde
  11. deea zice:
    04/04/2017 la 11:36

    Mi-au atins inima aceste versuri…multumesc!❤

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu