Un gând înmugurit
pe-o ramură de aducere aminte
şi-a deschis aripile între
ce-a rămas şi ce-ar fi fost dacă
încercând să imite zborul
reîntors să întregească vechiul cuib
rămas pustiu în ruginiul toamnei trecute
O zbatere şi-o tresărire,
un surâs şi un suspin
şi-apoi căderea-n gol,
inevitabilă oricărui început de plutire
fără de aripi
Prăbuşit în iarba crudă,
gândul înmugurit
între cum a fost şi cât ar mai rămas dacă
aşteaptă un alt gând şchioptând
printre nezboruri,
să-i întindă aripa
frântă de vântul iernii ce-a trecut
să-şi sprijine povara
să-i fie mai uşoară
înflorirea,
să-i fie mai duioasă
îmbobocirea
Dar rând pe rând,
cuiburile se întregesc
primindu-şi reîntoarcerile
cu sufletul larg deschis
aşa cum şi gândul,
prăbuşit fără de aripi
îşi deschide braţele
încercând să-nveţe zborul
dintre ce e şi ce-ar fi putut să fie.
Ai scris foarte fain, mi-a placut!
Eu unui gand ce-si ia zborul îi dau aripi! 🙂
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult, Ella!
Şi eu îi dau de obicei. Dar uneori îi rămân mici… 🙂
ApreciazăApreciază
Fa-le sa creasca! … aripile! 🙂
ApreciazăApreciază
Încerc. Nu prea ştiu cum.
ApreciazăApreciază
„Un gând înmugurit
pe-o ramură de aducere aminte” – o foarte frumoasă imagine, printre altele, motiv pentru care țin neapărat să o scot în evidență. ☺
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult! Mă bucur tare că ai simţit nevoia să o evidenţiezi.
Seară frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Printre gânduri de ce ar putea, sau ar fi putut, să fie, aflăm uneori că și nezborul tot un fel de zbor este, chiar dacă frânt la un moment anume. Primăverile au cumva darul de a ne arăta asta, iar cuvintele tale o descriu frumos.
ApreciazăApreciază
Ai dreptate, primăverile au darul de a ne arăta nezboruri ce vor fi cândva zbor spre înalt…
Mulţumesc mult, Nicole!
ApreciazăApreciază
Sublim gand ❤
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, draga mea!
Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Gânduri înmuguresc pentru ce-ar fi putut să fie. E bine că a fost… chiar cât a fost. Mugurii ce n-ajung niciodată floare sunt cei mai frumoși. Și amintirile… a ce a fost. Și floare gând dac-ar fi putut să fie.
ApreciazăApreciază
Câtă poezie e în comentariul tău…
De dragul ei şi de teamă să nu-i stric frumuseţea, las aşa, fără să mai zic ceva în afară de: te îmbrăţişez cu drag! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Are tot timpul să-și facă un cuib printre florile primăverii, să-i crească aripi și să învețe să zboare. În plus, gândurile se ajută între ele, la fel ca toate ființele pământului.
ApreciazăApreciază
Aşa să fie, Petru! Să-nveţe zborul că-i va fi de folos ,)
Mulţumesc!
Să ai o zi cu soare!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oare ce ne-am face fara cate „Un gând înmugurit pe-o ramură de aducere aminte”?
Cred ca am fi goi ca Regele din poveste :))
Sa ai un weekend de vis! ❤
ApreciazăApreciază
Şi goi şi trişti…
Îţi mulţumesc mult!
Zi frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si eu la fel 🙂
ApreciazăApreciază
Lasa-ti gândurile liber sa zboare
dincolo de orizontul acestui pamânt.
Dincolo de nori spre mai sus,înspre Soare.
Pe aripi de foc,prin Spiritul Sfânt !
Priveste în sus,înspre cer prin credinta
chiar daca azi esti cazut la pamânt.
Asteapta-n rabdare,cu umilinta
Iubeste cu fapta,în suflet si-n gând.
Iubirea e,dincolo de spatiu si timp
e forta ce-nvinge al mortii blestem.
E viata curata,e foc din Olimp
Ea te înalta,te ELIBEREAZA,din vechiul si raul sistem !
ApreciazăApreciază
Tare frumoase versurile tale!
Mulţumesc, Iosif! Zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
A Domnului sa fie toata slava,cinstea si onoarea !
Fii binecuvântat,suflet drag !
ApreciazăApreciază
Frumos gând rătăcitor între… şi între… O zi luminoasă să ai, Potecuţă! 🙂
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc tare mult! Zi cu soare îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi astefel, în fiecare primăvară va exista un mugure nemuritor!
ApreciazăApreciază
Şi ne va înflori şi nouă undeva prin suflet…
Mulţumesc mult!
ApreciazăApreciază
Mi-au atins inima aceste versuri…multumesc!❤
ApreciazăApreciază
Eu îţi mulţumesc, deea!
Mă bucur mult că ţi-au plăcut!
ApreciazăApreciază