Cinema, mon amour

Dacă-am scris de teatru, frumos ar fi să trec şi pe la cinema, să fie corect ca să nu fie incorect. Nu? Păi, nu. Că nu de aia m-am dus şi nu de aia scriu. Că potecuţele nu-s CEDO şi nici Potecuţa nu-i vreo justiţiară aşa că s-a nimerit să fie una după alta, n-a fost cu premeditare. Aşa cum s-a nimerit şi să mă fac de râs că-s total pe lângă tehnologia de ultimă generaţie şi nu ştiu să citesc printre rânduri şi văd metafore şi unde nu-s. Nici aia n-a fost premeditată dar a fost încununată de succes. Revin. De când am citit că e vâlvă mare cu un film de-al nostru pe la Berlin şi că a luat Ursu’ de Argint, am decretat stare de urgenţă. Mi-am zis(foarte plastic): io la ăsta mă duc. Mi-a intrat în cap că vreau să-l văd, că dacă vreau trebuie şi dacă trebuie apăi îi musai aşa că Potecuţă, fată, stai cu ochii beliţi (hopa, am uitat că acum vorbesc în public, nu doar cu mine) stai cu ochii pe afişe, pe site-uri de profil, pe ştiri, pe alea-alea, să afli când vine filmul la tine. Şi am stat şi am aflat şi a venit. Filmul.

Vă spun sincer că premiul ăla de la Berlin a fost al doilea motiv care m-a făcut să-mi doresc să-l văd. Să-l spun pe primul? Îl spun că râsul face bine la ten: titlul.
Mno, şi cum spuneam, Ana, mon amour era pândit. Am văzut că „urmează”, am verificat agenda care spunea că la ora aia nu-s la muncă 😀 şi ieri la ora 15:45 am intrat în sală.
Primele 3 rânduri goale, pe rândul 4 o bunicuţă, pe rândul 5 Potecuţa şi pe următoarele vreo 5 persoane. M-am lăfăit pe un rând, adică. Adevărul e că ora 16, luni, poate fi pentru orice dar numai pentru film nu. Nu ştiu de ce au ales ora aia dar chiar nu contează, eu m-am bucurat. Ceva-mi garanta că nu va bruia nimeni atmosfera cu „pup-o, bă” sau cu „stai, mă, că-s la film şi nu te aud, vorbeşte mai tare”. Mă rog, asta cu pup-o, bă cade oricum că filmul nu e recomandat minorilor din cauza sau datorită unei scene care nu mai necesită încurajare la pupat dar spuneam că m-am bucurat că nu era lume.

Şi a început filmul. Brusc, aşa cum îi stă bine oricărui film românesc, că nu e timp de intrat uşor în acţiune, în poveste sau în plan. A scris titlul şi pac, direct prim plan cu personajul care spune ceva.
Primul şoc l-am avut după ce mi-am revenit din panică. Panica s-a instalat în primele 5 minute din film că mi s-a făcut rău 😀 (deh, potecă zuză) şi mă gândeam cum pisici să ies eu din sală în primele minute şi ce fac. Primele minute din film par filmate cu telefonul mobil în mână. Pe cuvânt! Eu am înţeles că poate ideea era să te facă direct părtaş la discuţie, ca şi cum ai în faţa ta la masă doi oameni care vorbesc şi tu te uiţi când la unul, când la altul. Eu asta am înţeles, dacă alta e semnificaţia, nu mă pricep şi nu înţeleg care ar putea fi. Dar! Trecerea nu se făcea din butoane, camera 1-camera 2 ci pur şi simplu cu tot cu mişcarea aia stânga-dreapta şi invers, pe repede-nainte. Şi chiar dacă mi-am fixat eu un punct pe ecran, n-am putut evita. Că una e TV-ul şi alta cinema-ul. Dacă mai punem şi faptul că în tot timpul ăsta au fost numai prim şi gross planuri şi imagine tremurată (exact ca la filmarea cu telefonul, când îţi tremură mâna), răul a fost la el acasă.

Mi-am revenit odată cu personajul principal, că şi ea a făcut atac de panică. Dar ea a avut alt motiv şi şi-a revenit altfel. 😀 Mno. Eu doar am respirat adânc de câteva ori şi a trecut starea de rău şi a venit şocul. Când am realizat că „Dragoş Bucur” din primele secvenţe nu e Dragoş Bucur ci Mircea Postelnicu 😀 Am o scuză, eram ameţită. Şi nu ştiam nimic despre film, nici măcar cine joacă. Ştiam de Netzer, de premiu, în foarte mare despre Ana şi Toma şi atât. Şi chiar seamănă ăştia doi şi Postelnicu e la primul film aşa că a fost cumva scuzabilă confuzia. Iete şi spuneţi voi dacă nu seamănă:

No, am o scuză că i-am încurcat? 😀

Ca în toate filmele româneşti de după 90, şi în ăsta se mănâncă ciorbă. Ca să ştiţi. Nu se ratează nici plescăitul dar nu ţine mult şi nu deranjează. Şi nu mănâncă atât de mult, adică juma de film la o ciorbă, ca-n ăla cu poliţist, adjectiv.

Să vă spun despre film? A fost fain. Psihologie, psihanaliză, înjurături, di toate. Dacă mergeţi la cinema, să vă gândiţi la potecuţa şi să nu vă holbaţi la ecran în primele minute, trust me că-s păţâtă. Mă veţi pomeni voi, treaba voastră, io v-am zâs.
No, atât. Potecuţa, mon amour vă doreşte vizionare plăcută!
Hai că mă pricep la cronici 😀
Şi am stat la final până când s-a terminat scrisul ca să aflu care-i melodia de final. Io şi încă doi curioşi ca mine. Habar n-am cine-s dar m-am prins de ce stăteau că după ce-au bolborosit Nouraşu’ n-au mai citit şi restul. Frumoasă melodie. O vreţi? Poftiţi!

Foto: 1, 2, 3

Hai, măi. Eu chiar nu vă povestesc filmul că poate vreţi să-l vedeţi şi vă stric surpriza.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

62 de răspunsuri la Cinema, mon amour

  1. Haha :)) Și eu am crezut că e cu Dragoș Bucur când am văzut prima poză și am tresărit noroc că am citit pe urmă ce ai scris :)) Deci zici că merită văzut? Nu prea-mi plac filmele românești noi…

    Apreciază

  2. Ana Vlad zice:

    Tu îți dai seama că după cum am râs aici, o să mă aștept la o comedie, deși știu că nu e? Mulțam și de atenționare, că nici eu nu-s bună de pilot sau cosmonaut 🙂

    Apreciază

  3. Iosif zice:

    Potecuta draga,eu daca as fi producator de film,as realiza un film în care tu sa detii rolul principal.Filmul l-as numi „Agent(a) 007” ! Cred ca ar obtine Oscar-ul,iar Hollywood-ul ar intra în faliment. Dealtfel românii sunt majoritatea actori GENIALI ! 🙂 🙂

    Apreciază

  4. Ce figura ești. Sper sa vad și filmul. 😃

    Apreciază

  5. A thorn in your side zice:

    Am crezut că o să aduci vorba de comisarul Corrado Cattani din ‘La piovra’, că tot erai nesigură de nume, într-un comentariu din urmă. 🙂

    La mine s-a înecat definitiv patriotismul într-un ocean de filme de pe multe alte meleaguri. Idem cu muzica. Aşa că, Ano… pas! 🙂

    Apreciază

  6. ane zice:

    Am crezut ca e un film romantic, „Anna mon amour”;se vede ca, nu! O seara romantica! 🙂

    Apreciază

  7. Și eu tot romantic am crezut că e. Film românesc și ce facem cu titlul? S-a terminat limba română? Of … Faină tare melodia. Filmul posibil să-l văd că m-am făcut curioasă. Dar pe net 😀 așa că dacă nu este, aștept să iasă :))

    Apreciază

    • Nu e romantismul ăla din filmele cu un el şi-o ea sub clar de lună dar există poveste de dragoste acolo. Şi cum am mai spus, e ceva mai profund decât ne-am văzut, ne-am plăcut, ne-am căsătorit şi filmul se termină cu ei doi şi-un copil alergând pe plajă.
      Netzer a spus că a plecat de la romanul lui Cezar Paul-Bădescu – Luminiţa, mon amour. Dar nu e ecranizarea romanului, e doar un punct de plecare. De aici titlul.
      Aşa. Dacă apare pe net şi ai timp şi chef, dă un play 😀

      La mulţi ani! Fac cinste cu cafeaua, tu dai o prăjitură din aia bună de-a ta. 😀

      Apreciază

  8. doar nicole zice:

    Mi-ai cam făcut poftă de un film. Bun. Și poate și românesc. Și poate… la cinema?! Hm… 🙂

    Apreciază

  9. papagigli zice:

    Astia au trecut de la Hiroshima la Ana? Ai dracu plagiatori de limba franceza! 😉
    Vorba e, Birlic joaca? Ca daca nu joaca, la ce ma uit? 😆

    Apreciază

  10. fosile zice:

    La mulţi ani!

    Apreciază

  11. Zina zice:

    La mulți ani, Potecuță! Cât despre film… poate l-oi vedea, poate nu. Dacă-l văd, îți scriu. ☺

    Apreciază

  12. Monik zice:

    Potecuța, mon amour, pe mine nu m-ar deranja un rezumat asa mai detaliat. Ca ajung greu la filme românești. Si stii vorba aia, cand ai vazut unul, le-ai vazut pe toate! Eu nu pot face fata la filmele românești. Au asa o încărcătura dramatica de te trimit sa te tratezi cu un Xanax dupa. Eu nu vreau depresie iar. Zici ca merita? Promit sa inchid ochii in primele minute sa nu ma ia amețeala.
    Super cronica! Stil inconfundabil! 😘

    Apreciază

    • E cu puţin Xanax şi aici, nu pot să zic că nu. Aşa că mai bine lasă, ţi-l povestesc eu cu prima ocazie când vom bea o cafea împreună 😉
      Mulţuuumeeesc! Ti pup!
      La mulţi ani!

      Apreciat de 1 persoană

      • Monik zice:

        Bun, astept cafeaua cu nerăbdare. Apropo, vara trecuta eram pe fuga dupa Cluj si Alba Iulia dar am trecut pe langa Sibiu si asa ma chema… Dar aveam data fixa de ajuns la Bucuresti asa ca my better half a decis ca nu e timp de Sibiu. Il am pe lista insa. Intre timp, poate ajungi tu la Bxl si bem cafeaua mai devreme. 😉
        La multi ani, Potecut! Luata cu altele uitasem ca e zi mare. Te pup!

        Apreciat de 1 persoană

  13. Antoaneta zice:

    🙂 )))))))))))))))))))))))))
    Vai, am ras de…..azi clar e o zi de veselie…pe orice blog ajung, ma distrez de numa’
    La multi ani, Potecuta!
    Sa ne citim cu drag si sa ne impartasim mereu astfel de experiente 😉

    Apreciază

  14. noradamian zice:

    Îmi place cronica! Aș pune pariu că mai mult decât filmul. O să-l văd, însă, din curiozitate, mai ales, datorită prezentării tale 🙂

    Apreciază

  15. vavaly zice:

    hai ca te pricepi la cronici. nu ca eu as mai breaza. doar si eu am scris o recenzie cum ca am fost la film si am avut rau de inaltime :))). era cu zei si cred ca de la zeitatea lor mi s a tras, nu doar de la nebunia de 3D.
    credeam ca numai eu patesc sa ametesc la filmele romanesti. desi mi as dori sa vad mai multe, pur si simplu cu toata reclama, nu mi mai vine, ca sa ma exprim asa. stiu ca de fiecare data gasesc aceeasi atmosfera sumbra si trista. prefer sa revad liceenii si toate panzele sus decat pe astea actuale.
    aaa, si sa stii ca tu chiar ai avut colegi de vizionare. eu am vazut Florence singura. mi a parut rau, ptr ca am ras de am pocnit. merita mai multi spectatori. dar vorba ta, cine merge la film lunea dupa amiaza?

    Apreciază

    • Stai că sunt şocată dar în sensul bun. A rulat filmul chiar dacă erai numai tu? Foarte, foarte bine!!!
      Eu 3D cred că n-aş putea la cinema. Ameţesc numai când mă gândesc 😯
      Hehehe, îmi făceam probleme că-s eu defectă că ameţesc la film. Dar dacă şi tu o păţeşti înseamnă că suntem în grafic 😉
      La mulţi ani!

      Apreciază

      • vavaly zice:

        pai ruleaza si cu un spectator, ca acum numai e cu banda cum era inainte, acumm e cu butoane si nu i doare degetul sa dea play. noi avem cinema city in mall, cu mai multe sali, modernism draga. dar 3 d ul e nebunie curata. nu rezista creierul meu de babă la asa ceva. copilul n are nici o problema. nici soțul :)))

        Apreciază

  16. Ştefania zice:

    La mulţi ani, potecuţă dragă!
    Să fii sănătoasă şi veselă mereu.
    Te pup ❤ 🙂

    Apreciază

  17. Jurnal de zi zice:

    La faza cu răul atunci când se mișcă prea repede camera, uite aici încă una – am impresia că atunci trebuie să-mi dau duhul sau ceva de genul.

    Îmi place tare cum povestești, ai tu un stil al tău fain. M-ai făcut curioasă de film, poate reușesc să-l văd și fac o recenzie ( poate ).

    Te îmbrățișez Poetcuță dragă.

    Apreciază

    • Cred că n-ar fi rău ca la cinema, pe lângă popcorn, să se dea ceva pastile de rău din ăsta special 😀
      Bun venit în club, în cazul ăsta! 😉
      Aştept cu drag să citesc părerea ta dacă apuci să-l vezi. Chiar sunt curioasă.
      Îţi mulţumesc tare mult! O zi frumoasă să ai! Te îmbrăţişez şi eu!

      Apreciat de 1 persoană

  18. succesulpe zice:

    Intotdeauna m-am intrebat cum e cu festivalurile astea, care sunt criteriile de apreciere…
    Ca dupa 89 teatrul si filmul s-au transformat intr-o reflectare a unor realitati proprii la care regizori ca Lucian Pintilie si Cristian Mungiu infing steagul pe reduta. Avem insa si un public bine pregatit care poate aprecia la justa valoare aceste capodopere ale culturii europene si nu numai.
    Uite filmul „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” a fost inclus in topul celor mai mari 100 filme ale acestui inceput de secol. Sper ca la fel sa fie si „Dupa dealuri” si altele si altele. Lumea se schimba…

    Apreciază

  19. Îmi place mai mult cronica ta decât cea făcută în TV Mania. Pe ei îi bănuiesc de subiectivism, din moment ce aproape la toate filmele românești le oferă trei stele.
    În altă ordine de idei, eu nu aș fi schimbat numele personajului principal, din Luminița în Ana, doar de dragul rezonanței internaționale. Ia să mai învețe și străinii cum sună un nume românesc! 😉

    Apreciază

    • Explicaţia lui Netzer a fost că el nu a ecrarnizat romanul. A pornit de la el dar povestea din film e alta. Şi atunci, Luminiţa n-ar fi fost Luminiţa. De aia e Ana. Că e şi românesc şi poate fi pronunţat şi uşor pe toate meleagurile. Chiar Ană nu-i putea spune 😀

      Apreciat de 1 persoană

  20. Ei dacă se mănânncă cu poftă ciorbă și nu se bea vodkă, ca în, absolut, toate filmele rusești, parcă m-ai convins, că este un film, ce merită văzut! Mulțumesc pentru publicitatea sinceră!

    Apreciază

  21. Adriana zice:

    No, io nu mai merg la film, mai mult ca sigur. Tu chiar ni l-ai prezentat fain, dar o prietenă de-a mea a zis doar atat: „Nu te duce!”

    De parcă m-ar fi lăsat bronșita mea să merg la cinema. Cu tusea mea, nimeni nu mai auzea plescăitul la ciorbă. Parol.

    Apreciază

  22. Alex zice:

    Ce fain de tine că ai reușit să ajungi la cinema. Eu n-am mai reușit să ajung din vremuri imemoriale! (1993 la….Sibiu!). Felicitări pentru cronica de film, atât de amuzantă. Mi-a plăcut mult observația că, în toate filmele românești post-89, perosnajele…mănâncă ciorbă! 😀 O observație foarte fină, ce ține de „specificul mioritic” al filmelor românești.
    Să ne mai povestești! 🙂

    Apreciază

    • Mă bucur şi eu că am putut merge. Am citit lucruri nu tocmai bune despre sala de cinema şi sunt bucuroasă că în cazul meu s-au infirmat. Nu am găsit nici mizerie, nici personal nervos şi arogant, nici scaun rupt şi nici frig. Poate o fi fost excepţie, nu ştiu.
      Pe de altă parte, mă bucur că te-ai amuzat. Filmul e serios şi profund dar de la bun început mi-am propus să nu fac o recenzie tocmai pentru că poate cineva ar vrea să-l vadă şi nu vreau să stric surpriza.
      Mulţumesc, Alex! O zi bună!

      Apreciază

  23. Maria zice:


    No, vezi si varianta asta ca e preferata noastra.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s