Frumoasă ca baba mea

Şi trebuie să recunoaşteţi că-s în limitele permise ale modestiei când spun că azi a fost o zi de vis. Adică şi eu… mda. Nu vreau să ţin cont decât de zonele în care-a fost ca pe strada mea aşa că îi rog respectuos pe cei care s-au trezit cu zăpadă-n poartă sau cu ploaia-n geam să nu-mi şifoneze zen-ul, pe arii relativ extinse a fost soare aşa că ne limităm la asta.
Mă bucur c-am respectat ce-am aflat acum vreo 3-4 ani, parcă. Până atunci, îmi alegeam baba în funcţie de cum aveam chef. Că aşa ştiam că se face. Şi cum aveam mai mereu chef să fie 7 că am eu o relaţie specială cu cifra asta fără să am şi o explicaţie pentru asta, 7 era în fiecare an. Până când am auzit că stai aşa că nu-i aşa. Că se alege în funcţie de data la care te-ai născut. Ok, am zis, să fie 3. Trei şi şapte ca să am de unde-alege. Anul ăsta, 3-iul a fost aşa cum s-a văzut. Cu, citez din clasici, „temperaturi peste mediile multianuale”, „temperaturi ridicate pentru această perioadă, cer mai mult senin şi vânt slab cu intensificări doar în zonele montane”. Am încheiat citatul din clasici şi zic din clasica de mine: A fost fuarte fain! Asta-nseamnă că ce? Că şi eu sunt fuarte… mda.

Anul ăsta am mai aflat ceva. Că se alege în funcţie de câte litere are prenumele celui care n-are ce face şi se gândeşte el aşa, în bâtă, ca badea ăla care nu sta şi cujeta ci numa sta. Asta-nseamnă că eu ar trebui ca pe lângă 3 şi 7 să mai aleg una că aia cu data naşterii nu e egal cu aia pe alese şi aia pe alese nu e egal cu aia cu prenumele. Dar cum azi a fost aşa de frumos, cred că anul ăsta renunţ la 7 şi la ailaltă şi las pe anul viitor că deja am înţeles că-s cum a fost vremea azi şi anul ăsta va fi la fel, dă Doamne să fie aşa. Dacă o ţin tot aşa, cred că ajung să am 9 babe că în fiecare an aflu tot altă variantă despre alesul babelor.

Tot anul ăsta am aflat ceva şi mai interesant. Dacă voi ştiaţi deja, vă rog să nu-mi răpiţi bucuria ineditului, lăsaţi-mă să ţopăi puţin şi să mă dau rotundă. Se spune că bătrânii numeau primele patru zile din Martie cu numele celor patru anotimpuri. Şi în funcţie de cum era ziua, aşa se spunea că va fi anotimpul. Ploios, cald, bogat, secetos etc. Azi e toamnă. Frumoasă toamnă se anunţă în cazul ăsta. Şi cum a fost baba mea, adică toamna de azi, înseamnă că şi io-s… mda.

Mă gândeam azi la vacanţele petrecute la bunici şi la felul în care ştiau ei să-şi programeze muncile câmpului în funcţie de semne pe care numai ei le ştiau traduce şi înţelege. Erau aparate de radio, erau şi televizoare cu tot cu rubricile meteo dar bunicul meu citea cumva pe cer şi nu avea nevoie de nicio tinerică frumoasă şi cu picioare lungi să-i spună că mâine va ploua. Îmi amintesc perfect o seară de vară cu cer senin în care bunicul a spus „mâne plouă, nu merem la fân”. Nu am înţeles atunci de unde a ştiut el asta, că pe cer nu era pic de nor. Ştiu că era ceva legat şi de muşte, că-s agitate sau nu, de cât de sus sau de jos zboară păsările, de multe lucruri pe care nici acum nu le înţeleg. A avut dreptate, dimineaţa ploua „cu găleata”.
Într-o altă zi, a venit acasă de pe câmp şi a spus „plânje ghia”. Nu mai ştiu ce a spus că înseamnă asta dar am vrut şi eu să văd cum e posibil să plângă viţa de vie şi mi-a arătat picăturile de apă de pe frunze. Mi-a explicat atunci dar am uitat.
Şi mă mira de fiecare dată precizia cu care-şi programau muncile câmpului deşi nu mai depindeau de o oră ca atunci când munceau în fabrică. Ei ştiau clar de luni că joi la ora 4 dimineaţa pleacă de acasă la cartofi sau la „cucuruz” sau la fân şi o ploaie neprevăzută chiar părea că le dă totul peste cap.
La fel de tare mă mira cum ştia bunica să „descifreze” clopotele. Era duminică şi au început să tragă clopotele. „I-auzi, mă omu’ mieu, cine-o fi murit?”. Eu: Păi e duminică de aia trag, de unde ştii că nu de aia? „Dragu’ lu’ buna, acum trag cu jele, nu trag de chemat oamenii la biserică”. Asta mi-a rămas scrisă-n suflet şi n-o mai uit.

Acum parcă nici dacă scoatem nasul pe geam nu prea ştim cum e cu vremea. Şi apropo de asta, am văzut o chestie care m-a amuzat tare mult: Pe o plăcuţă din lemn, cam ca un suport de pahare, era înfipt un băţ de care era legată o sfoară şi de sfoară o piatră frumos şlefuită, neagră. Pe plăcuţă scria aşa: piatră magică, ghiceşte cu exactitate cum e vremea. Instrucţiuni: scoateţi acest obiect în curte sau pe geam şi lăsaţi acolo aproximativ o oră apoi aduceţi-l înapoi în casă. Dacă piatra este udă, înseamnă că afară plouă. Dacă are pe ea urme de fulgi, înseamnă că ninge…

Am plecat de la babe şi-am ajuns iar pe uliţele de care mi-e dor de mă doare.
Voi cum alegeţi baba? Aveţi şi altă variantă în afară de cele trei? Că vreau să ştiu, să am rezerve pentru când nu-mi convine vremea din baba aleasă 😀

Foto