Gânduri împletite-n şnur

Afară: noaptea s-a aşezat comod în straie vaporoase, şi-a acoperit umerii să-şi ferească gândurile de adieri, să nu-i fie împrăştiate intenţiile. Norii dau de înţeles că ştiu ce zi urmează şi par nerăbdători aşa că se împletesc dar n-au găsit roşu şi eu nu-i pot împrumuta pentru că ei nu au timp să coboare să mă ajungă, mie nu mi-ar ajunge timpul să urc, să-i ating. Se pregătesc să ne plouă în semn de aducere-aminte a zilei pierdute. Anul trecut, februarie a fost îndurat mai mult cu o zi. Acum vrem să-l alungăm dar ei, fideli trubaduri ai sfârşitului de iarnă, deplâng ultimele zbateri. Ei toţi scutură sus regrete de rămas-bun, noi toţi murmurăm jos refren de nostalgie cu gândul la o ploaie infernală din luna lui Marte care n-am vrea să se sfârşească deşi nici acum nu ştim „cine-s mai frumoşi: oamenii, ploaia?”

Mă gândesc: cu voia dumneavoastră, îmi voi permite să las doar un gând din cele multe. Un gând născut fix acum doi ani şi readus la viaţă pentru că l-am simţit aproape şi acum:

Spun unii-n jur că ar fi primăvară
Dar cuiburile strigă a pustiu
Copacii umblă dezgoliţi pe-afară
Şi nu e urmă de vreun verde-viu

Să ţinem cont de cifre-n calendare
Sau de prognoze care ne-amăgesc
Când vântul stinge candele-n altare
Şi flori în neînflorire amuţesc?

Nu, nu e nici cum a rostit Poetul
Nu-i loc numai de iarnă între noi
Decembrie s-a dus demult să doarmă
Dar ne-a lăsat în loc de alb, noroi

Şi ne-mbătăm că frigul e-adiere
Şi ne minţim că vântul suflă lin
Departe sună clopot de-nviere
Sau mugurii renasc într-un suspin?

Timid ne bate Martie la geamuri
Din alb şi roşu i-am ţesut cununi
Dar încă este linişte pe ramuri
Doar haitele mai urlă în păduri

Spun unii că deja e primăvară
În cuiburi încă este prea pustiu
Copacii-s goi şi tremură pe-afară
În lume-i frig şi noapte şi târziu.

Sunt recunoscătoare pentru: că deşi nimic nu e sigur în afară de clipa de faţă, am motive să-mi fac planuri pentru ziua de mâine. Şi pentru că ea pare o certitudine.

Citesc: file îngălbenite pe care au ars gânduri şi simţiri. Cuvintele, deşi ascunse printre fire de praf, par vii şi pline de lumină.

Ascult: Mariza-Chuva. Nu pun link dar merită ascultată.

Unul dintre lucrurile mele preferate: să primesc mărţişoare şi lăcrămioare 😀 Bine, hai că zic. Să aduc un zâmbet acolo unde o pot face. Nu ştiu dacă pot asta cu voi dar vă urez tuturor o primă zi de Martie frumoasă, cu bucurii agăţate de şnur alb-roşu şi dorinţe împlinite. Şi chiar dacă domnii nu primesc mărţişor, le urez şi lor acelaşi lucru.

Şi pentru că n-am pus cam de multă vreme poze cu freza mea, vă las una în loc de mărţişor.

Sursă foto: 1, 2