Om printre oameni

Omului care umblă prin lume fără să vadă
nici oameni, nici lumină şi nici culoare,
nici copaci, nici cer şi nici pământ,
ei îi spun orb
şi-l mângâie de aproape
pentru că poate simţi fără să vadă
şi oameni, şi copaci, şi cer, şi pământ
şi se miră de la distanţă că poate oferi
atâta lumină şi culoare
printr-un singur tremur al sufletului

Omului care umblă prin lume fără să audă
nici oameni, nici muzică, nici foşnet în copaci,
nici cânt din cer, nici tumult pe pământ,
ei îi spun surd
şi-l iubesc de aproape
pentru că poate percepe fără să audă
acordurile de dincolo de sunete
şi-n oameni, şi-n copaci, şi pe pământ, şi sus pe cer
şi îi surâd de la distanţă pentru că ştiu
câtă muzică poate oferi
printr-o singură zbatere de suflet

Omului care umblă prin lume cu sufletul ciuntit
printre oameni, prin lumină, pe lângă copaci,
pe pământ, privind spre cer,
ei nu îi spun nicicum,
nici măcar pe nume
şi îl privesc de aproape fără să-l mângâie
şi se miră de la distanţă fără să-i surâdă
de ce ar face-o când el
nu poate oferi nici acorduri, nici lumină şi nici culoare
oamenilor
deşi e numai tremur şi zbatere,
deşi le vede şi le aude
şi-n oameni, şi-n copaci, şi în cer şi pe pământ

Omului cu sufletul ciuntit
ei nu îi spun nimic
doar îl privesc de la distanţă
şi apoi
pleacă mai departe.

Foto