Omului care umblă prin lume fără să vadă
nici oameni, nici lumină şi nici culoare,
nici copaci, nici cer şi nici pământ,
ei îi spun orb
şi-l mângâie de aproape
pentru că poate simţi fără să vadă
şi oameni, şi copaci, şi cer, şi pământ
şi se miră de la distanţă că poate oferi
atâta lumină şi culoare
printr-un singur tremur al sufletului
Omului care umblă prin lume fără să audă
nici oameni, nici muzică, nici foşnet în copaci,
nici cânt din cer, nici tumult pe pământ,
ei îi spun surd
şi-l iubesc de aproape
pentru că poate percepe fără să audă
acordurile de dincolo de sunete
şi-n oameni, şi-n copaci, şi pe pământ, şi sus pe cer
şi îi surâd de la distanţă pentru că ştiu
câtă muzică poate oferi
printr-o singură zbatere de suflet
Omului care umblă prin lume cu sufletul ciuntit
printre oameni, prin lumină, pe lângă copaci,
pe pământ, privind spre cer,
ei nu îi spun nicicum,
nici măcar pe nume
şi îl privesc de aproape fără să-l mângâie
şi se miră de la distanţă fără să-i surâdă
de ce ar face-o când el
nu poate oferi nici acorduri, nici lumină şi nici culoare
oamenilor
deşi e numai tremur şi zbatere,
deşi le vede şi le aude
şi-n oameni, şi-n copaci, şi în cer şi pe pământ
Omului cu sufletul ciuntit
ei nu îi spun nimic
doar îl privesc de la distanţă
şi apoi
pleacă mai departe.
O, ce emoționant… da, nu dăm atenție sufletului, poate pentru că nu-l vedem, poate pentru că nu credem în existența lui…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vom crede când va începe să doară. Sau să-i doară pe cei din jur.
Mulţumesc, draga mea!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Trist, dar adevărat! Lumea din păcate judecă prea mult și se leagă de fiecare detaliu pentru a face ca persoana din fața sa să decadă cât mai mult în ochii lui sau în ochii persoanelor din jur.
Mi-au plăcut versurile tale! Multă inspirație să ai și un weekend frumos!
ApreciazăApreciază
Poate tot dintr-o durere sau o mare dezamăgire sau neîncredere fac şi ei asta. Sau din răutate şi nepăsare. Sau din amândouă…
Îţi mulţumesc! Weekend frumos şi ţie!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Chiar daca e trista, poezia este fantastica. Felicitari!
Din nefericire, e plina lumea de oameni cu suflet ciuntit si nimeni nu baga de seama 😦
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulţumesc frumos! Mă bucură vizita ta!
Din păcate, da… e plin de suflete ciuntite printre noi. Şi despre unele nici nu bănuim că-s aşa.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Asta-i cel mai prost, ca nu banuim. Se ascund de noi, dar si de ei 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Atingi sufletele cu poezia ta, copil frumos!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulţumesc, Ana! Tare mult! Sper să nu le doară atingerea.
ApreciazăApreciază
Poate că i-ar prinde bine o încurajare sau ar trebui să ciuntim sufletele tuturor pentru… ? 😦
ApreciazăApreciază
Nuuuuuu! Eu votez pentru încurajare, zău! Nu-i mai sigur pentru toţi aşa?
ApreciazăApreciază
Omului cu sufletul ciuntit ar trebui să-i dăm un pic din al nostru, poate reușește să și-l întregească pe al lui.
Poezie, ca de obicei 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Numai să-i dăm din partea aia bună dacă tot îi dăm…
Mulţumesc mult, Ana! Noapte liniştită!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dar cine i-a ciuntit omului sufletul, dacă nu tot acei oameni care apoi îl reneagă…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Poate tot un om, da. Sau poate el, în fiecare zi câte puţin. Dacă asta ar fi fost o ştire sau un text real, aş fi răspuns exact. Vorbind (cele 3 strofe) generic şi cumva despre… nimic, nu putem izola cazurile. Că ciuntirea poate avea mai multe cauze.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, mai pot fi şi alte cauze, dar mai puţine şi poate mai rare.
Mie îmi plac generalizările din care să scot la iveală excepţiile – mi se pare mult mai puţin de lucru decît invers.
ApreciazăApreciază
😀 😀
Aaaa, e pentru a uşura munca. No, ghini. Atunci merge.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un orb poate fi luat de mana, sa-i scrii in Braille, la inima surdului ajungi cu limbajul trupului, un zambet, dar omul ciuntit sufleteste poate fi ajutat doar daca asta isi doreste. Frumoase versuri ca si tine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ca să îşi dorească ajutorul trebuie mai întâi să conştientize că poate fi ajutat. Ori, cred eu, când simţi că mori pe interior, mai greu vezi mâna-ntinsă sau şi mai greu te prinzi de ea. Cred. Că de obicei se apeleză la măştile alea care râd ca să sugrume plânsul.
Brr, sunt emo sau drama queen ? 🙄 Că n-am de gând 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Crede-ma, vad mana intinsa, o simt, dar unora le place ,,balaceala” in autocompatimire, se agata de fiecare amintire, rememoreaza, comemoreaza :))) Tu esti queen, without drama. ❤
ApreciazăApreciat de 3 persoane
E şi asta, da. Ştiu. Dau semnale cu fiecare ocazie că sunt pe margine de prăpastie dar când sari să îi tragi înapoi se dau jigniţi. Există şi astfel de cazuri. Dar prefer să văd doar partea aia curată. 😀
Mulţuuumesc! Îmi era teamă că o dau în partea aia-ntunecată 😯
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca e ok sa acceptam ca exista si umbre. Multumesc si eu, Potecuta!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mi-ai adus aminte de ‘masca mea’ pe care a trebuit s-o colorez la cursul de comunicare….. puține culori, un pic de verde, o inimă roșie pe un obraz palid și un pic de albastru – pe post de cer (sau frunte, nu mai știu…) Și un nume: suflet trist!
L-am regăsit total în cel ciuntit.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Şi dincolo de nume, culorile alea nu spuneau altceva? Nu mă pricep şi nu cer detaliii. Dar poate că albastrul şi verdele reprezintă ceva.
De data asta nu mă bucur că te-ai regăsit. Nu acolo.
Seară bună, Oana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici eu nu mă bucur, potecuț. Dar decât să zâmbesc a falsă veselie, am preferat să spun care e starea naturală. Poate se va schimba, cine știe…
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc pentru că ai spus!
Îţi doresc să se schimbe, aş vrea pentru tine asta. Dar eu nu pot face mai mult decât să scriu un gând bun…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru el! Ajută. Întotdeauna. Chiar și când noi credem că nu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sheryl Crow – Always On Your Side ft. Sting
(Aranjeaza TU, te rog! 🙂 )
ApreciazăApreciază
Te mai rog o dată frumos, ca şi data trecută, să încerci să nu înlocuieşti un eventual comentariu cu youtuburi.
ApreciazăApreciază
Interesanta abordarea! Dar am si o nedumerire. Daca gresesc sa-mi spui. Nu erai tu si Sweetie care aveau incredere in oameni si afirmau ca oamenii sunt buni prin natura lor si ca vreascurile sunt izolate? Ca din ce ai afirmat se-ntelege pe dos, adica asa cum sustinusem eu. Si de aceea consider ca poezia de fata reflecta, intr-o oarecare masura, realitatea. 😉
ApreciazăApreciază
Păi di ce? Că dacă ăia numai pe cei cu sufletul ciuntit îi lasă, nu înseamnă că-s vreascuri. Că iete mai sus că pe orbi şi surzi îi tratează altfel. Asta şi pentru că ăia din urmă poate nu arată suferinţa.
Eu aşa zic. Dar nu-i musai să fie ca mine.
ApreciazăApreciază
Pai eu intelesesem ca pe cei cu sufletul ciuruit nu-i intelege si-i ignora. Ori astia au cel mai mult nevoie de ajutor pentru ca sunt recuperabili. Well, that’s how I see it 😉
ApreciazăApreciază
Da! Ai dreptate. Aşa cum am scris eu, asta se înţelege. Dar no… poate că şi ei la rândul lor au avut cândva sufletul aşa.
Adică, io vreau să spun că vreascurile nu reprezintă majoritatea.
ApreciazăApreciază
E mult mai simplu să privești, să judeci, să arăți cu degetul decât să ridici un om de la pământ. Sau să încerci să vezi de ce e acolo, jos și să-ți rupi din timp aă-l asculți și să-i pansezi rana. Eu cred că unii oameni sunt slabi, fug de complicații și preferă să se retragă sau să ocolească, dar sunt sigură că fiecare și le știe pe ale lui.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Câteodată, un om cu sufletul ciuntit nici nu cred că arată asta prea mult sau la prea mulţi. Mie nu mi-a ieşit prea bine, aş fi vrut să mai adaug că nu întotdeauna se vede pe chipul lui asta.
Dar da, când o arată şi o vedem, alegem tăcerea pentru că nu prea ştim cum să ajutăm. Sau poate chiar nu ne pasă, e şi asta valabil….
ApreciazăApreciază
Oricum ar fi, ai scris sublim, asta trebuie să știi 🙂 Sunt fanul tău numărul 1 :))
ApreciazăApreciază
Eşti o drăguţă! Mulţumesc tare mult!
ApreciazăApreciază
Cuvinte de o rara profunzime
Metafore ce-ascund în ele taine.
Sunt sigur ca cei surzi aud mai bine,
Iar orbii-nvesmântati în ‘albe haine’.
Cei care cred ca au ureche muzicala
Si îsi permit sa schimbe partitura,
Sunt surzi la muzica eterna,ancestrala,
Sunt aroganti si surzi,ei nu aud cum geme azi natura !
Iar cei ce cred ca vad,în timp si peste ani
Si ne promit un viitor curat sublim,
Au ochii afectati de glorie,placeri si bani
Inconstienti ne injecteaza-n suflete…venin !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu te supăra dar nu pot comenta la asta. Pentru că nu e loc de comentarii.
Mi-a plăcut mult! Bravo, Iosif! Frumos.
ApreciazăApreciază
Si mie-mi place enorm ‘muza’,iar meritele îti apartin ! Versurile n-ar fi existat fara traseul Potecutei ! Admirabila evolutie,spre profunzimea absolutului ! Sincere felicitari !
ApreciazăApreciază
Mulţumesc încă o dată!
ApreciazăApreciază
P.S. Schita prezentata cu cei doi adulti-copii,este graitoare ,(chiar si pentru „omul cu sufletul ciuntit”) !
Un weekend luminat si cald !
ApreciazăApreciază
Sincer, nu-s chiar mulţumită. Poza e superbă dar căutam altceva însă n-am găsit ce căutam.
Weekend frumos şi ţie!
ApreciazăApreciază
Pentru orbi si surzi, cerandu-mi iertare ca nu stiu posta altfel, decat prin muzica sufletului…:
Delta Goodrem – Believe Again
🙂
ApreciazăApreciază
Omul cu suflet ciuntit e greu de acceptat într-o lume ce aleargă după bucurie. Boala și supărarea sunt greu de primit, greu de tratat. Uneori oamenii fug să nu se molipsească de nefericire.
Inițial, citind, am crezut că orbul și surdul sunt doar metafore, apoi am citit iar… E adâncă de tot poezia. Bravo!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Hmm, la asta nu m-am gândit şi îţi mulţumesc că ai spus-o „Uneori oamenii fug să nu se molipsească de nefericire”. Cred că în fond, în spatele aparentei răutăţi, în multe cazuri asta se ascunde: frica de a nu pierde clipa de fericire sau de linişte, încărcându-ne cu supărarea sau grijile altuia.
Îţi mulţumesc! Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă, înainte de a judeca pe cei din jur, ne-am judeca pe noi înșine, poate am înțelege mai multe.
Dar, dacă ne judecăm pe noi, poate vom observa propria ciuntire, pe care nu o arătăm lumii, ca nu cumva să ne judece și… să nu ne bage în seamă, să plece mai departe fără un cuvânt, fară un gest, fără măcar să ne spună pe numele nostru.
Nu, nu suntem uscături, cum sugera papagigli, ci doar oameni, cu bunele și mai puțin bunele noastre, iar uneori doar suflete ciuntite.
ApreciazăApreciază
Da, dar pe de-o parte chiar şi noi avem momente când amânăm să ne luăm în seamă propria ciuntire. Crezând că se reface singură, că va trece de la sine, că…, că…
Nu suntem uscături. Nici noi, nici cei care la un moment dat ignoră. Poate că ignoră doar atunci şi o fac din frică, din durerea pe care şi ei o duc după ei, din ciuntirea lor…
Papa se referea la o discuţie din trecut pe blogul lui Em. Atunci a vost vorba despre altceva dar cam tot spre asta ducea discuţia.
ApreciazăApreciază
Amânăm sau poate chiar ignorăm propria ciuntire. Poate că majoritatea suntem ciuntiți, mai puțin sau mai tare, dar, cum spuneai lui Petru, afișăm o mască, să nu se vadă, să nu simtă nimeni suferința interioară. Poate este bine, măcar uneori, să ne ascundem, dar fără a încerca să judecăm pe alții, fără a încerca să declanșăm reacții incorecte. De fapt, mereu ar trebui să arătăm că nu suntem nici mai buni, nici mai răi decât alții, ci doar oameni.
ApreciazăApreciază
Dacă noi ne ascundem ciuntirea, cred că e imposibil să judecăm. În fond, asta şi vrem, să fim ignoraţi. Şi nici în general nu e vorba de a judeca. Pe cine? Pe cei ciuntiţi? Pe cei care trec nepăsători? Nu judecăm. Dar îi observăm.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păreri si păreri. Nimeni nu e de judecat, nici dintr- o parte, nici din cealalta, pentru ca nimeni nu- si doreste nefericirea. Indiferenta ne paste, intr- o masura mai mare sau mai mica, pe toti la durerile multora, dar asta nu ne face mai putin buni… important e să ne păstrăm lumina, bunătatea si speranta oricât de intregi sau ciunti am putea fi. Stiu ce spun .
Cu drag, Poteca draga!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu, nici nu am intenţionat să împart oamenii în buni şi răi. Departe de mine ideea asta.
Ce frumos ai spus. E important dar trebuie să fie teribil de greu să păstrezi speranţa şi bunătatea şi lumina când eşti ciuntit pe interior.
Mulţumesc! O zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Avea categorie de oameni fac rand cu cei menționați de tine in primele strofe.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aha, acum am înțeles 😉
ApreciazăApreciază
Sunt multe suflete ciuntite, rănite și chinuite. Majoritatea purtătorilor preferă să le ascundă, pe cât pot, tocmai pentru a nu fi ocoliți de cei care arată atât de împliniți.
ApreciazăApreciază
Şi la rândul lor afişează, ca pe un scut, un soi de zâmbet şi se pierd printre cei care arată atât de împliniţi, arâtând şi el pentru alţii la fel de împlinit…
Zi frumoasă, Petru!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Puternica emotie transmiți tu cu aceste randuri. Omul cu suflet ciuntit sau nu e om indiferent de ipostaza. Ne ferim de el uneori pentru a nu remarca propria ciuntire. Pe care o ascundem in ochii lumii.
ApreciazăApreciază
Şi eu cred asta. Că ne temem de ceea ce-am putea descoperi în interiorul nostru.
Mulţumesc mult, Monik!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bre Potecut’…m-ai pierdut pe cararea matale….
Ia sa te pup sa-mi treaca 😚😚😚
ApreciazăApreciază
Hai repede, repede să treacă!! 😉
Ti pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este foarte frumoasa, felicitari! Se vede ca ai acel patos pentru a face ceea ce iti place!
PS: Eu sunt noua pe aici, daca ai avea un sfat, ti-as fi recunoscatoare! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Nicoleta şi bun venit pe potecuţele mele!
Mda, mă declar vinovată, cam scriu cu sufletul. 🙂
Voi trece pe la tine şi vorbim 😉
ApreciazăApreciază
De ce te declari vinovata? Fii mandra! Asta esti tu! Nu toti au darul pe care il ai si nu toti face ceea ce faci tu! Este minunat ceea ce scrii :*
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu toti pot face*
ApreciazăApreciază
Om printre oameni, și omul din oameni… fotografia asta mă face cumva să mă gândesc că sufletul nostru este mai mereu în regulă, chiar extraordinar, intact, ca o curgere, sau un puls, și doar ne-așteaptă cât mai răbdător să realizăm și noi asta (oare sufletul poate fi „atins” într-atât, sau doar se lasă în voia noastră, să rătăcim puțin, poate poate ne-om… aduce aminte?) Iar cuvintele tale… ele mă fac să mă gândesc că poate până la urmă totul este perfect exact așa cum este, cu propria frumusețe, propriul rost.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Wow, cât de frumos ai scris plecând de la fotografie!! Minunat!
Totuşi, îmi e greu să răspund altfel decât foarte subiectiv. Fiind o optimistă incurabilă nu pot spune decât că… sufletul e perfect aşa cum e în fiecare dintre noi.
Mulțumesc, draga mea!
ApreciazăApreciază
Ai scris minunat si tare sensibil, omule printre oameni ! Felicitari ! Duminica minunata ! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult!! O zi frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-ai facut inima sa trasalte. Ai pus atat de mult adevar in versurile tale, incat sufletul ce le citeste tresare si poate se intreaba: „Eu cum sunt? Intreg sau ciuntit?”. Privim de multe ori de pe margine, catalogam sau pur si simplu nu credem ca putem ajuta sau nu constientizam ce putere avem, tocmai pentru ca e probabil ca si noi sa purtam urme pe suflet. Ar trebui sa incatam sa ne apropiem de inimi ce au nevoie de iubire, chiar daca nu o cer cu glas tare si nu isi poarta sufletul la vedere pentru a putea vedea suferinta.E deajuns sa ridicam privirea si vom vedea in ochii lor nevoia de iubire. Ochii spun ceea ce mintea refuza sa verbalizeze. Ma opresc aici, cu speranta ca nu am batut campii si nu a fost pe langa ce ai scrtis tu. M-ai emotionat, profund!Te imbratisez, suflet frumos!💋
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Numai prin ceea ce ai scris ai dovedit că tu poți oricând întinde o mână unui suflet ciuntit şi îi poți reda lumină din lumina ta!
Îți mulțumesc mult, draga mea!
ApreciazăApreciază
Toti putem sa o facem. Cand daruim celor de langa noi daruim Creatorului si un pic si noua. Eu iti multumesc pentru frumos si sensibilitate. O zi pe sufletul tau iti doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
am ajuns la concluzia ca este o mare virtute sa fii om intr-o lume inerta si lipsita de substanta
ApreciazăApreciază
Aşa e! O virtute cam rară, din păcate.
ApreciazăApreciază
,,Ciunt,, ziceam pe facebook unde am cirit si preluat poezia ta, nu are grad de handicap.Poate fi tratat la psiholog dacă laşi să-ţi vindece rana.Eu cred că ,,ciunt,, în poezia ta e un suflet rănit, nicidecum rău.Spui ,,ciung,, ..îţi imaginezi filme de groză. Dar răniţi suntem toti viaţa nu e dulce mereu.Cred că fiecare ,,ciunt,, încearcă să+şi ţină fruntea sus de teama altor răni!
ApreciazăApreciază
Nu are nicio legătură cu răutatea. Suflet ciuntit se referea da, la unul rănit. 😉
Mulţumesc pentru preluare!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Admir şi preţuiesc tot cea ce scrii.Meriţi să fii citită şi versul să fie considerat ca o alinare a rănilor!
ApreciazăApreciază
Te îmbrăţişez şi îţi mulţumesc mult de tot!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tot mai puțin dar continui să-mi plâng de milă.
Că încă mă mai cred om, între oameni,
Nici orb, nici surd, trăind viața în silă,
La mâna câtorva ce fac trafic imoral de energii și oameni.
Solitar îmi port umbra pe acest Pământ, nu ca președinte,
Dar nu voi uita cum mă cheamă, voi păstra comoară-n sine,
Și nu voi pierde șansa de-a dărui, fapte ori cuvinte,
Și altora ca mine le voi dărui o lume schimbată-n mai bine!
Te rog să îmi spui cum ți se par versurile de mai sus sau ce ai schimba tu la ele, dacă ai timp și dorești! Numai bine, Potecuța!
Cu drag,
Silviu
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Silviu, poezia înseamnă simţire. E emoţie pe care o transmiţi mai departe aşa cum îţi sună ţie bine. Nu se modifică nimic, nu poate nimeni interveni. Pentru că fiecare simte şi vede diferit şi dacă eu aş modifica, nu ar mai fi a ta. Deci nu, nu aş modifica nimic şi îmi place aşa cum e.
Îţi mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană