Nu-s de Nobel da-s utile

1a1 3 4 5 6 7 8 11şi bonus pentru fete0 01Sursă
Tăceri găzduite de Călin

Acest articol a fost publicat în Miercurea fără cuvinte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

56 de răspunsuri la Nu-s de Nobel da-s utile

  1. Chiar că foarte utile, nu cred că știam niciuna…. mi-au plăcut mult etichetele pentru fructe!

    Apreciază

  2. April zice:

    Ultima e cea mai utilă! :))

    Apreciat de 2 persoane

  3. JohnnyEm zice:

    A republicat asta.

    Apreciază

  4. illusion zice:

    Interesante, pe unele le-am mai vazut, dar asta nu le stirbeste farmecul 🙂

    Apreciază

  5. Mi-a plăcut la nebunie cea cu geanta. Coriandru? O să încerc și eu. De avocado zic. Eu pun doar ceapă și lămâie.

    Apreciază

    • Da, pentru aia aş face referendum: Aţi vrea să se dea o lege prin care toate scaunele vor fi obligate să arate aşa? 😀
      Eu am căutat coriandru frunze dar nu am găsit aşa că am luat boabe şi cu boabe am rămas. Pun deci ceapă roşie, zeamă de lămâie, un căţel de usturoi şi boabe de coriandru. Când am chef, pun şi o roşie dar e indicat să nu aibă zeamă prea multă. Să ştii că boabele alea dau un gust aparte. Acum depinde de gust 😉

      Apreciat de 1 persoană

  6. Suzana Miu zice:

    De-a dreptul utile! La avocado m-am oprit eu, pentru ca nu toate tipurile evolueaza asa.
    Nu am mai vazut eticheta. Dar si bancutele sunt super ca si scaunul unde o geanta chiar poate sta! 🙂
    O zi minunata, draga Potecuta!

    Apreciază

    • 😳 😳
      Suzana, mă ierţi? Acum te-am găsit în spam 😦 Îmi cer scuze, chiar nu am văzut.
      Nici eu nu am văzut etichete până acum şi să ştii că am strâmbat şi eu puţin din nas că ce aveam eu în cămară nu prea semăna cu ăsta. Dar mă gândesc că la culoare e cam tot aia în mare. Oricum, până la etichetă, tot pe pipăit mă bazez 😀
      Seară bună să ai! şi scuze încă o dată!

      Apreciază

  7. Ana zice:

    Scaunul de final este un lucru foarte fain….sper ca a fost inventat de un barbat nervos 😜
    Interesante pozele….mi-au placut mult markerul si cosurile din magazin….

    Apreciază

  8. 1lauralaly zice:

    Sunt interesante etichetele. Si chiar utile pentru cei care sunt pe fuga 🙂 si nu au timp sa cerceteze cu atentie fructul respectiv, dar si cosurile. Cat despre coriandru, noi l-am cultivat colo’sa sub vita. Luat un plic de la un magazin unde se gasesc tot felul de plicuri cu bulbi pentru flori si seminte pentru verdeturi si le-a pus tati intr-un ghiveci mai mare si toata vara a fost verde si frumos. Mie , sincer, nu imi place. Te imbratisez!

    Apreciază

    • Ia uite unde era coriandru şi eu am întrebat la toate magazinele şi la aprozar şi nema, nimic-nimic 😀
      Bine, eu am întrebat acu două săptămâni, nu era vară 😀
      Te îmbrăţişez şi eu, Laura!

      Apreciază

  9. Alex zice:

    Ce idei faine și foarte practice. Unele pot părea nimicuri, dar adevărata valoare se vede atunci când sunt atât de utile pentru situațiile cu care ne confruntăm zilnic. Iar oamenii au multe idei și e bine când unii chiar le iau în seamă.
    O zi minunată, dragă Potecuță! 🙂

    Apreciază

  10. Tăceri mai ample decât cuvântul… mereu, Potecuță dragă, știi să mă surprinzi, aducându-mă la o sete cognitivă asiduă, mulțumesc mult, ți-a reușit și de această dată… Inspirație și spor!

    Apreciază

  11. Aici m-ai pierdut, da’ nu-i bai că mă recuperezi la prima ocazie. 😉

    Apreciază

  12. Mie-mi plac. Le găsesc interesante şi de ajutor, nemaivorbind de felul în care combini avocado cu celelalte ingrediente. 🙂

    Apreciază

  13. CalinH zice:

    Chiar că utile, fiecare. Instrucitv.

    Apreciază

  14. papagigli zice:

    Eu astept scaunul pe care sa nu poti atirna haina. Poate asa sa scap de jecile lui fiu-meu din bucatarie 😉

    Apreciază

  15. A thorn in your side zice:

    Am găsit vreo trei realmente utile, restul parcă-s „dispozitive anti-prost”. Cine are nevoie de etichete pentru a detecta un fruct copt are mari probleme de supravieţuire (la oraş).
    Iar prosopul negru pentru demachiat mi se pare un mare „mişto” la adresa femeilor: rimelul fiind negru ai şanse să te moscoleşti pe toată faţa fiindcă nu ştii cu ce parte te-ai şters la ochi prima dată.

    Apreciază

    • Mă declar prost în cazul ăsta. 😀
      Dar am o scuză: la bunica în grădină nu creştea avocado. Se pune?
      Şi de obicei în supermarket îmi e jenă să iau la pipăit fructele. Le iau cum pică şi le pipăi acasă.

      Apreciat de 1 persoană

      • A thorn in your side zice:

        Avem o vorbă: „cu ruşinea mori de foame”. 😉
        Şi mai ai şi Internet la dispoziţie ca să afli detailii utile, ba poate ai şi prieteni/e sau colegi/e de unde poţi afla informaţiile pe care e bine să le ai în „computerul” dintre umeri, nu în cel de pe birou. 😉

        Apreciază

        • E loc şi de proşti pe lumea asta, Dragoş. Şi ăia, adică şi eu (m-am denunţat mai sus) consideră utilă o biată etichetă care nu bagă mâna-n buzunarul vecinului ca să-mi arate mie, fără să pun mâna pe el, dacă un avocado e copt sau nu.
          Sigur, asta nu înseamnă că te contrazic. Tu nu ai avea nevoie de asta ca să cumperi avocado. Eu am. Asta nu spune nici că e utilă, nici că nu-i.
          E ca-n bancul cu poliţistul şi paharul de apă pe noptieră. Unul plin în caz că îi e sete şi unul gol în caz că nu. 😉

          Apreciat de 1 persoană

          • A thorn in your side zice:

            Problema e că obişnuindu-te cu „mura-n gură” – recte eticheta – îţi creezi o gîndire asociativă care va fi pusă în genunchi atunci cînd în alt magazin/oraş/ţară (sau doar la un lot de la alt producător/distribuitor) vei dori să cumperi asemenea produse şi nu vor avea etichete, plus că te vei face de ruşine întrebînd „care-i copt” printre cei de acolo care au învăţat să le deosebească fără etichete.

            În fine, nu mă refeream exclusiv la etichete ci la orice alte invenţii şi inovaţii care la prima vedere par utile. Moda asta de „nu te mai obosi să înveţi ca să ştii, las’ că-ţi spunem noi cum e mai bine” aplicată în din ce în ce mai multe domenii ale vieţii e periculoasă fiindcă „leneveşte” creierul, ducînd în timp la „atrofierea” procesului cognitiv şi punerea în pericol a însăşi supravieţuirii rasei umane. Şi, între timp, unii – cei care inventează etichetele dar nu au nevoie de ele – ar putea profita masiv de ceilalţi, uneori în moduri chiar sinistre. Sau, cine ştie, poate deja o fac.

            Ah şi, ca fapt divers, eu nici măcar nu ştiu cum arată avocado – o fi ăla maroniu sau o fi ăla galben? Prost mai sînt! 🙄 Dar asta fiindcă nu m-a interesat niciodată şi sigur nu voi muri de foame fără el. Dar dacă m-ar fi interesat, aş fi căutat să aflu cum arată şi cum se alege, înainte de a intra în magazin să-l cumpăr. 😉

            Apreciază

  16. lercaalina zice:

    Să știi că-s interesante. Mai văzusem imaginea cu cafeaua și geanta, dar și celelalte sunt bine gândite. 🙂

    Apreciază

  17. Chiar utile, Potecuţă!
    Am plantat adineauri 7 sâmburi de avocado! Am avut unul în urmă că câţiva ani, nu-mi amintesc ce şi cum, dar nu-l mai am. Dacă îl cumperi mai crud să ştii că avocado se coace uitat în cămară sau sus pe frigider!

    Apreciază

Lasă un comentariu