Atenţie la visători!

Când tu pluteşti în loc să mergi
e bine totuşi să-nţelegi
că poţi s-ajungi nevinovat
în boxa celui acuzat

Te-agăţi de-o aripă de gând
şi te înalţi purtat de vânt
nici n-ai habar că ai intrat
pe-o uşă ce-ţi spunea „privat”

Sau ai putea fără să vrei
s-ajungi şi-n cuşca unor lei
prea prins de gândul tău nebun
ce te abate de la drum

Visezi şi nu vezi trecătorii
că stai la o cafea cu norii
şi parcă nu-ţi vine să crezi
cum ei te văd când tu nu-i vezi?

Şi poate fi periculos
de dai peste un duşmănos
care va face tot ce ştie
să te trezească din beţie

Că omul care trece-n grabă
n-ar înţelege că pe stradă
tu l-ai lovit întâmplător
strângând în pumni un mare dor

Aşa că cel mai bine-ar fi
să se găsească într-o zi
o pălărie sau eşarfă
un colier sau chiar pancartă
semn distinctiv, multicolor
Atenţie, sunt visător!

*Chestia asta de mai sus a venit în timp ce aşteptam cuminte la coadă, în magazin. Dăm filmul înapoi şi ajungem pe stradă. Eu, visând. Am un flash de realitate care mă trage de mână şi-mi zice: alooo, trezirea!, ai trecut de magazin. Mă întorc, ajung în faţa uşii, trag de ea să o deschid, văd două doamne care ar vrea să iasă, le las, apoi văd două fete care vor acelaşi lucru şi le las şi pe ele. Cât s-au întâmplat astea plus încă trei secunde, eu am visat. În alea trei secunde-n plus cât am stat cu uşa deschisă numai aşa, de flori de măr, a ajuns lângă mine un domn. După alea trei secunde, amândoi facem pasul să intrăm în magazin. Eu mă opresc, se opreşte şi el. Apoi el dă să intre, se opreşte, se uită la mine, chiar arată ca picat atunci pe pământ, îl pufneşte râsul şi-mi zice „vă rog frumos să mă scuzaţi, eu visam, nici n-am realizat ce fac”.
Mno, asta fu. Nimic senzaţional dar m-a amuzat şi m-am simţit vinovată că şi eu le cam comit din cauză de visare. D’aia zic, poate fi periculos.

Voi aţi păţit ca visând pe stradă să faceţi boroboaţe?

foto