Vă chem şi eu la consultări

No, chiar mă întrebam, în sinea mea de potecuţă, când va veni momentul unui nou episod din categoria „sunt nedumerită, caut lămurire” şi a venit fără să-l chem că doar nu se putea să stau liniştită fără să ajung în situaţia de a mă contrazice eu pe mine. Am încercat să mă ajut singură dar am ajuns în punctul în care m-am împotmolit în argumente şi contraargumente, balanţa a luat-o razna aşa că vă cer ajutorul să pot ajunge şi eu la o concluzie, să-mi potolesc curiozitatea. Şi cum de obicei prefer să întreb decât să mă dau deşteaptă, iacătă-mă întrebând că la capitolul ăsta chiar nu mă pricep şi tocmai de aia nici nu trag concluzii pripite. Ştiu că mi se potriveşte la fix bancul ăla cu „da, bă, da’ io numa’ acu’ am aflat” dar am totuşi o scuză: nu m-a interesat prea mult până acum. Am mai văzut câteva poze, ştiam în mare că există aşa ceva dar nu am văzut niciun episod, nu am citit nimic despre şi nu am analizat deloc „fenomenul”. Săptămâna trecută însă, am descoperit o emisiune pe unul dintre canalele TV şi am rămas ca hipnotizată în faţa ecranului.

Despre Toddlers and Tiaras vorbesc. Ştiţi emisiunea? Aia-n care nişte fetiţe de la o agenţie sau ceva se întrec cu alte fetiţe de la altă agenţie sau ceva, ca să câştige premiul cel mare. Un fel de Miss, adică. Am înţeles că se dau şi premii în bani dar nu m-a interesat cât şi cum că eram ocupată să stau cu gura căscată la ce vedeam şi în situaţiile astea e mai greu să gândesc, mno. Concursul e pe etape, pe categorii de vârstă şi pe probe. Pleacă de la categoria 0-2 ani şi ajunge până la pe la 13, parcă. Eu am văzut numai miţiţele de fetiţe, toate frumoase de pus pe rană. Dar. Normal că există un dar, altfel eram lămurită şi nu vă mai întrebam. 😀

Primul lucru care m-a făcut să exclam wtf, pardon, e postare despre copii şi nu se cade. Primul lucru, spuneam, care m-a făcut să exclam „auch, chiar aşa?” (e mai potrivit sper) a fost porcăiala între mămici. Văleleu, cum se ceartă mămicile alea când se ceartă! În faţa copiilor, normal, că doar pentru ei se certau. Peste asta am trecut repede că am pus-o pe seama scenariului, am zis că sigur că se ceartă că aşa au primit indicaţii şi nu se pune.
Al doilea moment de şoc a fost când am văzut că fetiţelor le sunt puse gene false, să dea bine pe scenă. Asta pe lângă foarte mult machiaj, desigur. Sunt sigură că mulţi dintre voi ştiţi despre ce vorbesc, am spus de la început că-s întârziată aşa că nu e nicio noutate ce vă spun. Şi dacă nu ştiţi emisiunea, aţi văzut sigur poze cu fetiţe-păpuşele, cu mult rimel şi ruj şi coafate şi pudrate şi stilizate. No, alea sunt fetiţele.
Şi, în fine, al treilea moment de woow, nu creeed, a fost când am văzut că o mămică era agitată că fetiţei ei îi căzuse un dinte de lapte şi regulamentul nu permite feţiţelor să participe dacă-s ştirbe. Aici m-am revoltat puţin, recunosc dar mai bine tac că am zis că nu mă pricep. Ce a făcut mămica? S-a dus cu fetiţa la pus de proteză şi fetiţa a urcat pe scenă 😉
N-am înţeles idea. Înţeleg că o participantă la Miss nu dă bine dacă-i ştirbă dar şi la dinţii de lapte e aceeaşi regulă? Nu-i cam devreme să pui frumuseţea în baza unui dinte lipsă? 🙄 Eu acum întreb, nu dau cu paru’, pe cuvânt.

Momentul care m-a făcut să scot nasul la lumină şi să butonez telefonul pe google şi să mă pun la curent a fost când a apărut o fetiţă care o imita pe Dolly Parton. Fetiţa arata aşa:

Nu, nu e editată poza, chiar i-au pus „sâni” şi „funduleţ” ca să semene cu Dolly. Am butonat pentru că m-am declarat înapoiată când am decretat că e prea mult ce-am văzut şi cumva m-am liniştit când am văzut că au mai fost şi alţii ca mine. Am înţeles că s-a iscat un scandal după ce a apărut fetiţa asta şi încă una care avea o ţigară aprinsă în mână ca să imite nu mai ştiu ce vedetă. Şi, în general, am înţeles că emisiunea a generat controverse şi a fost închisă apoi deschisă şi iar închisă şi tot aşa.

Sigur că nu mă cred deloc mai deşteaptă decât toată echipa aia de producţie şi decât toate mămicile care şi-au dus fetiţele acolo. Mă gândesc că oamenii ăia au ştiut ce fac, s-au consultat cu nişte psihologi sau ceva, nişte specialişti în „parenting” şi nu s-au dus să-şi traumatizeze copiii. Am înţeles din ce-am citit că din contră, asta le ajută pe fete să-şi depăşească nişte complexe, frica de a vorbi în public, timiditatea, că le creşte încrederea în sine, că se dezvoltă, că multe altele. Io nu mă bag. E drept că nu înţeleg cum se dezvoltă o fetiţă căreia i se pun sâni la 4 ani dar accept că-s habarnistă şi că am uitat cum eram eu la vârsta aia aşa că nu trag concluzii. Mai ales că eu eram ocupată să fiu ghioceauă şi soţie de împărat pe la anii ăia aşa că nu era cu defilat pe podium. Eu ştiu că pentru mine toţi copiii ar fi perfecţi pentru orice concurs de Miss, fără machiaj şi fără artificii că ei sunt frumoşi aşa cum sunt.

Mămici, tătici, bunici, mătuşici, voi ce părere aveţi? Pe la noi sunt concursuri din astea de Miss pentru pitici? Şi voi aţi merge cu fetiţele la un concurs din ăsta, cu peruci şi tot tacâmul?

Sursă foto: 1, 2