Percepţie

pLor nu le e dor de casă?,
îşi întreabă copilul,
cu nasul lipit de acvariul plin cu peşti multicolori,
mama mereu grăbită,
cu privirea pierdută printre etichete.
Asta e casa lor, îi răspunde
deşi nu e sigură că a înţeles întrebarea.
Dar nu sunt prizonieri?,
continuă copilul
din ce în ce mai curios.
Ba da, sunt, răspunde mama,
aplecându-se şi ea să-i vadă mai bine.
Sunt prizonieri pentru că sunt închişi
dar aici primesc mâncare, au apă curată
şi sunt feriţi de peştii răpitori,
sunt în siguranţă.
Şi noi suntem prizonieri?,
o întrerupe micuţul
fără să-şi dezlipească privirea de sticla rece.
Nu, dragul meu, noi nu suntem.
Noi suntem liberi,
nu suntem închişi într-un acvariu.
Asta înseamnă să fii liber?
Da, puiul meu. Adică să nu stai închis undeva.

Sunt fericiţi chiar dacă nu sunt liberi?
Da, sunt, spune ea,
încercând să-i alunge umbra de tristeţe de pe chip.
Uite, acum se joacă,
înoată liniştiţi.
Asta înseamnă să fie cineva fericit?
Să poată face ce vrea?
Da, asta înseamnă.
Eu mă pot juca acolo cu ei?
Nu, nu e voie să bagi mâna în acvariu.
Am voie să alerg aici?
Nu, te vei lovi sau vei dărâma ceva.
Cu mingea am voie să mă joc?
Nu, vei putea sparge ceva aici.
Mami, vrei să dansăm?
Nu, puiul meu, se uită lumea la noi
şi acum trebuie să plecăm.

Acolo, între patru bucăţi de sticlă,
într-o replică mai mult sau mai puţin fidelă
mediului lor natural,
câţiva peşti cu puii lor trăiau liniştiţi
în ceea ce de afară se vedea prizonierat,
fără ca ei să se simtă captivi.
Dincolo de sticlă,
un pui de om primea lecţii
despre fericire şi libertate
în timp ce îi erau dictate interdicţii
şi afişate regulile libertăţii.

De undeva de departe,
s-a auzit o voce de copil
Mami, în libertate asta
în care nu avem voie să facem ce vrem,
cine ne fereşte de peştii răpitori?
Ne grăbim, vorbim despre asta altădată…

Foto

Reclame
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

88 de răspunsuri la Percepţie

  1. Chiar așa…
    Ce frumos ai evidențiat ideea de libertate 🙂

    Apreciază

  2. Drugwash zice:

    Copiii îşi percep „acvariul” mult mai pregnant decît adulţii. De fapt, cei din urmă îl neagă cu înverşunare. Dar între oameni şi peşti singura diferenţă e… apa.

    Apreciat de 2 persoane

    • Nu ştiu dacă ei îl percep. Eu, de exemplu, ca adult simt mai tare pereţii decât atunci când eram copil şi singura regulă era să nu pun mâna la priză, la aragaz şi să salut vecinii. Ştiam şi de ce, nu mi-au impus nimic fără să-mi fie explicat pe înţelesul meu de ce nu e voie.
      Acum îmi impun eu multe, pe lângă ce este deja impus. Nu dansez pe stradă că mă fac de râs, de exemplu.

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Probabil am avut copilării complet diferite. 🙂

        La şase ani am schimbat liţa dintr-o siguranţă arsă şi încă de atunci (sau poate un an-doi mai tîrziu) nu era o problemă să fac focul la soba cu plită ca să-mi încălzesc mîncarea, atunci cînd aveam ce şi aveam şi chef. Au fost însă mult prea multe care „nu le înţelegi tu că eşti prea mic”, „nu ştii tu ce-i aia”, „n-ai tu ce căuta acolo” ş.a.m.d. şi care m-au făcut de la o vîrstă precoce să-mi doresc să devin „mare”, să scap de toate interdicţiile. Şi odată ieşit din acvariul cel mic am dat de cel mare şi-am înţeles că nu există libertate decît ca un simplu cuvînt în dicţionar, morcovul cu care momeşti catîrul.

        Mi-aş dori din suflet să văd cît mai mulţi oameni dansînd pe stradă, ar însemna că au motive de bucurie, de fericire. Aş vrea să am şi eu asemenea motive. Cine n-ar vrea? Dar nu poţi dansa în acvariu, că faci valuri…

        Apreciază

        • Tu ai fost precoce, eu nici acum nu ştiu să schimb o liţă din aia. 😀
          Sunt de acord că sărim dintr-un acvariu în altul. Liberi-liberi nu suntem. Dar tot avem un soi de libertate de care încă ne putem bucura.
          Eu mă feresc de valuri că nu ştiu să înot 😀

          Apreciat de 2 persoane

          • Drugwash zice:

            Cred că propriul acvariu, aşa cum a fost el atunci, m-a făcut să cresc mai repede decît trebuia. Sau poate au fost şi alţi factori, cine ştie.

            Noroc că există siguranţele cu clapă – monopolare sau bipolare – la care nu mai e nevoie de liţă. 🙂

            Libertatea fie există fie nu. E un concept care în opinia mea nu suportă tonuri de gri.

            Nici eu nu ştiu să înot, dar dacă tot e să mă înec barem să zdruncin zdravăn acvariul, poate crapă naibii (ăia de l-au construit). 😉

            Apreciat de 1 persoană

          • mica.blog zice:

            Libertatea noastră e cam fragilă, aşa e. Sărim dintr-un acvariu în altul 🙂 şi la un moment dat constatăm uimiţi că ni s-a terminat „apa”, vorba poetului…

            Apreciază

  3. Interesantă perspectivă, trăim cu iluzia că suntem liberi din păcate…

    Apreciază

    • Şi suntem. Poate nu liberi aşa cum înţelegem mai nou libertatea. Dar dacă noi suntem liberi aici, dincoace, nu înseamnă că un zid face diferenţa dintre libertate şi captivitate.
      Sau nu înseamnă că dacă nu suntem închişi, suntem pe deplin liberi.
      Mulţumesc, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

  4. illusion zice:

    Poezia ta m-a dus cu gândul la un coleg de muncă pe al cărui birou tronează un acvariu 😆 chiar mă gândeam azi că și noi suntem la fel ca peștii ăia, doar că avem impresia că acvariul nostru e ceva mai mare…

    Apreciază

  5. … şi cât de adânci sunt cugetările micuţului, şi cât de adânc îşi simte îngrădirea, şi cât de mult am mai vrea să fim copii, fără grija acvariilor sau a interdicţiilor.

    Apreciază

  6. Ana Vlad zice:

    Eu mai dansez pe stradă uneori și nu chiar vădit. În rest, nu e voie.
    Un pic m-am întristat, trebuie să mai revizuiesc limitele.
    Superb scris!

    Apreciază

  7. Iosif zice:

    Un om autentic are suflet de copil si o gândire matura . Frumoasa metafora a perceptiei de libertate ,cert este ca doar adevarul absolut confera autentica libertate,iar omul traieste o falsa libertate,din frica de a marturisi deschis ceea ce are în suflet.
    Acest caracter se transmite genetic,se preda în familie,scoli si în viata cotidiana ,reprezentând o pierdere enorma a valorilor autentice înscrise în gene de Ziditor, fiecarui individ rational-sentimental, care vine în aceasta dimensiune limitata spatio-temporal,relativa,efemera,înselatoare…
    Superba parabola a libertatii !

    Apreciază

    • Mulţumesc, Iosif!
      Nu ştiu cum se simte libertatea aia absolută aşa că nu te pot contrazice.

      Apreciază

      • Iosif zice:

        Problema e,ca noi oamenii (uneori constienti alteori inconstienti) confundam de cele mai multe ori libertatea cu libertinismul,jubilând cu Dumnezeu si IUBIREA SA,ignorând Legea Ziditorului scrisa în ADN-ul fiecarui om,aceasta facându-ne responsabili direct si personal în fata justitiei divine,ceea ce ne provoaca multe neajunsuri si suferinte,iar nu de putine ori moartea !

        Apreciază

  8. Black_Rose zice:

    Frumos, dar trist… 😦

    Apreciază

  9. Mi-a plăcut modul literar în care ai abordat ideea de libertate. Şi, cu siguranță, până şi această idee de libertate a devenit, în contextul actual, interpretabilă.

    Apreciază

  10. Libertate. Atunci când aparții de un acvariu protector. Libertate. Atunci când poți zbura, în siguranță fiind la adăpostul pereților de sticla. Libertate. Atunci când îți percepi dimensiunile acvariului clar. Captivitate. Când golul se desfășoară și te sufoca agresiv. Non sens ce spun. Nu-i asa? E o libertate întoarsă pe dos ca sa poți creste aripi.

    Apreciază

    • Nu ştiu dacă e libertate sau nevoie de protecţie. Nevoia asta îngrădeşte. Aşa cum un copil nu e lăsat să alerge printre maşini, un peşte e protejat de alte pericole şi e ţinut între patru pereţi de sticlă, un câine e plimbat în lesă, o pasăre e ţinută în colivie.
      Nu e deloc non sens ce ai spus, din contră, m-ai pus pe gânduri, am întors-o şi eu pe toate părţile şi parcă nu mai pot ajunge la o concluzie clară.
      Dar cu ultima propoziţie m-ai lăsat fără cuvinte. Doamne, ce bine sună! 😉

      Apreciat de 1 persoană

  11. Interesantă „perspectivă ” despre….libertate !
    Privesc pereții camerei, îmi imaginez că fără ei sunt libera , oare ? Dincolo de lumină este întotdeauna întuneric, dincolo de copaci există nori ?
    Potecuță, ești minunată! 😊

    Apreciat de 1 persoană

    • Noi ne amăgim că, spre deosebire de peşti sau de păsarile din colivie, putem ieşi dintre pereţi oricând. Dar asta să însemne libertatea?
      Mulţumesc mult, draga mea!

      Apreciază

      • Nu ! Oricât de mult considerăm că suntem „stăpânii ” libertății noastre,rămânem prizonierii propriilor destine. As spune că sunt un om liber din anumite perspective, dar în același timp sunt prizoniera unui destin. Este doar o părere….
        E un subiect greu, toată aprecierea mea pentru gândurile tale vis-a-vis de subiect!
        Noapte faină! 😊

        Apreciază

  12. Ivy zice:

    Libertatea este ca si liberul arbitru, o iluzie creata pentru a putea fi fericiti.

    Apreciază

  13. Cum ar fi zis Petru Cărare: „… libertate fără pușcă, liber ești să stai în cușcă.” M-ai impresionat și cu acest poem, mulțumesc mult!

    Apreciază

  14. Prea multă libertate strică, mai ales când nu știi să te ferești de pericolele care vin la pachet. Pentru că rechinii cei mai mulți sunt tot în libertate, așteptând prada inocentă.

    Apreciază

  15. Și libertatea asta își are limitele ei; cu atât mai mult, cu cât mediul în care se manifestă este diferit. Mulțumesc pentru vizită! O zi bună!

    Apreciază

    • Da, sunt total de acord! La fel cum cred că poate fără a fi corect gramatical, se poate spune că x e mai liber decât y care e mai puţin liber decât z.
      Vă mulţumesc mult! O seară liniştită!

      Apreciază

  16. papagigli zice:

    Ce mi se pare interesant e faptul ca in viziunea oamenilor, libertatea altora difera de libertatea noastra, desi libertatea ar trebui sa fie una pentru toti. Nu stiu cine a intrebat pestii daca se simt mai bine-n acvariu, ca-n asta din Toronto par plictisiti si sictiriti. Ba mai mult, rapitori nici nu mai rapesc. Ditai rechinii si pisicile de mare o ard din mal in mal si din sticla-n sticla de ti se face lehamite sa le privesti „libertatea”
    Nu prea inteleg eu de ce omul e cel ce decide libertatile animalelor, justificind ca le vrea binele. De fapt inteleg, dar fac pe prostul. Acvariile sunt facute sa-i bucure pe oameni, nu pe animale, ale caror libertati sunt limitate in mod abuziv.
    In privinta oamenilor, e vorba de cu totul altceva. Limitarea libertatilor e autoindusa. Civilizatia presupune acea ingradire, acele limite peste care, daca treci, vei fi ingradit si mai mult. De fapt daca e sa fac o paralela, as spune ca pestii din acvariu si puscariasii se bucura de aceleasi libertati , cu mentiunea ca pestii n-au incalcat nicio lege.
    Realitatea e ca impunem animalelor regulile civilizatiei, ceea ce constituie una din aberatiile umanitatii. Mai avem noi si altele, ca vorba lui papa, cine gindeste, creaza, da’ si abereaza 😉 😆

    Apreciază

    • Apropo de animale şi libertăţile lor şi binele făcut: explicaţia pe care o întâlnim la fiecare pas e aia cu binele lor şi mediul lor. Toţi vor spune că un peşte de acvariu numai în acvariu va supravieţui, că acolo e locul lui. Acum, că unii au acasă acvarii cât o piscină şi alţii au peşte din ăla (nu îi ştiu numele) care se învârte într-un borcan, e altă poveste. Despre primii se poate spune că sunt liberi, nu? Adică un peşte care e ţinut într-un acvariu imens e mai liber decât unul care stă într-un bol, apropo de ce spunea Illusion cu colegul ei care are peşte pe birou. Cât de mare să fie acvariul ăla, zău aşa?
      Mai spun ceva cu riscul să supăr. Nu vreau asta aşa că vorbesc numai şi numai din punctul meu de vedere, nu generalizez, nu spun că ce fac eu e bine, că aşa trebuie să fie. Am avut pisic. L-am adoptat când era cât un ghem. Când a crescut, de ciudă că e singur acasă, făcea de toate peste tot. Găseam patul plin de… de toate. Când eram acasă, făcea numai şi numai la lădiţă, niciodată în alt loc. Cum se vedea singur, cum împrăştia prin toată casa. Azi aşa, mâine aşa, o săptămână aşa, nu am mai rezistat. Ajunsesem să nu mai am lenjerie de pat că erau toate la spălat. De miros, nu mai spun. Şi când plecam la muncă, închideam uşa la dormitor şi pe aia de la sufragerie. 8 ore stătea în baie, bucătărie şi hol. Da, egoista din mine s-a gândit numai la ea. Era iubit şi alintat şi ferit de maşini şi de tâmpiţi care aruncă cu pietre în pisici şi de câini şi de pericole. Dar oare lui chiar i-a fost bine aşa?
      S-a îmbolnăvit, aşa cum se întâmplă cu multe pisici, a făcut blocaj renal şi în ciuda tratamentului şi vizitelor dese la veterinar, a murit. Nu am mai vrut altul dar nu din motivul că nu am vrut să-l înlocuiesc ci pentru că mi-am dat seama că eu am fost egoistă când l-am luat. L-am luat că era frumos şi drăgălaş şi l-am luat pentru mine, nu pentru binele lui. Şi când deja m-am văzut depăşită de situaţie, l-am îngrădit. Sigur că aş vrea să am nu unu ci 10 pisicuţe sau câini. Dar nu cred că eu le pot oferi ceea ce ele au nevoie. Şi atunci nu mai e vorba de salvare ci de a-mi satisface eu falsul orgoliu că sunt un om cu suflet mare care salvează animale de pe stradă. Dar oricât de mult le iubesc, chiar să dorm în caca de pisică parcă nu…
      Deci da, îţi dau dreptate cu acvariul ca să bucure oamenii.

      Apreciat de 1 persoană

  17. Oana zice:

    Despre lucrurile (și nu numai) importante vorbim mereu…altădată. Adică deloc.
    Potecuț, miezoase rânduri!

    Apreciază

  18. succesulpe zice:

    Totul porneste de la intelegerea diferita a ideii de libertate, de catre fiecare dintre noi in parte.
    Am scris despre asta odata. Si atunci ca si tine m-am folosit de un exemplu. Cel a unui papagal scapat din colivie, pe care l-am vazut pe creanga unui copac aflat in fata balconului pe care l-am intrebat cu o voce inceata:
    -Si cum e.. esti in libertate nu?

    Apreciază

  19. cafeauata zice:

    Cred ca fiecare dintre noi traieste in propriul acvariu. Doar ca (uneori) suntem nevoiti sa iesim din el. Se intampla sa ne bucuram de ce gasim dincolo de acvariu, dar (vai!) de cele mai multe ori pradatorii sunt pe faza. Cel mai rau este cand ne ataca sufletul si linistea pe care incercam sa o mentinem intre cei patru (sau mai multi) pereti unde ne simtim in siguranta… In plus, oamenii – spre deosebire de animale – stiu sa ne atace chiar si atunci cand noi nu suntem de fata 😦 .
    Imbratisari, Poteci de dor!

    Apreciat de 1 persoană

  20. dyanaweb zice:

    Eu cred ca si noi, adultii, dar si copiii, mai ales ei simt acesti pereti. Adevarul este ca avem foarte multe interdictii, pe care le transmitem si celor mici…dar traim totusi intr-o lume libera. Ce chestie, nu? Citind aceste randuri m-am intristat. Si nu pentru ca nu ai fi scris frumos, din contra, a fost foarte frumos ceea ce am citit…dar a fost mult adevar acolo. Un adevar ce doare!

    Apreciază

  21. Știi … ne-a zis un prof de la facultate să deschidem bine ochii și să realizăm că nu suntem liberi deloc. Libertatea presupune multe. Poți să mergi gol pe stradă când ai chef? Probabil te saltă poliția sau îți iei vreo amendă… poți să lași muzica să duduie în boxe la 3 dimineața că așa ai tu chef? Nu, nu poți, că-ți bate poliția în ușă. Poți să intri într-un magazin și să te plimbi printre rafturi mâncând? Nope. Poți să îți aprinzi o țigară în timp e ești în oră (zicea el ..)? Nu, nu poți, că te dau afară (tot el zicea).

    Apreciază

  22. doar nicole zice:

    Așa este, ne tot grăbim. Unde, nu știm, dar… ne grăbim. și uneori ne poate scăpa esențialul. Dar alteori, ne oprim și realizăm, sau măcar încercăm, eu una știu că încerc, deși a doua zi… o cam luăm de la capăt, uf. Ei, dar poate tot „răul” spre bine, să sperăm, nu? 🙂

    Apreciază

  23. deea zice:

    Prizonierii liberi…sa alegem sa fim liberi…minunat scris, Potecuta…

    Apreciază

  24. castanman zice:

    Omul e liber sa facă ce vrea cu ceea ce alții au făcut din el

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s