Gând în alb

Am strâns câteva cuvinte
înghețate pe buza de jos
şi, cu un gest matern,
le-am legat,
la încheietura mâinii stângi,
o eşarfă roşie
să le țină de cald
în veşnicie,
să le vegheze nerostirea
şi să le sprijine
bătăile inimii
ce-şi asortează ritmul
şi-şi acompaniază vibraţiile
cu semnele de punctuație

Am cules, în palmă,
de sub bărbie,
gânduri
ce s-au înghesuit
sub pleoape,
s-au adunat, pulsând,
în colţ de ochi
şi apoi, ca la un semn,
s-au năpustit sărat
lăsând urme
pe obraji,
şi le-am aşezat,
cu răbdare dar fără sens,
ca pe nişte pietre preţioase,
peste mătasea roşie
să-i dea sens
şi să-şi recapete şi ele
sensul

Gânduri fără formă şi cuvinte
fără fond
amorţesc în amurg
doar ca să picure tăcut
în zori
şi apoi să se lase iar cuprinse
de ger
şi să îngheţe-n suspendare.
Nerostiri şi necuvinte
deschid şi închid un cerc
perfect
al unei amăgiri
imperfecte dar cochete
ce poartă eşarfă roşie
cu imprimeuri sărate

Poate se vor evapora-ntr-o
înmugurire primăvăratică
al cărei sens
nu trebuie căutat pentru că oricum,
dincolo de toate,
va rămâne
mătasea
de la încheietura mâinii stângi
acolo unde pulsează
ritmic şi monocromatic
o neşoptire.

Foto