Pierdut aderenţă, caut echilibru

1A-nceput de ieri să cadă câte-un fulg şi-apoi potop. De vis! Feerie, magie, basme şi poezie. Parcă ar mai putea veni Crăciunul o dată că acum de chiar că aş crede că-i Crăciun. Dar nu asta am vrut să zic. Dacă în perioada asta, împătimiţii sporturilor de iarnă sunt în culmea extazului şi fug toţi care pe la… ziceţi voi nume de pârtie, care la… ziceţi alt nume de pârtie, pentru mine se deschide sezonul sporturilor extreme pe două picioare, al senzaţiilor tari şi al adrenalinei la cote maxime. Şi pentru asta nici nu trebuie să ies din oraş. Asta-i partea bună. La o adică, le pot efectua cu mare succes chiar în faţa blocului. Şi asta-i partea proastă.

Sigur, aş putea spune că evit cozile interminabile pe vreo vale, gen Prahovei sau Oltului sau ce văi mai avem prin ţară, mă scutesc de drumuri lungi şi cheltuieli şi mă asigur că nu rămân înzăpezită pe undeva să îi pun pe băieţii de la ISU să umble lela după mine, să mă scoată de prin te miri ce drum cu pretenţie de şosea. Şi dacă tot am un talent nativ în a practica astfel de sporturi în orice condiţii, ce rost ar mai avea efortul de a mă căra prin vârfuri de dealuri şi munţi? Asta-i varianta de interviu, aia oficială. Că aia neoficială spune că eu practic sporturile astea fără să vreau şi fără vreun strop de efort. Pur şi simplu vine de la sine, ca şi cum aş avea în ADN o secţiune specială, dedicată exclusiv acestei activităţi. Şi asta ţine de la primul fulg până la primul mugur, fără să obosesc.
Cu tot respectul pentru cei care ştiu să stea pe schiuri, trebuie să las modestia la o parte şi să spun că mai au de învăţat. Păi: ca să poată face ei flic-flacuri sau sprinturi sau cum se numesc figurile alea de schiori, n-au nevoie de schiuri? Au. N-au nevoie de pârtie? Au. N-au nevoie de zăpadă nu ştiu cum, că nu toată zăpada e bună de schiat? Au. Nu-i aşa că sunt cam multe pretenţiile? Îi. Eu n-am nevoie decât de un peticel de zăpadă. Un singur peticel în tot oraşul şi ăla al meu e. Nu contează cu ce-s încălţată, că şi cu sârmă ghimpată încolăcită pe cauciucuri de iarnă cu lanţuri, tot la fel de graţios aş aluneca, cam cum aluneca luceafărul pe-o rază sub privirile nostalgice ale Poetului.

Ca un exemplu banal, că am de unde alege, la o adică: Potecuţa, plină de încredere, cu stima de sine la cote alarmant de mari, cu depăşiri ale cotelor, gheaţă la mal, tocmai ieşită de la un salon, că de aia şi era aşe de mândră nevoie mare, ca orice oamă care iese întreagă după un tuns, vopsit sau cosmetizat. Şi duios Potecuţa trecea şi zâmbete peste zâmbete împărţea în vânt că nu era nimeni pe stradă s-o admire. Şi ajunge Potecuţa în dilemă: în dreapta era staţie de autobuz, în stânga intrare în benzinărie. În staţie era plin aşa că hai pe la pompe că ce să fie?
De specificat faptul că geanta atârna pe umărul stâng şi telefonul de mâna stângă. Proastă alegere, aveam să aflu. Chestie de echilibru dar fizica nu mi-a plăcut aşa că am o scuză. Nu ştiu ce căuta o maşină în acea benzinărie şi cine-o mai văzut maşini să încurce pietonii rătăciţi printre pompe, dar vorba e că a apărut o maşină. Cum pe jos era negru, am zis să accelerez puţin pasul că nenea de la volan zâmbea prea frumos în timp ce mişca buzele a… ceva nedesluşit. Cred că mă admira şoptit, altfel n-avea cum. La o adică, ce-ar fi putut avea cu o superbitate ca mine care păşea agale pe aleea mică pe care maşinile ies din benzinărie?

Şi face potecuţa (adică tot io, că tot schimb persoana ca să nu mă lovească realitatea că despre mine-i vorba) un pas şi apoi al doilea şi pe al treilea îl face în aer, că s-a gândit pământul taman în clipa aia să fugă de sub picioare. Şi simt cum îşi intră gravitaţia-n drepturi şi mă trage într-o parte, mai exact pe aia stângă unde atârnau diverse. Şi în secunda aia mă gândeam să-mi salvez telefonul de la pieire, să mă salvez pe mine de la dezmembrare, să cad cât mai artistic şi să atenuez durerea şi, în acelaşi timp, mă gândeam pe ce mama naibii am alunecat când în jur totu-i negru. Şi cum tot ce-i mult e prea mult în cazuri extreme, gândurile astea s-au amestecat în fracţiunea aia de secundă şi nici ele n-au mai ştiut cum să se alinieze. Rezultatul? Aţi văzut vreodată un pui de panda mimând un fragment din Lacul Lebedelor? Nici eu dar îmi imaginez că dacă ar face asta, fix ca mine ar arăta.
Prima dată piciorul drept în sus, mâna stângă se duce-n jos şi, în încercarea de redresare, am ajuns la faza aia pe care o făcea Michael Jackson cu genunchii lipiţi şi el puţin aplecat în faţă. Ştiţi mişcarea? Imediat după aia, tot cu genunchii lipiţi, am ajuns cumva aplecată în stânga cu fundu’-n sus. Nu ştiu cum, astea-s mişcări din categoria celor pe care numai o dată-n viaţă le execuţi. A durat numai câteva secunde toată treaba că am combinat rapid coregrafiile. Am rămas aplecată şi mă gândeam cum să mă ridic să nu mă prăbuşesc de tot dar nici să nu mă împrăştii şi mai mult. Să mă ridic graţios, adică. Până la urmă m-am ridicat fix ca un sac căzut în lanul de porumb că deja am considerat că am oferit destul spectacol eventualilor privitori.
Faptul că nenea cu zâmbetul nu s-a sinchisit să mă întrebe dacă nu mi-am rupt ceva m-a făcut să cred că ce murmura el numai admiraţie nu era. Mai mult, l-am bănuit de legături cu magie neagră şi i-am urat în gând că dacă de la el mi se trage, să păţească la fel. N-a ieşit bine de pe aleea aia că a prins roşu la semafor aşa că cred că aia a fost.

Şi sezonul e abia la început. Nu-mi trebuie nămeţi ca să mă dezintegrez pe trotuar, e suficient o pălmuţă de zăpezică. Dacă sunt nămeţi, ca acum, şansele de a-mi etala talentul de schior fără schiuri şi de patinator fără patine, cresc considerabil. D’aia zic. Că n-am pretenţii de pârtii, mă descurc cu recuzita din dotare.
No, acu’: atunci când vedeţi pe la meteo coduri din astea colorate de ninsori prin centru ţării, puteţi trimite spre potecuţă nişte gânduri bune care, dacă se unesc, pot funcţiona la nevoie ca airbaguri care să-mi atenueze căderile. Zău că mi-ar prinde bine.
Şi dacă mergeţi la schi sau la săniuş, luaţi şi pe Potecuţa în gândurile voastre că-i mică şi nu cântăreşte mult. Şi când staţi aşe în vârful pârtiei, gândiţi-vă la ea şi ziceţi aşe, într-o doară, „băi, oare ce-ar face nebuna aia, draga de ea, scumpa de ea, aia, dacă-ar fi aci?”. Şi eu vă trimit telepatic nişte scheme şmechere, să faceţi senzaţie pe pârtie.
Mno, asta-am vrut să zic 😉

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

49 de răspunsuri la Pierdut aderenţă, caut echilibru

  1. LEMA spune:

    Ce abundenta de detalii si ce zambet strengaresc mi -ai pus pe chip. 😄 Si pe ici pe colo imi ziceam ca ma regasesc..😉😄👍👍

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ai grijă, Potecuț, mergi ca pinguinul 🙂 Îți trimit și eu un gând bun!

    Apreciat de 1 persoană

  3. doar verde spune:

    Mi s-a întins zâmbetul precum… membrele tale!( în toate direcțiile)! 😊

    Apreciat de 1 persoană

  4. M-am distrat maxim. Nu, nu de tine am râs ci de descrierea coregrafiei Potecuţei, de bănuielile vis a vis de nenea, de mai multe… Mi-ai înveselit seara. Mersi! Gânduri bune cu rol protector şi nu numai îţi trimit şi eu. 🙂

    Apreciază

  5. Drugwash spune:

    Uof, draga de tine! 🙂

    Apreciază

  6. vavaly spune:

    eu le evit privind de la fereastra. alunecatul privirii pe zapada inca n a produs nimanui fracturi de coaste sau alte membre :))). la pe altii sa se bucure de magia iernii. desi maine familia m a convocat la o plimbare pe aleile parcului…

    Apreciază

    • Poteci de dor spune:

      Ehee, da! De la fereastră şi eu mă descurc impecabil în orice condiții dar nu prea pot numai aşa, trebuie să mă confrunt cu trotuarele…
      Plimbare frumoasă şi grijă mare pe unde calci!
      Noapte bună, vavaly!

      Apreciază

  7. Esti mortala, fataaaaa!!! Eu nu am zambit. Eu m-am prapadit de ras si m-a apucat cititul taman cand adormeam buburuza. Da’ sa stii ca a adormit! 😃 te pup

    Apreciat de 1 persoană

  8. Fabiola Ion spune:

    Ești mortalăăă…. cum să aluneci și să cazi într-o benzinărie? Elegant era așa, să cazi pe pârtie și-atunci era ceva normal. Uite, de exemplu s-au amenajat unele ad-hoc la mine-n oraș. Văzui și eu în poze, că n-am scos nasu’ afară. 😀

    Apreciază

  9. Ești un neîntrecut narator, cu toată admirația, îți mulțumesc mult!

    Apreciat de 1 persoană

  10. ecaleopi spune:

    Bravo, Potecuţ! Parcă ai fi eu!

    Apreciat de 1 persoană

  11. Ivy spune:

    Eu am admirat iarna din ușă. La ce viscol a fost, nici pisica nu am lasat-o afară. Ai grija de tine si ține busoiuc în sân. :)))

    Apreciază

  12. Eu cred că te măriți!
    Așa spune superstiția: dacă o fată cade în Ajunul Bobotezei, se mărită!
    Deci dacă nu ești măritată deja… Dar dacă ești și cazi e mult mai nașpa, că te reperează o dragoste din aia nebună, de nu-ți vine să-ți scoți nasul din batistă, că plângi cu muci. Asta desigur dacă rămâi loială iubirii oficiale, dar dacă nu,… am uitat ce spune superstiția. Aveam niște fișe pe undeva… Caut!

    Apreciat de 2 persoane

  13. April spune:

    Vezi dacă ne aventurăm pe afară în loc să stăm în casă la căldurică. :)) Şi eu am avut parte de senzații tari ieri la volan, şi azi iar trebuie să mă mobilizez… şi peste două săptămâni sunt invitată la o nuntă în alt județ. Sunt curioasă cum va fi vremea atunci… dacă iar se anunța coduri care de care mai colorate, am motiv să stau acasă în siguranță. Până acum n-am pățit nimic, dar nu vreau să văd cum e când maşina mea are chef de piruete artistice. :))

    Apreciază

  14. Ana spune:

    Grija mare…e sezonul ruptului de oase!

    Apreciază

  15. racoltapetru6 spune:

    Eu m-am gândit la tine de cum a început să ningă, știind ce-ai pătimit și în iarna trecută. Probabil că m-am decuplat de la gândurile mele de ocrotire telepatică, tocmai când erai în benzinărie, altfel nu-mi explic cum s-a putut întâmpla. Promit că voi fi mai eficient! 🙂

    Apreciază

  16. Irina spune:

    M-ai făcut să râd pe cinste, ca de obicei 🙂 . Am și eu amintirea unor căzături de toată frumusețea. Îmi amintesc cum într-o iarnă mi s-au rostogolit toate portocalele din sacoșă pe zăpadă și nu mai dovedeam să le adun, sub privirile amuzate ale trecătorilor. Cred că unii oameni, printre care și eu, au un talent înnăscut de a se pune în fel de fel de situații de tot râsul. Azi era să alunec chiar înainte să ies din bloc, încercând să împing cu toată forța de care sunt în stare ușa grea de la intrare 😆 .

    Apreciază

  17. No, un lucru nu pricep, de ce naiba țineai telefonul în mână, tot aia pe care ai agățat poșeta😀..
    Acu e de bine, ca până la urmă nu oricine învață mișcările de dans à la Michael Jackson 😀😂😀
    An frumos la tine! 😊

    Apreciat de 1 persoană

  18. Iosif spune:

    Adevaratul „echilibru”,la propriu si la figurat,
    Îl poti obtine de la Omul Hristos,Cel mort si înviat !(:

    Apreciază

  19. Daniela spune:

    Și eu am căzuuuuuuuuuut…M-am împiedicat de o bordură care nu se vedea din cauza nămeților, în timp ce-mi curățam mașina de zăpadă. Am râs și mi-am amintit de copilărie.. . Nu contează că mă doare și acum șodul. Aș mai trage o trântă…

    Apreciază

  20. Alex spune:

    Ai un umor pe cinste, dragă Potecuță! Chit că ai tras o căzătură deloc…. „amuzantă”!/ Îmi amintesc într-un an cu ghețuș puternic că, alunecând pe trotuar, am apucat în mare disperare brațul unei doamne caretrecea pe lângă mine și…. am tras-o jos. Ne-am amuzat împreună (bine că nu s-a supărat).
    Îți doresc o iarnă fără incidente dureroase! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Poteci de dor spune:

      Vaaiii! 😀 😀 😀
      Norocul tău că ai prins braţul unei doamne de treabă. Altfel… nu vreau să ştiu ce-ar fi fost…
      Mulţumesc, Alex!
      Să ieşim cu bine din anotimpul ăsta, zic! 😀

      Apreciază

  21. Monik spune:

    Pășește apăsat, Potecuța, auzi tu, sa cazi cu solemnitate in benzinărie! Si eu care eram gata sa te invidiez ca te dai cu sania prin zapada. Cand colo, pe uscat! Te pup

    Apreciat de 1 persoană

  22. Ai un dar nemaipomenit la povestit, pe lângă faptul că ai umor cât să ne dai și nouă, tuturor. Ai scris frumos, ca de obicei, iar eu am râs zgomotos. 🙂 Zi frumoasă și pe curând.

    PS: Ți-am trimis un gând când citeam, mă gândeam că prinde bine pe viscolul ăsta.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s