Cozi, semafoare, nervi, cozi, nervi, „fă, proasto, numai aici puteai parca, să încurci pe toată lumea, eu pe unde mai trec, proasto?”, striga o doamnă pe care am auzit-o de la balcon, în timp ce, din cauza ei, trei maşini claxonau disperat pentru că ea, în loc să se strecoare, a preferat să coboare din maşină, cu mâinile-n şold, să îi spună unei alte doamne că e proastă, aşa, doar pentru că. Şi alte cozi şi alţi nervi şi alte uşi trântite şi alte voci stridente „bă, e uşa lu’ mă-ta? Nu mai da aşa cu ea!” şi alte claxoane şi bubuituri matinale de tobe venite să vestească încă din 20 decembrie, încă de la ora 8, şi alte strigăte de urare şi altele cu injurii la adresa urătorilor că nu se urează aşa de dimineaţă, că suntem prea somnoroşi ca să primim, că suntem prea ocupaţi să ascultăm, că suntem prea grăbiţi să dăm, că nu aşa se face, că nimic nu mai e cum a fost, nimic nu mai e ce-a fost, că „bă, păi pe vremea mea, bă, altfel era, bă. Lumea era altfel, iarna era altfel, bă”. Şi iar cozi şi alţi nervi şi alte maşini grăbite, şi alţi oameni somnoroşi şi ocupaţi, şi alţi grăbiţi şi nervoşi, şi alţi nostalgici, şi alte regrete.
Luminiţele din oraşe sau de la geamurile vecinilor ni se par kitschoase iar lumânările arse miros urât. Dar nimic nu mai e ce-a fost. Protestăm şi îi condamnăm pe cei care cumpără brazi naturali dar parcă ne lipseşte mirosul ăla de verde şi culmea, artificialul ne repugnă zilele astea. Mai ales zilele astea. Şi aducem mereu vorba de iernile de altădată. Cu lemne care tronseau în foc şi bunica depăna poveşti la gura sobei în timp ce colindătorii făceau poteci prin nămeţii de pe uliţele satului. Dar colindele de atunci nu ne mai plac pentru că ba sunt demodate, ba ne întristează, ba sună ciudat, ba au prea multe, ba le lipseşte ceva, ba nu se ridică la standardele nu ştim care şi nu ştim nici noi exact ce au dar au ceva, o vină tot găsim şi nu ne plac punct.
Şi frigul e prea mare chiar dacă, potrivit meteorologilor, „temperaturile sunt peste media multianuală” sau „e cald pentru această perioadă a anului”, zăpada, şi aia puţină, ne încurcă, se face mizerie şi nu ne place sau nu avem cauciucuri potrivite. Dacă nu e deloc, e rău că nu e, să fi fost „măcar puţin acolo, să vedem şi noi ceva alb pe jos, să simţim că-i Crăciun”. Dar nimic nu mai e ce-a fost. Cum a fost.
Sarmalele nu ne mai pică bine, sunt prea grase, au prea multă carne, prea multă varză sau prea multă sare sau au ceva, oricum. Şi e de prost gust să te ghiftuieşti cu sarmale doar pentru că-i Crăciun. Nu mai înţelegem nici obiceiul cu tăiatul porcului, ba din contră. Îi punem la zid pe cei care încă o fac, îi tragem la răspundere, îi înţepăm ironic cu tot felul de cuvinte la modă-n zilele astea. Folosim „ghiftuială” mai des decât „ler”. Dar amintim mereu despre Crăciunuri de demult. În care bunicii de ieri făceau asta fără să fie puşi la colţ de nepoţii de ieri, judecătorii chibzuiţi de azi. Şi ne plângem că nu mai e cum ştiam noi, cum era odată. Pe vremea noastră. Nu mai e ce-a fost. Nici cum a fost.
Nici de urat nu mai putem ura. Nu oricum. „Sărbători fericite” nu e bine, e pleonasm. „Păi, bă, sărbători nefericite se poate? Nu se poate, bă. Sărbătoarea înseamnă bucurie, bucuria înseamnă fericire, e simplu, bă!”. Aud la TV un preot care spune că nici Crăciun fericit nu se spune. Că nu e bine, că nu e corect. Crăciunul înseamnă fericire, e fericire. Deci nu se alătură termenii. Nu e corect nici gramatical, nici… nicicum. Şi cum să spunem, părinte? Dacă luăm „fericit” de lângă „Crăciun”, cu ce să-l înlocuim?
Ieri, privind pe geam, am văzut aburi ieşind de la multe centrale de apartament, înlocuitoarele sobelor din casele bătrânilor, am văzut multe luminiţe care se jucau la geamuri sau care răzbeau prin perdele, de la brazii din case, iar pe scări se auzeau glasuri de copii colindând din uşă-n uşă. Parcă seamănă cu ce a fost odată, cum a fost odată.
Oftăm că s-a comercializat Crăciunul şi nu suntem deloc departe de adevăr. Dar strigăm că s-a pierdut esenţa în timp ce pierdem exact esenţa. Esenţă care nu stă-n defrişări ilegale, în caloriile din oalele cu mâncare şi nici în culorile luminilor din ferestre. E Crăciun. Şi acum, ca şi atunci, demult. Clopotele răsună vestind acelaşi lucru. S-a născut Iisus. Şi acum ca şi atunci, demult.
Şi dacă nimic din toate astea nu ni se mai pare la fel, nimic nu mai e ce-a fost, cum a fost, nimic nu ne mai place, poate că ar trebui să ne uităm şi în noi, prin noi. Să vedem dacă noi mai suntem cum am fost, ce-am fost, cât am fost. Dacă mai suntem la fel, dacă ne mai suntem. Dacă tot ce-i în noi e tot aşa cum a fost. Sau… nimic nu mai e ce-a fost, cum a fost?
Corect sau incorect gramatical, lexical, social, medical, Crăciunul e şi va rămâne Crăciun. Aşa cum a fost, din tot ce-a fost.
Este cea mai frumoasa sărbătoare, cu sau fara zăpadă și chiar fără porc pentru cei care nu au voie. :)))
Nu cred că este pleonasm să urezi ,, Sărbători fericite” dacă ne gândim că tot sărbători sunt si pentru cei fără adăpost, fără copii aproape…. Să ne fie bine, zic.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Aşa e, Ivy! Ai dreptate, asta am zis şi eu când am auzit-o pe aia cu pleonasmul…
Să ne fie bine! Să fie bine! Te pup, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)) …
Pe de altă parte, poate nu realizezi (…) culoarea, misterios&divergent așternută, de pe/și (apoi – din nou) în/pe șevaletul sufletului tău frumos, (prea-)plictisit de atâta armonie… din jur, ca în Topârceanu… :)) :))
The Afters – Light Up The Sky
🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur că te-am amuzat. Mulțumesc mult! Dar în niciun caz nu e plictisit de nimic 😉
Seară bună!
ApreciazăApreciază
🙂
Editat:
Melodie Maximilian feat. Angeles – Cateva Ganduri
🙂
ApreciazăApreciază
Nu crezi că e cazul să ne băgăm picioarele în „indicaţiile preţioase” ala „mai-marilor” şi să facem cum ne îndeamnă inima? Că io unu-s sătul de „aşa se face”/”aşa nu se face” din partea unora cărora nici măcar nu le pasă de sufletul poporului român.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ERRATA: ale „mai-marilor” […]
ApreciazăApreciază
Ba e cazul! Şi nu ştiu cât şi nici dacă le pasă dar parcă se exagerează.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
O să le pese dacă-i sancţionăm. Drastic! 😉
Întrebarea e: NOUĂ cît ne pasă? 😉
ApreciazăApreciază
Grea întrebare, Dragoş! Cine are curaj să răspundă sincer? 🙄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doar oamenii cu sufletul curat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ooh, da! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acest minunat eveniment al manifestarii IUBIRII Ziditorului,fata de cea mai superba si paradoxala,opera de arta din univers,(omul rational),realizata de mâinile Artistului atemporal,Cel Ce Este Dumnezeu,Cuvânt,întrupat în Pruncul Isus,ar trebui sa produca în fiecare credincios adult,o introspectie de sine,în raport cu e(in)volutia sa,din perioada infantillitatii pâna azi,astfel constientizând progresul sau regresul parcurs în viata,cunoscându-se pe sine,în raport cu EL,Singurul Om ce a purtat chipul perfect al TATAUI,metafora a Mielului lui Dumnezeu,care a fost sacrificat de EL,pentru ca oricine manânca trupul Sau si bea din sângele Sau,sa obtina iertarea de pacatul originar al neascultarii de Creator,si redobândirea slavei nemuririi pentru care a fost creat.
Nu oamenii „turmele” sunt vinovate,ci „sistemul înselator”în care se zbate întreaga omenire de pe tot mapamondul manipulata de cei ce detin puterea financiara mondiala „pastorii platiti” de „Mamona” !:))
O seara minunata,draga Potecuta !
ApreciazăApreciază
Seară bună, Iosif!
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciază
Cu iubire, râzând… (Știți VOI – de ce… :)) ) :
Cuvintele mele – Noaptea târziu
:)) 🙂 …
ApreciazăApreciază
Care noi? Şi ce să ştim?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Totul e într-o veșnică schimbare, inclusiv noi. Crăciunul e același, din punct de vedere al semnificației, dar unii dintre noi nu mai sunt mulțumiți. Să ne bucurăm de sărbători și tot ceea ce aduc ele, iar cârcotașii să facă doar ce știu ei mai bine. Sărbători cu bine, că fericite e pleonasm. La asta chiar nu mă gândisem. 😀 Seară frumoasă, Potecuță! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos ştii tu să le spui, aşa cum n-aş putea eu. Să ne bucurãm că le avem, da! 😉
Ai văzuuut? Nici eu nu m-aş fi gândit 😀
Seară bună, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Utopic răspuns, aș avea de dat (Așa că la întrebarea: -E adevărat că la fiecare întrebare, răspunzi cu o întrebare, răspund cu: -Și ce-i rău în asta?!?…:
:)) 🙂 …
ApreciazăApreciază
Te rog mult, încearcă să nu mai inserezi youtuburi în fiecare comentariu. Se îngreunează pagina şi prea multe linkuri puse duc în final la spam. Frumoase melodii, nu zic nu.
ApreciazăApreciază
Sorry!!! 😦 …
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știu ce zici. Am simțit si eu. Asta pentru că ne uităm prea mult în dinții și părerile altora. Nu ne mai permitem să ne bucurăm adevărat pt ceea ce ne bucura odinioară. De parcă am cere voie acum. Pt orice. Iar noi ne-am schimbat ( în rău) dorind să fim moderni. Ori pe plac. Mare greșeală…
ApreciazăApreciază
Ne pasă prea mult de părerile altora. Ca şi cum altora chiar le-ar păsa de noi. Ca şi cum…
Noapte bună, Oana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De la o vreme evit urarea ”Crăciun fericit!” Nu din rațiuni logice sau gramaticale. Pur și simplu îmi pare așa, o utopie. 😆 Fericirea asta e ceva atât de rar și de greu de atins! Și atât de efemer. Prefer variantele ”Sărbători cu bine!” sau ”Sărbători liniștite!”sau ”Sărbători cu bucurie!”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Important e să urăm cu inima, Irina! Indiferent ce cuvinte alegem.
Să ai o seară liniştită! Şi să ne citim cu bine 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da ce bine ai descris tu potecuto…..nebunie intr-un haos fericit…..sau….invers.
ApreciazăApreciază
Sau amândouă 🙂
Mulțumesc tare mult!
ApreciazăApreciază
Crăciun fericit! Sărbători fericite! 🙂 ❤
ApreciazăApreciază
Crăciun fericit, Diana dragă!
ApreciazăApreciază
Asta ar trebui să apară undeva să vadă toată lumea, în loc de „Sare, zahăr și grăsimi”, măcar ultimul paragraf… Și eu am încercat să-i explic mamei să nu se mai agite atât cu pregătirea de bucate, că sărbătoarea Crăciunului e despre Iisus, dar din bucuria de a le face amândouă, a reușit să mă streseze și pe mine și nu prea am mai simțit nicio bucurie 😦
ApreciazăApreciază
Of. Aici e şi un paradox. Cumva, ca să simţi sărbătoarea, se spune că trebuie să te pregăteşti nu numai spiritual. De aici satisfacţia de a pregăti casa şi masa, să fie „bucate” multe. Problema e că unele gospodine obosesc mult prea mult şi numai bucurie nu mai simt atunci, au nevoie numai de odihnă…
Mulţumesc mult! Pupici!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
adica eu astept un an intreg sa mananc sarmale cu varza murata si carne de porc (bine, cu adaos de vita) si sa ma apuc de facut sarmale cu quinoua? ma rog, e bine ca exista si alternative si le putem alege. dar asa este, lumea e in schimbare. si fiecare schimbare vine cu dezaprobare, cu inertie. fiecare generatie vrea sa mai fie cum stie ea, iar fiecare noua generatie vrea sa schimbe ceva.
noi sa fim sanatosi si sa putem digera toate: si sarmale (vegetale sau nu) si schimbari.
sarbatori cu bine Potecuta!
ApreciazăApreciază
Vai de mine! N-aş da eu sărmăluţele mele cu ciolănel afumat, fierte cu vin alb şi cuişoare şi mamaă, mamăă, ce bune-au fost, pentru toată vegetala din lume 😀 😀
Aşa e, fiecare vrea să-şi lase amprenta pe ceva, undeva, şi de aici apare şi celebrul „conflict între generaţii”. Contează ce rămâne. Să rămână mai multe bune, zic. 😉
Mulţumesc mult, vavaly! Sărbători fericite!
ApreciazăApreciază
Lasă, Potecuț, că să vezi ce colindăm noi împreună! Sunt cu bagajele la ușă deja! Diseară te sun de „vizavi”. 😉
ApreciazăApreciază
Hohoho! Abia aştept! Drum bun!
Şi fă exerciţii de „dicţie”: eu biau cafia, tu bei cafia, el-ea bia cafia, ei-ele biau cafia.
Dacă ştii asta, te descurci oriunde-n zonă 😉 No, aşe!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai bine ca n-am auzit chestia aia cu pleonasmul! Cred ca cineva a sapat tare adanc in putul gandirii :(. Da, nici noi nu mai suntem ce am fost.
ApreciazăApreciază
Cu târnăcopul a săpat 😀
O zi bună!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))).
ApreciazăApreciază
Sărbători fericite, Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciază
Sărbători fericite şi ţie, comentatorule!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă tot vrem să evităm banalul, dar să fim totuși binevoitori față de aproapele nostru, ar trebui să le urăm tuturor de Crăciun: „Să nu aveți nevoie de apeluri la Salvare și să nu trebuiască să aruncați multă mâncare la gunoi!” E de bine! 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😀 😀 😀
E chiar de foarte bine! De ţinut minte 😉
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Happy after Xmas, Potecuţă! Chiar dacă plouă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De 24 de miute a intrat în vigoare codul galben de nisnsori. Încă aştept 😀
Crăciun fericit, Erika!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ohooo, ce zi de crăciun am avut eu! 😀 am durmit cu maya, de fapt maya s-a uitat la cartea junglei, fix în mijlocul odăii.
potecuță, mai mereu și-n toate ocaziile oamenii au devenit zoriți, furioși, pretențioși și… nebuni. au uitat să se bucure pur și simplu! 😦
ApreciazăApreciază
Eii, da! Frumoasă zi! Cu Maya şi cartea junglei… meniu numai bun de savurat 😉
Au uitat dar cumva, nu ştiu cum, strigă că lipseşte…
Te pup, Psi!
ApreciazăApreciază
meow tooo! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oare o sa mai fie vreodata ,ca pe vremurile noastre ❓
ApreciazăApreciază
Greu de spus. Poate doar în amintire, poate doar prin suflet…
Seară frumoasă, anuska!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci asemenea
ApreciazăApreciază
Esența de Crăciun, corect sau ne-corect gramatical, e la urma urmelor esență de „noi”, așa-i. Asta desigur, cât putem face față asaltului, „poluării”, diluării… zic și eu și mă opresc, că altfel… nu mă mai pot opri, hm. Poate o urare-urare, potrivită, ar fi… „(Să ai/aveți un) Crăciun din suflet!” 🙂 Iar scrierile tale…. sunt atât de complete, bifează tot tot, de mereu îmi zic, deci… pe Poteci, să tot citești! : ))
ApreciazăApreciază
Suntem asaltaţi, mare dreptate ai. Şi de noi depinde cât şi cum facem faţă…
Îţi mulţumesc mult, Nicole! Eşti o drăguţă!
Zile pline de bucurii să ai!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Craciunul e bucurie cu sau fara pleonasm. Se cauta perfectiunea exterioara si se uita ceea ce conteaza, interiorul. Ai mare dreptate. O zi cu bucurii in suflet si pe chip iti doresc. Si poate mai tarziu o sa fredonam” hai afara la zapadaa!”❄❄❄
ApreciazăApreciază
Vezi? Cu sufletul curat ca al tău, e simplu să simţi bucuria aia interioară 😉
„hai un om să construim…” cred că nu mai e mult până acolo şi abia aştept, deja se văd nişte fulguţi.
Te pup, Laura! Şi îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce mi-a placut, Potecuta, cum ai zis, cat ai zis!
Speram la mai bine, dar fara sa depunem un minim efort cu noi, in noi, nu vom putea privi cu ochi calzi ceea ce simtim rece. Sa reaprindem focul… o luam de la capat, din pestera. 🙂
Sarbatori cu bine!
ApreciazăApreciază
Cuvintele tale au reaprins acum un foc şi îţi mulţumesc pentru asta!
Da, cu noi trebuie să începem altfel vom găsi mereu motive de nemulţumire.
Sărbători fericite, Mihaela!
Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Stii, chiar ieri povesteam cu Mihai, ca desi scriu povesti cu aducere aminte, eu nu sunt nostalgica.
Nu sunt pentru că eu cred ca cel mai frumos și fericit timp e cel pe care-l traiesc acum. Ma simt libera. Par însă nostalgica, deși scriu sa nu uit de tot ce a fost candva, dar si pentru ca mereu am fost in contratimp, sau mai corect – gramatical sau nu – am avut ghinionul sa vin pe lume gata bătrână, matură, mare – pune tu ceva aici sa nu supar pe nimeni cu enormitatea comparatiei. Ei, si in starea asta a mea de om gata mare, am simtit cum frigul de atunci, mai ales cand tai porcul e acelasi de acum, ca la fel ingheti cand pregatesti carnea, ca mai apoi sa o inghesui in niste caltabosi, carnati și sarmale care se termina un-doi. N-as renunta totuși la asta, decat cand mama va zice „gata, mamă, cumpărăm de acum, că nu se mai poate cu frigul asta in oase (si am auzit un zvon care m-a facut sa savurez si mai cu grija sarmalutele)!”
Candva, cateii, pisicii și altele de gen..nu erau prin casa, ci curte, asa ca prefer, din acest motiv și multe altele, sa imi las bradul in curte, dar totdeauna aduc coronite si crengi sa miroasa a brad natural, a Craciun. Zumzetele de nemultumire le aud si eu, dar tu ai scris atat de clar si evident incat parca ma-ntristez putin. De Craciun esti fericit, oricum ar fi fost pana in acea zi, tot fericit te vei simți, desi iți voi recunoaste ca Hrusca mereu mi s-a parut ca aduce tristete, nu bucurie – martori îi am pe ai mei..ca le zic asta de cand il stiu pe Hrusca al lor. Mă enerveaza in schimb, deci uite-mă înregimentata la cârcoteli „asta cu magia craciunului”. Nu stiu de ce nu-mi place expresia, dar cum traiesc in casa cu unul care crede in miracole, si uneori pune umarul la infaptuirea unora dintre ele, il inlocuiesc si nu supar pe nimeni. La Brasov e basm, Craciunul a trecut, lumea parca a fost mai linistita, iar eu m-am odihnit sficient cat sa nu-mi mai simt spondiloza stavila scrisului. Te imbratisez cu drag și bucurie, multumind pentru ca uneori..ne mai asezi poteca sufletului pe fagas normal. La multi ani, potecuta.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E poveste-ntreagă tot ce-ai scris! E basm între cuvinte, e suflet, e… aşa cum ar trebui să fie Crăciunul!
Contează cum îl simţim noi, indiferent de ce se vede pe afară. Pentru că, bine ai zis, de Crăciun eşti fericit. Să vă fie fiecare zi ca una de Crăciun. Cu miracole, mici sau mari, înfăptuite şi cu mare bucurie în casa voastră!
Te îmbrăţişez, draga mea!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E prima data cand intru aici…nu stiu cum am ajuns…dar imi place articolul! Share!
Te pup si sarbatori frumoase!
ApreciazăApreciază
Bun venit, Loredana!
Mă bucur mult că ţi-a plăcut şi te aştept cu drag şi altă dată!
Îţi mulţumesc mult! Să ai şi tu sărbători cu bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Deși am trecut (cu bine) de Crăciun, eu îl simt în fiecare an altfel. Poate e de vină anul în curs care se încheie, poate îmbătrânesc, poate mă „înțelepciunesc”, poate toate la un loc dar clar, diferă. Crăciunul meu de anul acesta a fost despre liniște. Anul trecut a fost despre toleranță și petrecere. Nu mai e ce-a fost, nu are cum să fie la fel. Important e că mă bucur, fiindcă îl petrec cu familia. Ăsta e cel mai frumos lucru. 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur, Fabiola! Din acest punct de vedere diferă de la an la an, aşa cum ne schimbăm şi noi. Aici e clar că sunt diferenţe şi aşa trebuie să fie.
Mă bucur că ai petrecut cu bine!
Te pup şi îţi mulţumesc!
P.S. Ghici cu cine am băut o cafea?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai, serios? Sunt geloasăăă…. :)))) Mă bucur tare mult pentru amândouă!
ApreciazăApreciază
Te-am pomenit cu drag! Păi ori vii tu la mine, ori la vară eu la tine dar e musai să bem şi noi una că mi s-a deschis apetitul 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daaa, cu mare drag! Hai tu la vară că e la vale, ajungi mai repede decât mine. 😃
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Haaaa….imi dau corigenta la citit postarile tale….. 😁😁😁
Mie mi s-a spus,in ajuns de Craciun,ca-s un Greench. Ei bine asta nu m-a suparat, din contra,m-a amuzat teribil.Mai ales ca venea din partea unei persoane pe care o intalneam prima oara in viata mea,o arhinecunoscuta, doamna care mi-a colorat frumos unghiile.Biata femeii incerca sa faca conversatie…Craciunul,ooof…colinde,aaah…cadouri,aaaaasa da…Really?,vorba americanului…si-apoi si-a vazut plina de atentie, cu gura inchisa,de treaba pentru care am platit putin cam mult…dar despre care sunt incantata.
Deci,draga mea Potecuta…pe mine Isus ma lasa rece…la fel ca si colindele despre El…insa niciodata nu am incercat sa ii conving pe altii ca nu exista Mos Cracoun doar pentru ca eu nu l-am vazut aevea…
Asa ca sa ai sarbatori frumoase…de acum si pana la Craciunul viitor!!! 😚😚😚😁😁😁
ApreciazăApreciază
Eşti curajoasă dacă te-ai contrazis cu ea. Eu cu fata care-mi face unghiile, cu tipa de la pensat şi cu tanti care mă tunde, niciodată nu mă contrazic în timpul activităţii. Că mi-e frică. După aia, mai merge. Dar chiar în timp ce… never! 😀
Te pup, Ana!
Mulţumesc tare mult! Aşa să fie şi la tine! 😉
Hai că ai trecut cu brio, ai scăpat de sesiunea din toamnă 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😚😚😚
ApreciazăApreciază
Așa este, dragă Potecuță: indiferent cât de cârcotași am devenit, Crăciunul rămâne Crăciun! Și chiar dacă „nimic nu mai e din ceea ce a fost cândva”, căci timpul vine cu schimbări peste toți și peste toate, bucuria acestor zile unice din an este…magică. Depinde numai de noi să știm cu să facem acea atmosferă de „taină mare” în casele și în sufletele noastre.
Bucurii nenumărate și zile de sărbătoare în continuare! 🙂
ApreciazăApreciază
Şi abia atunci, când găsim în noi resurse să ne bucurăm, apare magia…
Mulţumesc mult, Alex! Zile cu bucurii şi La mulţi ani!
ApreciazăApreciază
Mare dreptate ai, Potecuto! Oamenii „nu mai e ce-a fost”; si de aceea, nici Craciunul! Si totusi, nu-i putem invinui nici pe cei tineri ca ei simt altfel Craciunul, sau ca lor nu le trebuie porc, sau sarmale. Fiecare generatie cu simtirea ei!
Eu, ce regret mai mut, este acea atmosfera a Craciunului de altadata, nu stiu cum sa spun – acea stare de asteptare magica, de parca eram toti copii in asteptarea minunii. Nu am mai intalnit-o demult… nici macar eu nu mai simt in stare sa astept asa! Si nici acea atmosfera de bine, de adevarat sarbatoare, si de comuniune adusa de colindele celor cu adevarat colindatori (nu tigani in cautare de resurse). In satul bunicii, de exemplu, unde toti se cunoasteau intre ei, atmosfera asta se crea de la sine – nu trebuia nimeni sa ne spuna ca e Craciunul, ca am fi simtit-o oricum!
Oricum, desi Craciunul a trecut, iti urez sa il simti mereu in suflet cand ai nevoie! De multe ori, avem nevoie de cate un mic Craciun, o mica minune. Te imbratisez!
ApreciazăApreciază
Oh, ce frumos ai spus! Da, despre acea aşteptare magică e vorba. Nicidecum nu vorbeam de cei tineri, nu au cum să simtă sau să facă aşa cum se simţea sau se făcea odată. Asta nu înseamnă că ceea ce fac e greşit. Absolut deloc. Au farmecul tinereţii lor, au frumuseţea vârstei lor.
Vorbesc despre cei care obişnuiesc să spună că „măi, cât de frumos era când mergeam cu colinda, ce „naşpa” e acum că nu se colindă”. Ok, hai să colindăm, e Ajunul! „Da’ ce? Am înnebunit, să mă fac de râs?” şi etc.
Îţi mulţumesc mult, mult! Să ai şi tu mereu în suflet farmecul Crăciunului şi să te bucure în fiecare zi!
Te îmbrăţişez şi eu!
ApreciazăApreciază
Sigur ca semnificatia Craciunului este si va ramane Nasterea Domnului, Mantuitorului…daca am ramane in jurul ei probabil ca am sarbatori putin diferit Craciunul…eu prefer focul in soba, parinti, brad impodobit, acasa, mancare buna…recunosc, nu mananc porc si nu tin ritualul taierii lui…dar fiecare cum considera…si sigur nu este pleomasm sa urezi „Sarbatori fericite” si nici „Craciun fericit!”😄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ne potrivim la gusturi 😉
Mulţumesc frumos!
Toate cele bune!
ApreciazăApreciază
Cârcoteli, cârcoteli, cârcoteli….., ai dreptate se pierde esența: un an nou binecuvântat tuturor!
Și sper că ați avut un Crăciun fericit! 😉
ApreciazăApreciază
An bun, cu bucurii!
Vă mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciază