Schiţă de răvaş

Pictor bătrân ce te ascunzi prin stele
de veacuri, ani sau poate doar de-acum,
îndură-te de noi şi-n viscolul din vreme
schiţează o culoare că-n jur e numai scrum

Aşează pânza lângă o fereastră
ca să dispară lacrima-n lumină
şi ia model neliniştirea noastră
să-i faci privirea caldă, mai senină

Pune-i în păr un val uitat de mare,
pe gene picură-i pastel de ne-mplinire
să se prelingă în frânturi de sare
pe-obrajii arşi de-atâta nerostire

Lasă în loc de zâmbet o-ntrebare
vor desena copiii şi răspunsuri
când prin zăpezi vor face o cărare
să nu mai rătăcim în neajunsuri

Şi lasă albul peste noi să ningă
când te vei duce seara la culcare
să nu mai ardă şi să ni se stingă
tot ce prin noi se macină şi doare

Şi poate în poveşti cu-a fost odată,
bieţi oameni de zăpadă vom renaşte
şi peste pânza astfel colorată
ne-om regăsi şi ne vom recunoaşte

Sursă